Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis definitiv, luni, achitarea preşedintelui LPF Dumitru Dragomir şi a lui Gino Iorgulescu în dosarul în care au fost acuzaţi de luare şi, respectiv, dare de mită, în legătură cu o tranzacţie imobiliară supraevaluată, care ar fi costat Liga peste 350.000 de euro. Judecătorii Înaltei Curţi au respins astfel recursul procurorilor DNA, în dosarul în care Tribunalul Capitalei şi Curtea de Apel Bucureşti au decis achitarea lui Dumitru Dragomir, a fiului acestuia, Bogdan Dragomir, a lui Gino Iorgulescu şi a şoferului LPF Florin Bogdan Bădiţă.
Reamintim că în februarie 2011, cei patru au fost achitaţi de Tribunalul Bucureşti, decizia fiind menţinută, în noiembrie 2011, de către Curtea de Apel Bucureşti. Decizia Înaltei Curţi este definitivă.
În anul 2008, Dumitru Dragomir a fost trimis în judecată de DNA pentru luare de mită, iar Gino Iorgulescu, fost preşedinte al FC Naţional şi fost membru în Adunarea Generală a Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF), pentru dare de mită, spălare de bani şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
De asemenea, procurorii anticorupţie l-au trimis în judecată şi pe Florin Bogdan Bădiţă, fost angajat al Ligii Profesioniste de Fotbal ca şofer personal al lui Dumitru Dragomir, care de la data de 1 februarie 2004 este administrator al SC „Bodu” SRL Bucureşti, pentru complicitate la luare de mită, spălare de bani, participaţie improprie la fals intelectual şi uz de fals.
Alături de aceştia, în acelaşi dosar a fost judecat şi fiul preşedintelui LPF, Bogdan-Dumitru Dragomir, pentru spălare de bani şi participaţie improprie la fals intelectual.
Potrivit rechizitoriului, în 4 aprilie 2001, Dumitru Dragomir ar fi primit de la Gino Iorgulescu un teren din Bucureşti, cu o suprafaţă de 351,79 de metri pătraţi, în valoare de 32.600,26 de dolari, pentru ca, în schimb, să accepte achiziţia de către LPF a unui teren în suprafaţă de 1.497,21 de metri pătraţi, din aceeaşi zonă şi a unei construcţii în suprafaţă de 279,72 de metri pătraţi, nefinalizată şi ridicată fără autorizaţie pe terenul respectiv.
„Liga a achiziţionat imobilele respective cu încălcarea Statutului LPF, cu suma de 355.000 de dolari, preţ supraevaluat, deoarece reprezenta o valoare de trei ori mai mare decât preţul practicat pe piaţa liberă în zona respectivă la acea dată”, susţinea DNA.
Pentru a ascunde adevărata natură a bunului dat cu titlu de mită lui Dumitru Dragomir, Gino Iorgulescu ar fi trecut în proprietatea şoferului Florin-Bogdan Bădiţă terenul de 351,79 de metri pătraţi, printr-un contract încheiat la un notariat public. În contractul de vânzare-cumpărare astfel încheiat s-a consemnat în fals că pentru acest imobil s-a achitat suma de 600.000.000 de lei vechi (60.000 de lei noi), deşi în realitate aceşti bani nu au fost achitaţi, potrivit anchetatorilor DNA.
În rechizitoriul trimis instanţei, procurorii mai arătau că, în perioada 2001-2004, în baza acestui contract de vânzare-cumpărare, s-au realizat formalităţile de înscriere în Cartea Funciară a imobilelor respective şi de obţinere a autorizaţiei de construcţie pentru ridicarea unei locuinţe.
Totodată, procurorii mai arătau că în 24 mai 2004, în baza unui alt contract de vânzare-cumpărare, încheiat în formă autentică, Florin Bogdan Bădiţă, cu acceptul lui Bogdan Dragomir, a trecut terenul respectiv în proprietatea societăţii „Bodu”, contract în care s-a consemnat, în fals, că pentru tranzacţie s-a plătit suma de 900.000.000 de lei vechi (90.000 de RON).
Procurorii mai susţineau că în perioada 2004 – 2007, Florin Bogdan Bădiţă a folosit acest contract pentru a înregistra operaţiunea în contabilitatea firmei şi pentru a realiza formalităţile legale în vederea înscrierii imobilului în Cartea Funciară şi obţinerii autorizaţiei de dezmembrare a construcţiei amplasate pe acest imobil.
Dacă tot au cerut să vadă dosarele unor politicieni – abuz extrem de grav al dnei Reding & Co. -, nu ar strica ca oficialii de la Bruxelles să solicite şi acest dosar pentru care judecătorii instanţei supreme au decis achitarea.
De ce sugerăm acest lucru? Pentru ca oficialii europeni să constate incompetenţa crasă a procurorilor din subordinea dnei Laura Codruţa Kovesi care au lucrat la dosar. În rechizitoriul procurorilor de caz, printre principalele capete de acuzare se afla şi următorul: “Dragomir nu avea acceptul/semnăturile (pentru tranzacţiile incriminate – n.a.) conducătorilor din liga a II-a”. Un astfel de cap de acuzare a fost unul halucinant. Pentru că procurorii ar fi trebuit să ştie ceea ce ştie şi un copil de 10 ani care a mers cel puţin o dată la un meci de fotbal sau care citeşte din când în când media sportivă: echipele din liga a II-a nu fac parte din Liga Profesionistă de Fotbal (LPF). Că în alte state sub cupola organismului care la noi este numit LPF intră şi echipele din eşalonul secund, sau chiar şi din divizia a III-a (cazul Angliei sau Germaniei), este altă poveste. Că, la noi, la nivel de organizare a competiţiilor de fotbal, liga a II-a, deşi profesionistă, nu intră sub incidenţa LPF, reprezintă o anomalie este iarăşi altă poveste. Doar procurorii lui Kovesi nu au ştiut acest lucru. Elementar. Şi s-au făcut de râs.
