Perechea Horia Tecău/Jean-Julien Rojer (România/Olanda), cap de serie numărul 4, a câştigat, sâmbătă, turneul de la Wimbledon. Cei doi s-au impus în proba dublu, după ce au învins în finală cuplul Jamie Murray/John Peers (Marea Britanie/Australia), favorit 13, scor 7-6 (5), 6-4, 6-4, după o oră şi 52 de minute.
Tecău și Rojer au reușit doar cinci ași, față de 9 ai adversarilor, care au fost superiori și la capitolul lovituri direct câștigătoare, 16-15. Învingătorii au fost superiori la punctele reușite din al doilea serviciu (68%-47%), față de primul serviciu (79%-85%).
Aceasta a fost prima victorie majoră pentru român în proba de dublu, el fiind campion la dublu mixt, în 2012, la Openul australian. Pentru performanţa de la All England Club, Tecău şi Rojer au fost recompensaţi cu 475.000 de euro şi 2.000 de puncte ATP.
La Wimbledon, Tecău și Rojer au profitat în primul tur de retragerea cuplului Martin Klizan (Slovacia)/Lukas Rosol (Cehia) la scorul de 3-0, apoi au trecut de Andre Begemann (Germania)/Julian Knowle (Austria), cu 1-6, 3-6, 6-4, 6-2, 15-13, în optimi au eliminat australienii Lleyton Hewitt/Thanasi Kokkinakis, cu 7-6 (7), 6-3, 7-6 (1), în sferturi au câștigat în fața cuplului Marcin Matkowski (Polonia)/Nenad Zimonjic (Serbia), cu 6-4, 6-3, 7-6 (2), în semifinale învingând perechea Florin Mergea/Rohan Bopanna (India), cu 4-6, 6-2, 6-3, 4-6, 13-11.
Tecău a mai jucat finala de la Wimbledon în 2010, în 2011 şi în 2012, împreună cu suedezul Robert Lindstedt, ei fiind învinşi de fiecare dată de cuplurile Jurgen Melzer/Philipp Petzschner (Austria/Germania), Mike Bryan/Bob Bryan (SUA), respectiv Jonathan Marray/Frederik Nielsen (Marea Britanie/Danemarca).
Horia Tecău este al doilea român câştigător la Wimbledon la dublu masculin, după Ilie Năstase. Fostul număr unu mondial s-a impus, alături de americanul Jimmy Connors, în finala din 1973, în faţa australienilor John Cooper şi Neale Fraser. În total, Ilie Năstase are în palmares trei titluri de Grand Slam la dublu masculin – Roland Garros, 1970, în echipă cu Ion Ţiriac, Wimbledon, 1973 şi US Open, 1975, acestea din urmă în echipă cu Connors.
