O căciulă de miel așezată pe-o ureche și un brâu lat din care ies două pistoale ar întregi aspectul de haiduc pe care mustața lui Dragnea îl sugerează de una singură. Faima vine și ea din urmă, dinspre pădurea Teleormanului, defrișată de fanarioții altei epoci. Azi, haiducul a lăcrimat, iar legenda și-a început galopul de-a lungul și de-a latul partidului, întrupându-se în bocete și rugăminți.

Liviu Dragnea a fost condamnat cu suspendare pentru ceva care, vorba lui Petre Roman, sună ca dracu’: “obținerea unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianța politică din care făcea parte partidul reprezentat de inculpat”. Sigur, asta e formularea procurorilor DNA, dar după cum arată lucrurile, instanța a luat-o în serios.

În esență, ar trebui să credem că Dragnea și ceilalți șaptezeci de inculpați au furat voturi la referendum, dar, cum o mare parte din făptași au fost achitați și restul condamnați cu suspendare, înseamnă că n-au furat cine știe ce. De fapt, n-au furat mai deloc, fiindcă la furtul pe șleau se dau pedepse cu executare. E un moment de încurcătură a sistemului judiciar care trebuie să împace și ordinele politice din iulie 2012, și lipsa de probe, și presiunea externă pentru menținerea ritmului la condamnări.

În plus, după audierea celor 800 de martori, după asaltul procurorilor asupra mediului rural, după jurămintele în masă pe Biblie și după aducerea câtorva sate la interogatoriu, cine ar fi îndrăznit să treacă toate aceste cheltuieli la pierderi și să dea o sentință de achitare? Ar fi însemnat că DNA irosește banii cetățeanului, iar în studiourile Antenei 3 ar fi urmat un nou festival porno.

Așa că Dragnea a fost judecat pentru alte fapte, unele provenind din legendă, altele comise de Băsescu, altele de Morar. Instanța pare că a încercat să dea, ca în bancul cu Ion și Gheorghe, un răspuns evaziv, lăsând lucrurile încurcate până la recurs.

Partidul a rămas și el descumpănit, pendulând, cu întregul său zăcământ de spaime și trădări, între recunoștință și răzbunare. Plecarea unuia ca Dragnea ar elibera, desigur, multe culoare spre vârf, iar generația X a dat mereu de înțeles că e o necunoscută dornică de putere.

Pe de altă parte, Dragnea n-a fost condamnat pentru furt în sensul valabil la partid, adică pentru smulgerea unor bunuri sau bani. În speța referendumului, Dragnea nu a comis o faptă de corupție și nici n-a acționat, așa cum îngăduie tradiția partidului, în interes strict personal.

Și atunci ce a făcut Dragnea? Păi, și-a pus pielea la saramură pentru ca alde Șova și alde Zgonea să vină mai repede la putere. S-a expus în toiul unui război cu regimul Băsescu în timp ce restul colegilor stăteau la adăpost. S-a sacrificat, cu alte cuvinte, pentru partid. Iar asta pune challenger-ii pe gînduri. Cum să ataci un erou căzut în tranșeele antibăsiste? Cum să sari la beregata unui martir?

Apoi, alegerile bat la ușă. De la dispariția neegalatului Cozmâncă și a lunecosului Hrebenciuc, nimeni, cu excepția lui Dragnea, n-a știut să aducă voturi în cantitatea caracteristică unor majorități de neam prost. Dacă Dragnea își retrage din campanii farmecele tehnice, s-ar putea ca PSD să lupte la exit-poll cu niște spaime mai periculoase ca liberalii.

Așa că, până una-alta, haiducul Dragnea e călare pe caii cei mari ai partidului. Acum, că necesitatea lui a fost înțeleasă, e ca și cum ar fi fost condamnat cu executare în PSD.
Doru Bușcu, catavencii.ro