Olimpiada de la Londra s-a încheiat duminică seara, iar România a bifat cea mai slabă prestaţie din ultimii 48 de ani. Sportivii noştri se întorc acasă cu numai două medalii de aur, aşa cum au făcut-o doar în 1964, după JO de la Tokyo.
Spre deosebire de Atena 2004 sau Sydney 2000, când sportivii noştri aduceau aproape de delir publicul şi comentatorii, ce această dată nu ne mai putem lăuda cu medalii prea multe şi prea strălucitoare.
La Sydney, România reuşea să obţină 26 de medalii, dintre care şase de aur. Anul acesta, la Londra, singurele titluri olimpice au fost obţinute de gimnasta Sandra Izbaşa, la sărituri, şi de Alin Moldoveanu, la tir.

La atletism nici măcar nu am ajuns aproape de medalii, niciun sportiv din delegaţia României nereuşind să se califice în vreo finală. Doar la maraton şi marş am avut reprezentanţi în cursa pentru medalii, însă niciunul cu şanse reale.

Fosta campioană Doina Melinte a încercat o explicaţie: „Eu, ca atletă, pot să spun că probabil au o vină şi atletul, şi sportivul, şi antrenorul, şi mediul, şi sistemul, şi sportivii din ziua de azi, care au multe pretenţii, dar când e sa dea, dau mai puţin”.

Spre deosebire de ediţiile trecute ale Olimpiadelor, nu am mai stat bine nici la sporturile nautice, unde, după 60 de ani, nu am reuşit să obţinem nicio medalie. „Sportul românesc se află în criză şi trăieşte strict din calităţile native ale «eroilor». Fără investiţii în baze sportive şi în pregătirea vârfurilor sportive nu putem să mai rămânem între primele 20 de ţări ale lumii”, spune fostul comentator Cristian Ţopescu.

România a încheiat ediţia de la Londra cu un rezultat negativ nemaiîntâlnit de la Helsinki, 1952.
De la Sydney 2000, graficul participărilor româneşti la Jocurile Olimpice a luat-o ameninţător în jos. Aceasta este cea mai slabă poziţionare a României în istoria prezenţelor sale la Olimpiade cu excepţia ediţiei din 1928, când nu am obţinut nicio medalie. Vă propunem o analiză a prestaţiilor sportivilor români la Londra în raport cu aşteptările pe care ei, noi sau Comitetul Olimpic Român le avea înainte de startul Jocurilor, precum şi o descifrare a cauzelor care au condus la această situaţie.

Plusuri

Haltere
Buget: 700.000 de euro

Răzvan Martin şi Roxana Cocoş au cucerit un bronz şi un argint la care delegaţia României nu îndrăznea să spere cu voce tare. Cu un lot deplasat la Londra de doar patru sportivi, halterele au fost, poate, cea mai frumoasă surpriză a tricolorilor la această ediţie. Aceste medalii au fost primele după o pauză de 16 ani, pentru Federaţia de Haltere, trecută şi printr-o perioadă tulbure din cauza problemelor de dopaj.

Tir
Buget: 200.000 de euro

Alin Moldoveanu a fost exponentul perfect al situaţiei care a ţinut sportul românesc în viaţă în ultimii ani, excepţia care confirmă regula generală. Fără bani, fără condiţii de pregătire, tiristul român şi-a extras forţa de a-i depăşi pe cei mai buni sportivi din lume la proba sa doar din calităţile sale individuale. A stabilit un record olimpic în calificări, iar apoi, în finală, şi-a menţinut concentrarea la cel mai înalt nivel şi a adus prima medalie de aur a României la Londra.

Confirmări

Judo
Buget: 615.000 de euro

Antrenorul Florin Bercean venea la Londra având în lot trei foste sau actuale campioane europene: Alina Dumitru, Corina Căprioriu şi Andreea Chiţu. Alina şi Corina au intrat în obiectiv, câştigând medaliile de argint, în timp ce Andreea a fost eliminată în chiar ultima secundă a meciului său din sferturi de finală. Chiar dacă am pierdut două finale, rezultatul final rămâne unul pozitiv, fiind cea mai bună prezenţă a lotului de judo românesc la o ediţie a JO.
Scrimă masculin
Buget: 600.000 de euro (împreună cu cea feminină)
Veniţi la Londra din postura de vicecampioni europeni, elevii lui Covaliu de la sabie aveau ca obiectiv urcarea pe podium în concursul pe echipe şi, ca bonus, o medalie la individual, acolo unde Rareş Dumitrescu are în palmares un argint mondial. După victoria entuziasmantă cu principalii rivali, ruşii, în semifinale, a venit înfrângerea usturătoare din finală în faţa coreenilor. La individual, cel mai bine s-a clasat Rareş, locul 4, dar „înţepat” bine de arbitri în semifinale.

Gimnastică
Buget: 920.000 de euro

Revenirile lui Bellu şi Bitang la lotul feminin au crescut inerţial aşteptările legate de parcursul fetelor la Londra. După ce la Beijing, acum patru ani, cu Forminte antrenor, luasem bronzul pe echipe şi un aur, la sol, prin Izbaşa, acum se dorea mai mult. A fost însă aproape la fel. Tot locul trei cu echipa şi tot Izbaşa aur, de data aceasta la sărituri. Singurul plus a fost argintul Cătălinei Ponor de la sol.

Minusuri

Scrimă feminin
Buget: 600.000 de euro (împreună cu cea masculină)

Înainte de Londra, singura probă la care sportivii români porneau favoriţi la aur era cea pe echipe la spadă feminin. Fetele erau câştigătoarele ultimelor două ediţii ale campionatului mondial, aşa că înfrângerea lor în sferturi împotriva Coreei de Sud a fost un şoc. Şi la individual aşteptările erau mari, ţinând cont că ultima finală europeană se jucase între două românce, iar a treia, Ana Maria Brânză, era vicecampioană olimpică. Toate s-au oprit însă până în sferturi, Simona Gherman şi Anca Măroiu, pierzând la o singură tuşă accesul în semifinale.

Canotaj
Buget: 930.000 de euro

Cea mai mare dezamăgire alături de scrima feminină. Barca de două rame, poate cea mai laureată din toate care au participat la această ediţie a Jocurilor, cu 9 medalii de aur în total, prin Andrunache şi Susanu, a terminat abia pe locul 5 în finală, iar cea de 8+1 doar pe 4. Prima oară după 40 de ani când canotajul nu aduce nicio medalie.

Kaiac-Canoe
Buget: 730.000 de euro

Ultimele speranţe la medalii ale României la Londra erau în echipajul de canoe dublu la 1.000 m, Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi. Campioni mondiali la 500 m şi campioni europeni chiar la 1.000 m, distanţa olimpică, cei doi au clacat la Eton, terminând abia pe locul 7.

Atletism
Buget: 1.100.000 de euro

Cea mai slabă clasare a atletismului românesc la Jocurile Olimpice: nici măcar o finală pentru sportul care a avut cei mai mulţi reprezentanţi în delegaţia
României.

Box
Buget: 280.000 de euro

Cu toate că a avut doar doi sportivi la Londra, boxul spera totuşi măcar la o medalie, în ciuda proceselor în care e implicat preşedintele federaţiei, Rudel Obreja, cu forul internaţional. Poate o obţinea Bogdan Juratoni, dar arbitrii l-au trimis acasă încă din primul tur şi l-au făcut să se gândească serios la o carieră la profesionişti.

„Aşteptăm rezultate foarte bune la gimnastică şi scrimă, atât la fete, cât şi la băieţi. La judo, la canotaj, la canoe şi, de ce nu, la haltere, chiar la box.”
Octavian Morariu
preşedinte COSR, înainte de plecarea spre Londra

5 cauze ale eşecului

1Lipsa fondurilor a prejudiciat pregătirea

Pare incredibil când vorbim de un asemenea nivel, dar unii dintre sportivii noştri au făcut cunoştinţă cu suprafaţa de concurs abia în săptămâna olimpică. Este cazul sporturilor nautice, care revin acasă fără medalii după 60 de ani! Atât canotajul, cât şi sportivii de la kaiac-canoe au acuzat faptul că nu simţeau barca şi că diferenţele între timpii obţinuţi acasă şi cei înregistraţi la Eton erau uriaşe, pentru că erau deosebiri mari între condiţiile de concurs.

2 S-a restrâns aria de selecţie a sportivilor

Este unul dintre cele mai evidente motive ale lipsei rezultatelor. La atletism, de exemplu, este pentru prima dată în istoria olimpică în care România nu a avut niciun reprezentant în finale! Şi acest lucru s-a întâmplat pentru că FRA a dus la Londra sportivi tineri, pentru a-i pregăti pentru Rio 2016. Dar nu din elan tineresc s-a apelat la această soluţie, ci pentru că seniorii de valoare pot fi număraţi pe degete. La fel şi la canotaj, unde a fost nevoie de revenirea „veteranelor” Andrunache şi Susanu pentru a avea a doua barcă de fete calificată la JO.

3 Metode învechite de antrenament

O altă problemă a fost cea a antrenorilor de la lot şi de la centrele de pregătire. Unii dintre ei în vârstă, folosind metode care dădeau rezultate acum 10 sau 20 de ani, dar care acum au fost depăşite de noile tehnici de antrenament din domeniu, şi care n-au fost interesaţi să se pună la punct cu ultimele noutăţi. „Noi ne-am obişnuit să ne pregătim în sistemul ex-sovietic, cu stat în cantonamente ani întregi. Uite că nemţii, ungurii nu fac aşa şi au rezultate”, au spus băieţii de la canoe dublu.

Şi asupra „miturilor” Bellu şi Bitang au planat câteva acuze, legate de nivelul scăzut de dificultate al exerciţiilor din programul fetelor, care le-au plasat din start la diferenţă mare în spatele americancelor şi rusoaicelor.

4 Suntem în urmă cu medicamentaţia

Un alt criteriu la care suntem la ani-lumină distanţă faţă de adversarii noştri este cel al medicamentelor de susţinere. „Să ne gândim ce e de făcut pe viitor, pentru că eu nu cred că americancele la medicaţie iau vitamina E, C, brânca ursului şi ceai de echinacee”, a spus iritată Camelia Lupaşcu, componentă a bărcii de 8+1, care a terminat pe locul patru cursa de la Eton.

5 Fugim în continuare de ajutorul unui psiholog

Cea mai veche meteahnă a sportului românesc, în care se fuge ca de necuratul de acest gen de specialist. Lipsa psihologului s-a văzut cel mai bine la scrimă. Acolo unde, intrate ca mari favorite, fetele au fost copleşite de presiune şi au clacat din primul meci.

Nadia Comăneci: Nu putem să mai facem performanță dacă nu investim!

Fosta mare gimnastă Nadia Comăneci a afirmat într-un interviu acordat ziarului „Ring” că rezultatul obținut de delegația de sportivi a României la Olimpiada de la Londra este unul bun „ţinând cont de cât se investeşte în sportul românesc”.
„Avem o masă foarte mică de copii care fac sport în comparaţie cu Statele Unite sau China. Uitaţi-vă la Marea Britanie, care timp de opt ani a investit în gimnastică şi a avut rezultate abia acum. Dacă nu investeşti, nu trebuie să ai pretenţii. Cu baza pe care o avem şi cu numărul de copii care fac sport, cred că nouă medalii înseamnă un rezultat onorabil”, a spus Nadia Comăneci.
Aceasta a tras un semnal de alarmă și în privința viitorului gimnasticii, sport care se confruntă cu aceeași lipsă de fonduri. „În România nu se mai investeşte în baze. Spre exemplu, în sala de la Oneşti, unde m-am format, plouă! Pur şi simplu, există riscul electrocutării şi nu se face nimic. Nu se găseşte un investitor măcar pentru a o menţine la un nivel acceptabil”, a afirmat cvintupla campioană olimpică.

Nadia Comăneci a comentat și eventuala plecare de la lotul național de gimnastică a antrenorilor Octavian Bellu și Mariana Bitang:
„Nu mă pot abţine să mă întreb: dacă vor să continue, pe cine vor antrena? Asta în condiţiile în care nu mai avem nimic în spate. Cum putem să facem atunci performanţă şi să ne batem cu marile forţe? Şi la Londra, până la urmă, am avut o echipă cârpită. Cum am fi arătat fără revenirea lui Izbaşa şi a lui Ponor? Am avut noroc, pentru că ele au ţinut echipa. Cea mică, Larisa, nu şi-a dat seama ce s-a întâmplat acolo. Este un talent înnăscut, mai are timp de o Olimpiadă. Acum a fost prea mică pentru tensiunea de la Londra. Nu poţi să faci un plan pentru un ciclu olimpic cu 10-15 gimnaste.”