Iată recunoaşterea oficială că DNA foloseşte în dosare interceptări ce nu pot fi expertizate, care sunt copii realizate fără cadru legal: “Înregistrările efectuate de Serviciul tehnic al DNA se fac cu echipamente de înregistrare digitală cu memorie internă, după care sunt descărcate din memoria acestora direct pe suport optic CD/DVD sau pe hard-discul PC… legislaţia în vigoare nu defineşte noţiunea de original şi autentic” (Document DNA)

În sfârşit, opinia publică din România are dovada supremă că toate interceptările efectuate de DNA – am spune noi că şi cele efectuate de SRI – constituie mijloace de proba care stau sub spectrul nulităţii, întrucât metodele de procurare şi folosire a acestor mijloace de proba nu permit experţilor în voce şi vorbire să expertizeze aceste interceptări. Realizând interceptări care nu permit expertizarea lor reală, precum şi prin duplicarea lor cu metode neprevăzute de lege, practic Serviciul tehnic al DNA şi-a asumat conştient riscul folosirii unor mijloace de proba fără valoare probatorie.

Atenţie! Este suficient că în prezent părţile acuzate în orice dosar pe baza unor interceptări folosite că mijloc proba SĂ NEGE AUTENTICITATEA ÎNREGISTRĂRILOR (adică să susţină în instanţa că sunt contrafăcute) şi probele DNA sunt bune de aruncat la coş. Pentru că niciun expert pe voce şi vorbire, nici de la INEC (expert al statului), nici vreunul independent din străinătate (căci în România nu s-au autorizat în mod voit experţi privaţi independenţi) nu poate efectua o expertiză fără a avea suportul original şi echipamentul original cu care s-a realizat o interceptare – condiţii obligatorii în materia realizării expertizelor pe voce şi vorbire.

În faţa acestor realităţi, se pune întrebarea legitimă: cine a permis DNA (ca şi SRI) să achiziţioneze pe zeci şi sute de milioane de euro echipamente de interceptare şi să folosească proceduri care nu permit expertizarea conform standardelor internaţionale a înregistrărilor care se efectuează? Iată de ce, opinăm noi, SRI a intrat brutal în Justiţie, formând “un câmp tactic”, prin monitorizarea şi colaborarea cu judecătorii de mandate şi cu cei din dosarele de corupţie, pentru a preveni apariţia unor judecători care să dispună expertizarea acestor interceptări care nu stau în picioare la minimă verificare. Şi iată de ce, anumiţi procurori ai DNA şi-au permis să mistifice înregistrări, ştiind că ele nu pot fi expertizate (cazuri de falsuri tot mai frecvent dezvăluite în presă).

Azi vă prezentăm dovada că la Înalta Curte a început să se spargă buboiul, iar de voie de nevoie, în dosarul judecătorilor sindici de la TMB acuzaţi că au luat mită (Mircea Moldovan, Elena Roventa, Ion Stanciu şi Ciprian Sorin Viziru) Secţia Judiciară a DNA a trebuit să răspundă şi să recunoască, şi direct şi indirect, că a efectuat interceptări ce nu pot fi expertizate conform standardelor internaţionale întrucât cadrul legislativ în vigoare din România nu defineşte ce înseamnă “original” şi “autentic”, şi că la instanţa sunt trimise copii/duplicate, realizate în afară unui cadru legal.

INCREDIBIL: DNA a recunoscut oficial la ICCJ că interceptează pe aparate cu memorie interne, refolosibile, şi că face duplicate fără baza legală întrucât legea nu defineşte ce înseamnă “original” şi “autentic”

Procesul judecătorilor sindici de la TMB se află în prezent în faza de apel la Înalta Curte, iar la termenul din 10.11.2015, din dosarul 4153/2/2014, instanţa a admis cererea judecătorului Mircea Moldovan şi a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a vocii şi vorbirii. Expertul INEC Gheorghe Pop a concluzionat în luna martie 2016, referitor la cele 20 de înregistrări folosite de DNA că mijloace de proba în acuzare, că niciunul dintre DVD-urile puse de procurori la dosar nu reprezintă suporţii originali pe care s-au făcut interceptările. Aparatură originală cu care s-a efectuat interceptările nu a fost pusă la dispoziţia expertului, expertiză fiind făcută pe aparatură din dotarea INEC. Fişierele conţinând interceptări telefonice şi ambientale cu judecătorii sindici de la TMB şi cu câţiva practicieni în insolvenţă, au fost declarate drept simple copii (duplicate), neoriginale şi neautentice iar, ATENŢIE, o serie de interceptări, printre care şi cele privindu-l pe judecătorul Mircea Moldovan, au fost catalogate drept neautentice în sensul că reprezintă “montaje realizate prin juxtapunerea unor fragmente din mai multe înregistrări”. Adică falsuri în înţeles popular!

Vizavi de raportul expertului INEC Gheorghe Pop – care a fost efectuat unilateral, fără prezenţa experţilor parte ai judecătorilor acuzaţi – DNA a reacţionat nervos şi a recunoscut lucruri absolut năucitoare, necunoscute opiniei publice, nici măcar experţilor cărora niciodată nu li s-au pus la dispoziţie echipamentele originale, aşa cum cer uzanţele internaţionale în materie de expertizare a înregistrărilor.

Astfel, prin adresa nr. 3504/III/3 din 8 aprilie 2016, Secţia Judiciară a DNA a trimis la ICCJ în dosarul 4153/2/2014 poziţia să oficială cu referire la expertiză devastatoare a expertului INEC Gheorghe Pop:

“Înregistrările ambientale şi telefonice aflate pe suporturile optice individualizate de către expert în raportul de expertiză prin L2, L6, L7, L8 (discuţii ambientale) şi L5, L11 (convorbiri telefonice) au fost realizate de către Serviciul Tehnic.

Aceste suporturi au fost efectuate în temeiul art. 143 alin. 2 din C.p.p. şi reprezintă duplicate (copii) ale suporturilor notate ‘proba digitală’. În noul Cod de procedura penală terminologia ‘original’ nu se mai regăseşte, fiind înlocuită cu termenii ‘suport’ şi ‘copia suportului’.

Întotdeauna prima materializare a datelor înregistrate constituie suporturile notate ‘proba digitală’ şi sunt însoţite întotdeauna de procesul-verbal de efectuare a înregistrării ambientale (sau descărcare a convorbirilor telefonice).

Duplicatele suporturilor ‘proba digitală’ sunt însoţite de procesul-verbal de redare în formă scrisă a înregistrării/interceptării discuţiilor care prezintă interesul cauzei.

Ambele suporturi, cât şi ambele procese-verbale se înaintează de către Serviciul tehnic prin grefă/secţiei/serviciului care instrumentează dosarul penal în cauza.

Primul obiectiv al expertizei şi anume stabilirea autenticităţii interceptărilor nu au relevanţă în practică judiciară, întrucât la ora actuală nu există o definiţie a noţiunii de ‘autentic’ în materie digitală.

Legislaţia în vigoare nu defineşte noţiunea de autenticitate în cazul înregistrărilor de tip digital, înregistrări ce au fost efectuate şi în prezenţa cauza.

În baza practicii de până acum, expertul INEC face referiri la standardul AES27-1996 (r2007). Facem precizarea şi de această dată că şi în cazul altor situaţii anterioare, că acest standard a fost elaborat de o organizaţie neguvernamentală cu sediul în SUA, ale căror norme nu au caracter de reglementare naţională sau internaţională, lucru ce rezultă şi din documentele acestei entităţi juridice. Acest standard a fost elaborat cu precădere pentru înregistrările audio de tip analogic care se află înregistrate pe bandă magnetică (acest fapt reiese din traducerea standardului).

În prezent, înregistrările efectuate de Serviciul tehnic al DNA se fac cu echipamente de înregistrare digitală audio sau audio-video cu memorie internă, după care sunt descărcate din memoria acestora direct pe suport optic CD/DVD sau pe hard-discul PC.

Aşadar, logic, prima condiţie din standardul AES referitoare la simultaneitate nu poate fi îndeplinită în condiţiile actuale, deoarece descărcarea înregistrărilor digitale din memoria aparatului şi imprimarea ei pe suport optic sau HDD se va efectua la o dată ulterioare.

În concluzie, aşa cum afirmă şi expertul în raport la pag. 5, alin. 3, până la momentul actual nu există proceduri legale care să reglementeze modul în care se verifică şi se constată o asemenea autenticitate.

În opinia noastră, stabilirea autenticităţii înregistrărilor (corespondenţă acestora cu evenimentele video şi acustice înregistrate) este dată şi garantată de modul în care funcţionează echipamentele de înregistrare cu care au fost efectuate aceste înregistrări (a se vedea suporturile optice ‘proba digitală’) împreună cu procesele-verbale aferente întocmite de organul de cercetare judiciară. Acest fapt este recunoscut şi sugerat chiar de către expert.

(…)

Referitor la constatările expertului privind suporturile L2, L6, L7 şi L8:

Duplicatele digitale (copiile) L2, L6, L7 şi L8 puse la dispoziţia expertului conţin înregistrări ambientale audio şi audio-video aflate în formatul proprietar al producătorului echipamentelor de înregistrat.

Odată cu aceste înregistrări pe suportul optic creat se imprimă automat (prin softul specific al producătorului) şi un program de tip player necesar redării/vizionării conţinutului acestora, cât şi un fişier de tip .txt ce conţine codurile Hash calculate automat cu algoritmul SHA256.

Totodată aceste echipamente prezintă şi elemente de siguranţă internă tip CRC16, generate automat de fiecare dispozitiv de înregistrare. Aceste coduri SHA256 generate automat de fiecare aparat se regăsesc menţionare şi în procesele-verbale de efectuare a înregistrărilor ambientale, respectiv în procesul verbal de redare,

Aşadar, suporturile optice L2, L6, L7 şi L8 puse la dispoziţia expertului păstrează toate caracteristicile pe care le au şi suporturile ‘proba digitală’, fără niciun fel de pierdere sau alterări, lucru care se poate observă şi din compararea codurilor de siguranţă SHA256. Aceste coduri SHA256 se regăsesc atât în procesul-verbal de efectuare a înregistrării ambientale, cât şi în procesul-verbal de redare.

http://www.luju.ro

Citeşte continuarea AICI