Fiecare ieșire la portiță a suspendatului are un scop. Lucrul este deja un loc comun. A putut fi observat în toate aparițiile sale publice. Chiar și prin 1992 se vedea și fără ochelari.
Atîta doar că omul nu prezenta interes. Fie era în grupa mica, fie copleșea cu trăsăturile sale simpatico-banditești. Puțini au putut citi sub masca jovialo-șantalie a insului, adică esența de aventurier lipsit de scrupule și avid de putere. Ei bine, la sporovăiala de joi seara, Traian Băsescu a ieșit nu la glumițe, nu cu noutăți, ci trăncănit șmecherește, prestînd vizibil în apărarea Curții Constituționale a Romaniei. De ce? Foarte simplu.
S-a folosit de ea, a dus-o la pragul minim al credibilității și a izbutit să o treacă și în aria penalului. Iar cîțiva din oamenii folosiți s-au speriat și au dat alarma. Plîngerea înaintată Parchetului în legătură cu legalitatea așa zisei erate (trimisă în numele CCR la Monitorul Oficial) se poate încheia cu o condamnare. Sau ar cam trebui să se încheie. Oricum, cineva va fi chemat să dea socoteală. Și dacă madam Kovesi va dispune un NUP înainte de lăsarea sa la vatră, dosarul și probelma adiacentă rămîn. Un nene judecător al Curții, ignorînd toate regulile a scos de sub robă o erecție birocratică. Adică a adaptat decizia CCR la nevoile lui Traian Băsescu. După reacțiile altor 3 judecători putem trage concluzia că aceștia nu știau nimic. Nu a existat nici o dezbatere pe subiectul ce ne-a fost strecurat șerpește în legislație.
Un judecător, un băsist cu robă și lavetă, cel împins spre miezul nopții în CCR, cam pe la același miez de noapte s-a folosit de CCR pentru un soi de mînăreală constituțională. Un judecător al Curții Constituționale a Romaniei (devenită Curtea Constituțională a lui Băsescu), exerciții îndelungate de creativitate juridică, s-a dedat la o jonglerie de cea mai joasă condiție. A introdus în Monitorul Oficial o reglementare menită a-l favoriza pe susținătorul său Traian Băsescu. Cine dă socoteală pentru asta?
Dacă ar fi un funcționar oarecare ar fi arestat. Dacă este un judecător CCR care a uneltit împreună cu Traian Băsescu se tergiversează. Și totuși, nici Dracu nu mai poate opri un dosar penal întocmit în baza unei fapte probate și a unei plîngeri înaintate Parchetului. Mai devreme sau mai tîrziu cineva va scoate dosarul din nelucrare sau din NUP și îl va trimite în cercetare amănunțită. Această plîngere înaintată Parchetului deschide și calea unor verificări în funcționarea instituției numită încă CCR. Pînă astăzi nimeni n-a încercat să afle cum au fost chetuiți banii și în ce măsură a fost respectată legea la CCR și dacă afacerea ISCIR are sau nu o legătură cu pozițiile partizane ale președintelui CCR. De mai multă vreme mă tot codesc să scriu despre Curte.
Întîi de toate, nu mă pricep la drept constituțional, o disciplină faimoasă pentru toți absolvenții din domeniu. Apoi s-au rostogolit în viteză tot felul de zile nebune. Ba Curtea se afla în fața unei decizii hotărîtoare, ba era atacată din toate părțile, ba a devenit cheia tuturor relelor. Și pentru a nu speria Uniunea Europeană, chiar și cei care aveau obligația să caște ochii și să își măsoare cuvintele (mă refer la Crin Antonescu și Victor Ponta) atunci cînd promiteau marea cu sarea și totală supunere la deciziile CCR, s-au întrecut în elogii și complimente la adresa acestei instituții, ajunsă și ea pe culmile ridicolului.
Nu mă refer la fapul că ne aflăm în fața unei Curți alcătuită din oameni desemnați pe criterii politice, unii dintre ei sărind pe înaltele jilțuri direct din fololii de parlamentari. Sau din cariere profesionale îndoielnice. Cît de credibilă poate fi această Curte cu un președinte care are o prestație politică sub pălăria lui Traian Băsescu? Și ea este la fel de lungă ca și cea de consilier juridic la BJATM Bistrița (slujbă umilă, deprofesionalizantă, de jurist de mîna a treia!). Din BJATM la PD și din militatant PD a fost ”avansat” ca membru al CCR și, mai apoi, președinte al acesteia. Adică somitatea – somităților, desemnată să coordoneaze forul de control al constituționalității legilor din din țara noastră! Banc mai prost și impostură mai mare nici că se putea!
Un altul, Petre Lăzăroiu, fost Petre Ceaușescu, o figură inodoră și incoloră în anii comunismului, cunoscut doar pentru ciupeli și aranjamente, a apărut în zona dreptului cu ajutorul lui Antonie Iorgovan. După o facultate de tip activistic, a lucrat la un Trust de Construcții (TCMUC ) unde a ajuns secretar de partid și un soi de director. După 1990, descurcărețul Petre Ceaușescu a renunțat la numele Ceaușescu (pînă atunci beneficiind din plin de ambiguitatea legăturii cu fosta familie din Scornicești) și s-a lipit la Dan Drosu Șaguna care i-a botezat copilul și l-a luat la Curtea de Conturi a României.
Acest ”magistrat” Lăzăroiu, fost Petre Ceaușescu înainte de 1989, este una și aceeași persoană cu cel care i-a îngropat lui Traian Băsescu dosarul penal pentru celebrul studiu de fezabilitate pentru o arteră din București. Fostul primar cam bătea la porțile pușcăriei. La fel de celebrul Stelică Barna din PSD a votat atunci alături de PD și astfel Traian Băsescu a obținut o hotărîre a Consiliului General și a scăpat. Petre Lăzăroiu a îngropat dosarul prejudiciului creat cu studiul de fezabilitate deși toate referatele și probele au confirmat fapta și paguba primarului Traian Băsescu.
La desfințarea Camerei de Conturi toți judecătorii au fost preluați de magistratură. Singurul rămas pe lîngă, faimos pentru incompetență dar și pentru planglicăreli, a fost nimeni altul decît Petre Lăzăroiu-Ceaușescu. E drept că în acel moment soția sa avea deja trei fabrici de confecții, între care și celebra Crinul. Marele nostru ”constituționalist” pleacă în avocatură, ajunge în CSM la propunerea unui ONG anonim și, la moartea lui Petre Ninosu, sare spectaculos la CCR (deși în magistratură mulți au serioase îndoieli asupra competenței și integrității sale. Unii chiar îl consideră un om cu mize mici, specializat în aranjamente, pile, ciupeli și panglicării).
Petre Lăzăroiu-Ceaușescu joacă azi rolul unui înalt demnitar roman și zîmbește șiret, nefiind cu adevărat nici magistrat și nici demnitar. Ar trebui să continuăm cu celebrul moș Ion Predescu, fost judecător militar prin 1956-1958, cu Iulia Motoc, supranumită deja judecătoarea Facebook sau cu Aspazia Cojocaru sau deja săritul din anonimat Ștefan Minea? Ce lămuriri suplimentare ar aduce adîncirea unei investigații jurnalistice? Am obține cumva o galerie de somități ale dreptului constituțional din România sau o galerie de oportuniști politici incompetenți?
Ce lămuriri mai așteptăm de la CCR? Cine o mai crede,indiferent de decizia dată? Cum va soluționa Curtea și în același timp Parchetul grosolanul abuz cu ”erata”?
Cînd vor pricepe europenii că acest CCR românesc nu-i decît o altă butaforie construită de aceiași băieți din preajma lui Traian Băsescu și care știu să învîrtă toate regimurile?
Cornel Nistorescu
