Povestea de la care a pornit acest dar al compozitiei, nu e nici pe departe asemanatoare a ceea ce vedeti dumneavoastra! Totul a inceput acum 12 ani cand eram bolnav. Eram la pat cateva zile cu o gripa… Atunci mama a mers in vecini sa ceara ceva jucarie, deoarece stiam ca fetita din vecini era mai mare si are jucarii mai interesante, deoarece conceptia unui copil este mereu aceea ca daca nu e al lui mai bun. Si asa mama venise cu un pian micut de jucarie care functiona pe baterii.

Odata ce m-am pus a-l studia, am descoperit impreuna cu mama primele note muzicale, iar asa am ajuns ca pe la varsta de 5 ani sa stiu ca am ureche muzicala, deoarece puneam cantecelele din memoria pianului, la auzeam iar apoi reproduceam eu pe note aceleasi cantecele.  Dupa o vreme am inceput pe un pian mic de lemn (primit cadou), a canta dupa ureche colinde si nu numai. Iar dupa mai multe ,,distractii” de genul, am inceput sa descopar teoria muzicii. Pe vremea aceea nu ne permiteam un profesor de pian, deoarece existau si alte prioritati. Asa am ajuns sa spun ,,Ok pot singur nu-i mare stres, ce poate fi asa greu”. Si asa am inceput sa studiez in ultimii 11 ani pianul, iar apoi de la varsta de 7 ani sa ascult si muzica clasica, pentru o mai mare documentare. Singurul defect al meu a fost sa nu stiu nici in ziua de azi a citii partitura corect, deoarece acel lucru e posibil cu un profesor indrumator, dar acum lucrez la aceasta impreuna cu draga-mi doamna profesoara Marta Andrei de la Liceul de Arte Baia Mare. Am inceput doar din clasa a 9-a sa frecventez liceul de arte… Nici eu nu stiu de ce… Puteam mai devreme… Dar… Asa a fost sa fie. Dupa ce am implinit 13 ani am inceput sa meditez in timp ce cantam, sa ascult tot ce inseamna muzica clasica, usoara, de tot soiul. O vasta bogatie culturala statea in mana mea. Simteam ca am in mana tot ceea ce altul nu poate avea. Harul de a simtii… De a traii… Simt si acum ca pot asemana un om cu cate o piesa clasica… Viata mea… S-ar compara cu randurile din partitura lui Bach in piesa Passacaglia and Fugue in C minor BWV 582 … Aceasta fiind comparata cu bucuria mea, cu agitatia pe care o am cand exista un eveniment in viata mea sau a unei persoane dragi.   Inca o piesa pe care vreau sa o mentionez este  César Franck, Prelude, Fugue and Variation in B minor, Op.18, aceasta minunata capodopera in ceea ce priveste sentimentul de melancolie, imi contureaza perfect tristetea. ,,Cei care au urechi de auzit sa auda”. Unii se vor intreba de ce am comparat cu aceasta? Am comparat sentimentele mele cu aceste 2 piese, iar cei care le asculta vor sti cum sunt, si ce simt mai ales… Pentru ca de multe ori suntem prinsi la aceasta intrebare: ,,Ce fel de persoana esti, cum te manifesti la bucurie tristete” (desigur sub alte forme). Asa sunt eu.
Din 2007 am cunoscut mai bine ,,tainele Bisericii Romane Unite Cu Roma  Greco- Catolice, datorita mamei mele dragi, care mi-a facut ,,cunostinta” cu biserica unde mereu gasesc liniste. Biserica Greco-Catolica Sf.Cruce Baia Mare este a 2-a mea casa, unde mereu caut linistea ce nu o pot gasii in nici o biserica. Am inceput sa cant ca si ,,diac” acolo, iar apoi am ajuns incet-incet sa fiu si organist in locul organistei atunci cand ea avea vreo problema. Dupa mai multi ani am devenit cantor al capelei Spitalului Jud. Dr.Constantin Opris unde am fost din 2011 pana in prezent, deoarece orarul de la Liceu fiind pe dimineata se suprapune cu orele de la Capela.  Sunt organist la Biserica Greco-Catolica Sf.Anton De Padova de un an de zile.  Am o buna colaborare cu Preasfintia Sa Vasile Bizau Episcop Greco-Catolic De Maramures. Ma bucur si ma mandresc sa fiu in aceasta biserica Martira! Muzica a insemnat mereu o adevarat provocare pentru mine, atunci cand am descoperit ca dupa A urmeaza B (ca sa zic asa). Mereu stiam ca daca ma pun sa incep cu ceva trebuie sa stiu altceva si tot asa. Dar totul pare o joaca… O joaca de note muzicale, de ritmuri care se imbina cu stilul fiecarui compozitor… Pentru ca dupa parerea mea: Teoria muzicii este schita, iar talentul, sentimentul puse impreuna cu teoria reprezinta adevaratul desen plin de culoare si forme.
De cand am intrat pe poarta maretului Liceu De Arte, am realizat ca ma simt ca si acasa… M-au facut nebun multi colegi deoarece vacanta mea a fost la liceu impreuna cu pianul Petrof al liceului, prin care au trecut ani si ani de concerte, de maestri care au incantat acea sala de spectacole in care peretii sunt imprimati de un tezaur al muzicii care cu atata gratitudina a rasunat ina cesti ani. Si fiind acolo singur…Efectiv simteam ca toate acele momente de la prima piesa cantata pe acel pian pana in prezent mi-au dat o forta de nedescris in ceea ce inseamna adevarata arta…
Prima data cand am compus o piesa… A fost acel moment in care acasa mi-am pus pe sintetizatorul meu poza primei mele prietene… Si am inceput sa cant… Am inceput sa transcriu sentimentele mele acolo pe clape… Si nu-mi venea sa cred… Ca sentimentul chiar poate fi descoperit tuturor, nu doar mie… Pentru aceasta am simtit ca NU trebuie o teorie vasta pentru a compune.. Trebuie un dar de sus… Pentru ca: Dragii mei profesori… Teoria este mai usoara de transpus pe partitura decat sentimentul pe muzica !!! Sentimentul NU se invata… Se simte, se traieste… Teoria NU o simti si nici nu o poti traii ca om, ci doar vedea…
Cu repsect Compozitor Gliga Sergiu

Acest clip este in Memoria lui Alex Ditu!!!
Doresc sa le multumesc tuturor celor care m-au sprijinit moral, financiar si practic la aceasta piesa impreuna cu videoclipul ei.
Daniela Ciocmerean = inspiratia si iubita mea
Flaut = Camelia Crisan
Viola = Muresan Luiza
Pian = Gliga Sergiu
Camera = Czompa Adrian
Sunet = Paul Bele
Video Editor = Nicu Holdis & Ryo Yudaki
In special Doamnei prof. Smaranda Gregorian