Tămâia are de partea sa o lungă istorie în care a fost considerată un ingredient important în cadrul ritualurilor religioase şi al preparării diverselor parfumuri naturale. Cu toate acestea, răşina frumos mirositoare, celebră încă din Egiptul Antic, este pe cale să dispară total în viitorul apropiat, dacă nu se iau măsuri care să oprească dispariţia arborilor din răşina cărora se extrage tămâia. Tămâia, al cărui miros este fie dulce sau condimentat, în funcţie de amestecul de esenţe de pin sau lămâie folosit, va deveni curând o relicvă a trecutului, dacă nu vor fi protejaţi copacii care o produc. Copacii respectivi aparţin genului Boswellia şi cresc doar în Peninsula Arabiei şi în Cornul Africii. Pentru extragerea tămâiei, populaţiile locale crestează scoarţa copacilor Boswelia şi colectează răşina. Studiile de teren au evidenţiat faptul că această practică de colecatre a răşinii duce în timp la secarea rezervelor de carbohidraţi necesare creşterii şi dezvoltării arborilor, ducând în final la reducerea puterii de germinaţie a seminţelor de Boswelia.
Albinele sunt principalele vinovate
Pentru a studia efectele pe termen lung ale colectării răşinii, cercetătorii din Olanda şi Etiopia au studiat circa 6.500 arbori de Boswellia dintr-o regiune izolată din nord-vestul Etiopiei. Când au comparat parametrii vitali ai arborilor sălbatici cu cei ai arborilor crestaţi periodic pentru extragerea răşinii, rezultatele obţinute au fost îngrijorătoare pentru viitorul acestei specii. Dacă declinul arborilor va continua în acelaşi ritm, producţia de răşină pentru tămâie se va reduce la jumătate în decursul viitorilor 15 ani. Peste 50 de ani, numărul arborilor va scădea cu peste 90%, dacă nu se iau măsuri urgente de protecţie. Cu toate acestea, se pare că pericolele cele mai mari nu sunt reprezentate de crestarea scoarţei, cum s-a crezut până în prezent, ci de incendii, atacurile albinelor şi păşunatul excesiv. Dacă se vor implementa măsuri de protecţie eficiente, copacii vor putea fi salvaţi în proporţie de 75%.
N. Curatul
