Nu e nici un punct şi de la capăt! Şi nici o Românie a lucrului bine făcut nu începe nici de ieri şi nici de mâine. Timpul nostru preţios curge mai departe între malurile aceloraşi slăbiciuni. Cel puţin asta am înţeles eu din Consiliul Naţional al PNL ţinut la Piteşti. Liberalii, opoziţia noastră, speranţa multora şi alternativa la guvernare, s-au adunat la Piteşti (nu la Sibiu că nu ştiau drumul) ca să bată în cuie câteva lucruri extrem de importante pentru următorii doi ani. Adică un program de guvernare, un calendar privind pregătirea alegerilor, criteriile pentru desemnarea candidaţilor la alegerile de anul viitor şi aprobarea unor modificări ale statutului PNL în legătură cu integritatea.
Treburi dificile şi complicate pe care liberalii le-au rezolvat în două ore de ridicat mâna. Altceva nimic, pentru că bravii noştri politicieni din Opoziţie s-au grăbit la aniversarea de la Florica. Un singur lucru a tulburat ritmul de bandă rulantă al voturilor de la Piteşti: huiduirea lui Teodor Atanasiu, cel care a fost înregistrat la Bistriţa vorbind despre tensiunile între cele două tabere din PNL.
Consiliul Naţional al PNL poate fi considerat un soi de pupat Piaţa Independenţei. Pe scenă, Vasile Blaga a încercat să oprească peluza fostului PDL iar Cătălin Predoiu s-a declarat răzbunat, spunând că ”sunt partener cu domnul Atanasiu”. Dragoste oarbă şi necondiţionată!Să ajungă la guvernare că toate se rezolvă, aş zice eu, privind cu ochii mari la cum se fluieră şi se îmbrăţişează politicienii români.
Programul de guvernare al PNL este cel vechi, redactat sub conducerea lui Cătălin Predoiu. Nouă este doar pălăria. Nesfârşitului cârnaţ de măsuri politice, economice şi administrative i-a fost adăugată o pălărie care se numeşte Reclădirea Naţională. De la platforma ”România lucrului bine făcut” lansată de Klaus Iohannis (şi despre care nu multă lume a aflat câte ceva) s-a mers şi mai departe în materie de promisiuni şi formulări bombastice. Nici n-am scăpat de criză şi ne-am aruncat într-o reparaţie capitală gândită de liberali şi pedelişti, ajungând repede în faţa unei Reclădiri Naţionale esenţiale pentru existenţa ţării noastre.
Reclădire, zice dicţionarul, înseamnă reconstrucţie. Adică Blaga, Predoiu şi Gorghiu, ajutaţi de Negoiţă, Videanu şi Boagiu, pun de o reconstrucţie a României. Mama mia, ce ne aşteaptă oare!? După experienţa şi după mintea lor, dar mai ales după apucăturile dovedite în atâţia ani de ”guvernanţă curată”, viitorul ţării noastre arată din ce în ce mai mic şi mai întunecat.
Mărturisesc că mă tem de Reconstrucţia Naţională anunţată de cei în cauză şi de toate înţelesurile pe care ei le dau acestei operaţiuni politice. Şi de ce s-ar putea alege pe drum de această operaţiune măreaţă, demnă de o carte de istorie a proiectelor eşuate. Prin a lor ”Reclădire Naţională” condusă şi meşterită de cei amintiţi mai sus (şi care au probat de mai multe ori la ce se pricep) am putea ajunge mult mai jos decât suntem în clipa de faţă.
Nu vreau ca din greşeală cineva să înţeleagă că apăr guvernul Ponta. Domane fereşte! Improvizaţiile acestuia sunt de aceeaşi factură ca şi fonfleurile PNL. Nimic nu le separă pentru că nimic nu deosebeşte personajele din fruntea celor două grupări politice. Cu Ponta, Predoiu, Firea şi Gorghiu, cu Dragnea şi Petrache sau Atanasiu poţi face un alt partid de orice fel, un grup de lucru sau de lobby românesc, o primărie comunală sau o firmă de publicitate. La urmă iese acelaşi lucru din care nu se înţelege nimic.
Singura mea speranţă era ca odată cu victoria lui Klaus Iohannis la prezidenţiale să înceapă să funcţioneze o Românie a lucrului bine făcut. Iar politica, instituţiile şi dezbaterile publice să arate altfel. Şi cu alţi oameni, cu alte apucături, cu planuri temeinice şi cu mult mai puţine sforăieli populiste şi electorale. Când colo, de ce avem parte? De aceiaşi foşti, de aceiaşi tropăitori de cuvinte, de aceleaşi interese.
România lucrului bine făcut continuă să fie România lucrului de mântuială, inclusiv în politică şi inclusiv în instituţii cu pretenţii. Adică la Cotroceni. Nu e nici un punct şi nici un de la capăt. Doar nesătui din rândurile doi şi trei, ajunşi în prima linie, încearcă din răsputeri să ne vândă aceleaşi gogoşi râncede. Punct.
Cornel Nistorescu
