Când a venit la putere, Victor Ponta a promis că face două autostrăzi. Una, cea de la Comarnic la Brașov, s-a pierdut, iar alta, cea de la Sibiu la Orăștie, s-a stricat. Tronsonul de 22 de kilometri se clatină ca un fost președinte beat, alunecă deja ân patru puncte și prezintă o diversitate de fisuri unică în industria asfaltului.
Până să vină la putere lucrul bine făcut și să promită autostrăzi care trec pe la DNA și SRI, Ponta a promis multe, iar cele mai multe promisiuni zac îngropate în uitarea colectivă, cea care ne ajută să supraviețuim bolilor de inimă.
Dacă sărim însă peste suma gafelor și defectelor ei personale, guvernarea Ponta are cifre care satisfac instituțiile tutelare interne și externe, agențiile de rating, ba chiar și masoneria pietrificată de la BNR, cea care obține orgasme de macrostabilitate doar atunci când stă nemișcată. Cel mai hăituit premier din toate timpurile va rămâne în istorie prin ideea de a-și promova singur călăul și de a da astfel startul celei mai savuroase campanii de arestări de la venirea minerilor încoace.
Obiceiul istoriei e să se mulțumească cu ce pică, așa că România va trece mai departe, urmându-și cu seninătate drumul în zigzag. După toate regulile haitei, mandatul lui Ponta e expirat. Pisicul alfa șchiopătează prea tare pentru ca jungla să mai aibă încredere în el. Chiar dacă va fi premier până la alegerile din 2016, Ponta a încetat să mai fie.
PSD s-a trezit un pic din toropeală și a încredințat comanda unui căpitan de județ ale cărui palme au bătături de la cât au mângâiat pe cap organizația din teritoriu. Liviu Dragnea știe limba oștenilor din provincie, le cunoaște durerile și lăcomia. O lăcomie tandră și feroce care s-a culcat la picioarele unui stăpân aspru și generos. Dragnea pare să fi îmblânzit chiar demonul care înspăimântă întregul trib, el purtându-și condamnarea cu un calm creator de superstiții.
PSD e acum o jucărie politică mare, care și-a reîncărcat bateriile și își caută telecomanda. Dacă Dragnea va ști s-o ghideze printre nevoile Justiției și ambițiile președintelui Johannis, dacă va reuși să-i dea un aspect de necesitate publică și s-o cupleze la vanitățile cuplului Blaga – Gorghiu, această jucărie va țopăi pe cadavrul iluziei liberale. Cu un nou premier extras din aria de răspândire a partidului, cu un Gabriel Oprea fidelizat la superofertă, cu o abordare inteligentă a noului Cod Penal și cu o mică reprezentație de vasalitate ținută în fața lui Johannis, PSD poate pune pe masă un pachet politic de nerefuzat.
E greu de crezut că Johannis ține morțiș să lase baltă amenajările de la Vila Lac 3 și să se apuce de guvernare. PNL e dominat de un apartheid mioritic, în care albii președintelui âi urăsc pe negrii lui Blaga. E un partid împănat de figurile anxiogene ale foștilor pedeliști, care nu pot fi scoase În geam fără să colecteze ura milioanelor de bugetari sacrificați plus TVA. A pune la lucru eroziunea investind o guvernare schismatică nu e tocmai acel prim pas despre care președintele a scris o carte mai groasă ca un cremwurst. Între Predoiu și Gorghiu e aproape sigur că Johannis s-ar alege pe sine picotind pe un șezlong și visând, pe malul lacului Floreasca, la al doilea mandat.
În ceea ce-l privește pe Ponta, nu mai sunt multe de spus. Între două dispariții și un concediu ar putea pune umărul la propria evaporare din guvern, pentru ca viitorul luminos al partidului care l-a făcut bogat să devină prezent.
Doru Bușcu
