Am aflat acum că n-am prea intrat în Europa. Că, de fapt, de atîția ani dăm din cur în cuvertură. Dar, să fim sinceri, nici Europa nu se omoară să desfacă picioarele. O face rar, cînd și cînd, și-atunci doar ca să ne arate pisica: una bătrîioară, cu țîțele cam lăsate și care vorbește germana. Și-apoi, cîte asemănări se pot găsi între un raport sexual nereușit și unul pe justiție cu finalizare?
Fără Justiție nu există democrație, fără Justiție nu există proiect european. Ne-o spunem noi de douăzeci de ani, ne-o zice Europa, ne-o spun Băsescu, Liiceanu. Și mult miez stă ascuns în această nucă tare.
Și totuși, pe lîngă instituțiile vizibile – cum este Justiția, cum este Parlamentul, cum este Votul Liber sau Libertatea de Expresie și alte substantive care se pot scrie cu majusculă – pe lîngă acestea însă există și multe instituții invizibile, fără de care nici o democrație nu poate funcționa. Cea mai însemnată, cea mai simplă prin articularea sa primitivă, cea mai substanțială, este instituția încrederii.
Fără instituția încrederii orice democrație este doar o înșiruire de vorbe la un miting unde oamenii sînt ademeniți cu sacoșele, fără instituția încrederii democrația este ca o nuntă între doi actori porno.
Încrederea nu se construiește totdeauna prin probe, prin încălcări grave sau mai puțin grave ale Constituției, încrederea are consistența fumului țigării și forța unui baros. Ea apare și dispare după legi nu totdeauna clare, lizibile, nu după cum bate vîntul, dar după o meteorologie specială.
Și-abia acum pot să vă spun că nu sînt supărat pe Băsescu, doar că nu am încredere în el. De la Băsescu cel din 2004 pe care l-am votat pentru că aveam încredere că va da de pămînt cu regimul corupt al lui Adrian Năstase, cu comuniștii lui Ion Iliescu, cu securiștii pesediști, la Băsescu cel de-acum, un moșuleț opărit care, după ce a mîncat ciorba, suge din același os al independenței justiției și molfăie în gingii zgîrciul reformei instituțiilor statului, e un drum greu de refăcut. Cîteva curbe mai periculoase la dreapta și la extremă dreapta îmi pot totuși aminti.
1. Îmi spune că Justiția e independentă, dar nu deschide gura cînd Codruța Kovesi trimite email cu stenograme lui Mircea Marian, la Evenimentul Zilei.
2. Îmi spune că instituțiile trebuie lăsate să funcționeze, să nu se bage nimeni peste ele. Dar îl aud zicînd acum ceva vreme, cînd Adriana Săftoiu a plecat de la Cotroceni, într-o emisiune tv: ”I-a dorit suflețelul să-i pun soțul șef la SIE, i l-am pus…” (Da, sînt vorbe ieșite din gura președintelui suspendat).
3. Iese mai ieri cu fructe și apă să le dea jurnaliștilor din fața sediului de campanie, după ce mai alaltăieri i-a făcut pe ziariști țigancă împuțită, găozari, puiuți de comuniști. Și după ce a trecut într-un raport CSAT presa pe lista vulnerabilităților la adresa statului de drept. Aici, e drept, nici pisica europeană n-a făcut pe cîinele de pază.
4. A cerut instanțelor ca atunci cînd mai dau sentințe prin care statul trebuie să le dea înapoi pensionarilor sau profesorilor banii tăiați de guvernul Boc să specifice și de unde să fie dați acești bani. Eu înțeleg prin asta următoarele: există dreptate dacă există bani să ne-o permitem.
5. A cerut solidaritate și sacrificiu în timp ce o primea la Cotroceni pe Udrea, proaspăt achitată la bancă într-un împrumut de 3,3 milioane de euro, o primea la Cotroceni, cum ziceam, îmbrăcată în haine din a căror vînzare s-ar fi mărit pensiile.
6. A vorbit de reprezentarea României la Bruxelles, despre imaginea noastră acolo, dar nu a ezitat s-o trimită pe Elena Băsescu, o agramată, o analfabetă, un creier mai alunecos ca patinoarele celeilalte Elene, în Parlamentul European. Și a făcut asta prin ordin dat PDL.
Iar acestea sînt doar curbele penale, vizibile prin GPS și de la Bruxeles. Eu îl mai cred și corupt, și alcoolic, și plin de ură împotriva celor care au citit și altceva decît primele pagini din Levantul, și răzbunător.
Așadar, iată-mă, plin de încredere ca un țăran care se prezintă în fața primarului ca să acceseze fonduri Europene.
Și-acum, poate să vină întrebarea logică: ”Dar să vină Ponta, cel care e hoț, căci plagiatul e furt?” Nu, să nu vină, dar asta se votează în noimbrie, la alegerile generale.
Și-acum poate să vină altă întrebare, la fel de logică: ”Și să vină Crin, cel care a fost șef al Senatului deși el nici nu știa unde e sediul Senatului?” Nu, să nu vină, dar asta se votează la alegerile prezidențiale.
Mihai Radu, catavencii.ro