Într-un articol anterior scriam că ar fi o mare nedreptate ca echipa CSM București să intre direct în grupele Ligii Campionilor, beneficiind de punctele acumulate de HCM Baia Mare în ediția recent încheiată. Îmi mențin părerea și spun că ar fi nedrept și să câștige titlul în Liga Națională, după ce Baia Mare a dominat competiția și a terminat pe primul loc sezonul regulat, chiar dacă a jucat numeroase partide și în cea mai importantă competiție intercluburi din lume. În vremea asta CSM se odihnea,făcea planuri pentru câștigarea campionatului și intrarea în grupele LC fără să depună niciun efort.

Sâmbătă a avut loc primul meci din finala Ligii Naționale care, sperăm noi, va avea trei episoade. Am privit cu atenție partida din polivalenta bucureșteană, curios să văd ce strategie vor aplica tehnicienii băimăreni, luând în considerare faptul că la ultima descălecare în Capitală echipa noastră a fost umilită, ca să nu spun mai mult. Încă din primele minute s-a putut vedea că au ales să se bată până la sunetul final al sirenei, vizând victoria încă din primul act al finalei. A rezultat un meci frumos, încrâncenat pe alocuri, pierdut la mustață pentru că s-au făcut prea multe greșeli în momente importante.

Îmi vine foarte greu să încep cu prestația lementabilă a Elizei Buceschi, declarată recent ”cea mai bună tânără jucătoare din Liga Campionilor”, poate și pentru faptul că am văzut-o crescând în sala sporturilor, alături de Andrada Maior Pașca sau Alex Csepreghi, pe vremea când Maria, Mona și Carmen evoluau pentru Șuiorul Construcții. Vreau să cred că Eliza a prins cea mai proastă zi din carieră și nu a putut face mai mult, deși nu s-a putut observa că și vrea să facă ceva. Dacă evoluția sa sub toate așteptările are însă legătură cu posibila plecare în zilele următoare chiar la CSM București, atunci lucrurile sunt foarte grave. Indiferent de cine și cum a sfătuit-o să se despartă de Baia Mare, decizia de a nu juca la adevărata valoare în cele mai importante meciuri din competiția internă, ne duce cu gândul la lucruri imposibil de imaginat pentru un sportiv de valoarea ei.

Greșeala nu-i aparține numai Elizei, indiferent de situația în care s-a aflat. Vinovat deopotrivă este și antrenorul principal, cel care n-a observat că Eliza, dintr-un anumit motiv, nu joacă nimic fiind o simplă pasatoare la linia semicercului de nouă metri. I-au trebuit 40 de minute să vadă ceea ce a putut vedea orice privitor din tribună sau din fața televizorului. Abia atunci a apelat la serviicile Lucianei Marin și angrenajul echipei a început să funcționeze, diferența de scor fiind anulată și HCM a intrat în ultimele două minute cu avantajul unui gol. Poate că și Barbara trebuia introdusă în poartă mai repede cu câteva minute, poate că nu trebuia jucat până la saturație cu celebra improvizație atât de dragă slovenului (Ardean inter), mai ales că a rămas neacoperit postul de extremă stânga, acolo unde Camila Harrem este doar o stafie de campioană mondială și europeană, nicidecum o jucătoare pe care echipa să se poată baza în momentele cruciale.

Nu vreau să dau lecții antrenorilor. Nu am făcut niciodată asta, cele mai de sus sunt simple păreri de spectator și comentator al fenomenului sportiv. Din această postură spun că Baia Mare are toate atuurile să câștige titlul de campioană. Cei trei antrenori au obligația să analizeze cu cea mai mare atenție filmul meciului de sâmbătă și să dicteze măsurile care se impun. Dacă ratează obiectivul, nu au nicio scuză, vina le va aparține în totalitate. Echipa noastră este peste CSM în acest moment, balanța poate fi înclinată în favoarea ei de evoluția fetelor și inspirația antrenorilor. Un singur exemplu: în momentul în care interul sudez a fost ținut ”om la om”, CSM a fost nevoită să plimbe mingea pentru că nu mai era nimeni să arunce la poartă. Trebuie găsite variante și pentru anihilarea centrului Rodrigues și bucureștencele devin o echipă normală, de pluton.

Mai sunt două ore de joc efectiv din actualul campionat. HCM are obligația să câștige titlul pentru că este mai valoroasă și mai experimentată. O obligă miile de suporteri maramureșeni care au însoțit-o și încurajat-o peste tot. Este obligată față de conducerea clublui, față de autoritățile locale care au asigurat condițiile necesare performanței. Și, în primul rând, este obligația jucătoarelor de a nu pierde un titlu în fața unei echipe mai slabe.

Pentru că acesta e adevărul, indiferent de modul în care încearcă presa bucureșeteană să o prezinte. Am putut auzi în timpul transmisiunii televizate exclamațiile de bucurie și încântare ale celor doi plăvani, atunci când marca CSM. Un comentariu vădit tendențios, ca să nu-i spun nerușinat de-a binelea. Am tot auzit chestiile astea, uneori nu le-am crezut, dar uite că m-am convins. Ca să nu mai vorbesc de titlurile cronicilor apărute, în care nu uită să se transmită că ”CSM a câștigat și e la o singură victorie de titlu”. Și ca tacâmul să fie complet, cei de la Digisport au publicat cronica meciului CSM – Minaur după mai bine de două ore de la terminarea lui. Dacă ar fi câștigat CSM ar fi apărut la câteva minute, așa cum au procedat cu cea din disputa echipelor feminine.

Sunt multe mârlănii și măgării făcute de către cei care nu acceptă ca Baia Mare să fie cel mai puternic centru din handbalul românesc. Pentru asta este mobilizată o armată întreagă de urechiați camuflați în costume de jurnaliști, prieteni ai handbalului, specialiști, conducători, vedete trecute. La toate astea se poate răspunde într-un singur mod credibil: realizarea eventului de către cele două echipe maramureșene. Lucru pe deplin realizabil în situația de față. Restul e doar o poveste ce poate deveni o istorie frumoasă.
Grigore Ciascai