Un mare arhitect, al unui mare oraș, era foarte dezamăgit la bătrînețe pentru că, deși proiectase cele mai impunătoare clădiri ale urbei, ajunsese să fie ținut minte de comunitate ca cel care futuse cîndva o capră. Lucru care, într-un moment de sălbatică slăbiciune din partea arhitectului, se și întîmplase.
Dar, să lăsăm povestea cu capra, și să revenim la oile noastre.
Cînd un politician îi replică unui alt politician: „Domnule, haideți să lăsăm demagogia și să ne apucăm de treabă, pentru că s-a săturat țara asta de 20 de ani de politică”, atunci ar trebui ca moderatorul emisiunii să-l ia de guler, să-i bage bage lavaliera pe gît și paharul cu apă în cur. Pe loc, fără discuție.
Sau, poate avem de-a face cu următoarea înșiruire de civinte: „Țara are nevoie de liniște. Trebuie să mai și construim, nu doar să ne certăm toată ziua, pentru că vine iarna și nu știu ce o să le spunem oamenilor în momentul în care vor primi facturile mărite la întreținere”. În acest caz, politicianul cu pricina se ia de păr, se tîrăște astfel pînă în parcare unde se aruncă asupra lui o bombă atomică.
Altfel spus, îți poți da seama cam ce părere are un om despre tine din modul în care consideră că te poate convinge de ceva. Cînd un politician crede că, vorbindu-ți astfel, îți poate reține atenția, ba chiar și votul, înseamnă că te crede foarte-foarte prost. Există, bineînțeles, și cazul în care politicianul cu pricina este doar o maimuță care imită și el alți politicieni. Au auzit la alții și vorbesc și ei la fel.
Am zis că revenim la oile noastre, dar iată că am ajuns la maimuțe. Da’ mai dă-le dracu’ de oi! Hai mai bine să vorbim de MRU.
Cînd cineva spune că face un partid, hai să-i zicem „o mișcare”, pe nume „Forța Civică”, te gîndești că asta ar însemna: Niște cetățeni, oricum niște oameni care n-au avut tangențe cu politica, scîrbiți de partide în totalitatea lor, de inerțiile dezarmante ale unui sistem incapabil să se reformeze din sine însuși, se adună într-o mișcare pe care, tocmai ca să o delimiteze de tot ce există politic pe piață, o specifică drept „Civică”. Ei înșiși, civiștii, sînt oameni oarecum nevinovați ideologic, mînați deopotrivă de scîrbă și speranță, de acel sentiment al solidarității care spune că „trebuie să facem ceva”.
Dar nu despre asta putem vorbi în cazul „Forței Civice”. O dată, pentru că MRU aparține nu doar mediului politic, fiind pînă de curînd membru PNL, dar a făcut parte și din structurile serviciilor secrete.
Altă dată, domnul MRU este atît de scîrbit de modul în care s-a făcut politică pînă acum încît prima acțiune politică a mișcării sale „civice” este să se alieze cu cei care au fost la putere în ultimii 8 ani. Așadar scopul mișcării sale civice este, din start, acela de a amesteca ce-ar fi civic aici cu politica acestor ani. Și, să nu uităm, vorbim de un cetățean care a acceptat postul de prim-ministru acum cîteva luni.
Apoi, vedem că MRU nu-și pune Forța în a chema lîngă el electoratul care nu se regăsește ca intenție de vot în nici unul dintre partidele existente, ci o folosește ca să-i dea peste bot unuia ca Neamțu care, ca și el, cu un partid confort II, nedecomandat, se repede la locurile de parlamentari puse la dispoziție de PDL.
Atunci, te întrebi, ce este nou în ceea ce pare atît de vechi? Păi, nimic. E o minciună, un discurs lipsit de onestitate, o înșelătorie. Așadar, domnul MRU trebuie scos în parcare.
Credeți că-și va aminti cineva de MRU ca de marele arhitect al Forței Civice? Nu, și pe bună dreptate, pentru că nu a construit niciodată nimic. Doar a futut o capră.
Mihai Radu (catavencii.ro)