In urma publicarii dosarului penal al pastorului Daniel Branzai, prietenii acestuia din Asociatia Baptista Romana din America de Nord au incercat sa arunce praf in ochii enoriasilor insinuand ca tribunalul american a “exagerat” cu acea sentinta judecatoreasca, care i-a patat pentru totdeauna cazierul juridic, lasandu-l pe “infractor” inapt de-a fi angajat de vreo institutie americana, in cazul in care biserica romana l-ar fi lasat fara job. (Am primit o scrisoare de la cineva care spunea ca probabil domnii de la ABR simpatizeaza cu justitia din Romania, unde pastorul putea nu doar sa o invineteasca pe enoriasa, in urma agresiunii, ci sa-i rupa si mainile si picioarele fara sa pateasca nimic). Cu toate ca ar fi foarte mult de discutat aici, legat si de modul in care au reactionat liderii baptisti dupa proces, in afara salii de judecata, si cum ar fi fost biblic sa procedeze (daca au avut ceva de obiectat ar fi fost moral sa o faca in fata instantei, nu sa se razbune ulterior pe victima, dupa ce in instanta, pus in fata probelor, inculpatul si-a recunoscut vinovatia), haideti sa admitem ca justitia americana este putin prea stricta pentru standardele celor din spatiul dambovitean.
Ce au de spus, insa, liderii baptisti in legatura cu declaratia de blestem la care distinsul “pastor-apologet”, Daniel Branzai, si-a supus enoriasii? In acest caz, domniile lor nu mai pot sa spuna ca “a fost o exagerare”, din moment ce scrisoarea de juramant cu blestem a fost publicata in facsimil, exact asa cum a fost redactata de catre Daniel Branzai.
Este aceasta o practica normala in bisericile baptiste sau avem de-a face cu o abatere doctrinara? Juramintele cu blestem sunt acceptate si in bisericile din Uniunea Baptista din Romania sau este o chestiune specifica Asociatiei Bisericilor Baptiste Romanesti din America? Pana in prezent, la toate abaterile doctrinare semnalate in spatiul public, liderii baptisti atat din Romania cat si din SUA au raspuns vadit stanjeniti ca deviatiile din gradina dumnealor au fost condamnate public. “Este un atac la persoana” sau, si mai grav “este un atac la adresa bisericii sau a bisericilor sau chiar a cultului”, isi incep acestia scrisorile de raspuns (atunci cand catadicsesc sa ofere un raspuns). De asemenea, acesti lideri religiosi, experti in manipulare, obisnuiesc sa se eschiveze de la raspunsuri concrete prin a incerca sa ne convinga ca motivele care stau in spatele dezvaluirilor unor abateri grave de la morala crestina diminueaza faptele in sine. (Ex. “De aceea i-au scos dosarul.. pentru ca…”). Desigur, toti infractorii din Romania au fost demascati de catre cineva “dintr-un anumit motiv” iar cei care i-au cunoscut mai bine pe inculpati au profitat de ocazie si le-au pus pe tapet faptele reprobabile de care au fost acuzati. Aceasta insa nu diminueaza cu nimic gravitatea faptelor. In cazul lui Daniel Branzai, era si normal ca unii care stiau de ce fapte se face vinovat sa nu fi suportat modul in care acesta se prezinta pe blog, ca reper de moralitate, in fata celor care nu-l cunosc, innegrindu-i toata ziua pe altii, care nu au dosar penal la tribunal si se fac vinovati de “erezii” mult mai usoare decat ati pune proprii membrii ai bisericii sa-si blesteme sotiile si copiii. Ipocrizia l-a infuriat si pe Domnul Isus. Insusi Mantuitorul le-a adus in fata faptele lor murdare atunci cand acestia se erijau in apologeti. Pentru toata lumea din afara (mai putin pt religia in cauza) este strigator la cer ca unii lideri religiosi sa stea toata ziua cu lupa dupa greselile altora in timp ce ei se fac vinovati de alte pacate /erezii, mult grave. Da, stimati domni de la ABR sau UBR: lumea se revolta atunci cand liderii numiti de dvs in slujbe care le permite sa judece pe altii, strecoara tantarul si inghit camila, predica apa si beau vin, calca dreptatea in picioare in timp ce striga toata ziua legile Domnului pe blogurile domniile lor, care au devenit instrumente de manipulare a maselor.
Stimati domni, articolele care sanctioneaza comportamentul necrestinesc al pastorului Daniel Branzai si judecata partinitoare a liderilor de la Asociatia Baptista, incrimineaza deviatiile de la invatatura sanatoasa a Bibliei a unora care se pretind a fi un “modele” pentru lumea crestina evanghelica. In loc sa raspunda acestor acuzatii, distinsul Daniel Branzai ne spune mai nou pe blog cu cine e prieten, ce relatii bune are cu alti pastori, clamand adeziunea la valori istorice ale baptismului, distragand astfel atentia de la practicile nebiblice pe care le-a instaurat in propria-i biserica. Iata o stratagema care se pare ca da rezultate pentru liderii bisericesti care vor sa se sustraga de la raspundere.
Ce stie Daniel Branzai, si majoritatea credinciosilor nu stiu, este ca, in mediul sau, daca esti prieten cu alti pastori influenti, pe langa care te lingusesti personal si uneori pe blog, nu mai conteaza abaterile doctrinare (pot fi si alunecari spre paganism), acestia vor desconsidera toate acuzatiile care planeaza asupra ta si te vor scoate basma curata!
Unde ati mai pomenit, stimati cititori, ca un pastor sa-si puna enoriasii sa-si blesteme familiile (sotul/ sotia si copiii) ca garant ca ceea ce spun este veridic? (Cred ca ar fi fost mai “curat” traditionalul juramant romanesc cu blestem: “Sa mor eu ca spun adevarul”).
Nu stim cine este responsabil cu doctrina sau cu educatia la Cultul Baptist din Romania dar stim ca un anume domn de acolo (nu mai retinem care) s-a “autosesizat” acum cativa ani si-a publicat un comunicat agresiv, pe situl UBR si pe toate blogurile, atunci cand un pastor baptist roman, pensionar, din SUA, a declarat ca Dumnezeu, care-a vindecat in vremurile trecute mai vindeca si astazi si nu conteaza atat de mult forma cat conteaza esenta. Marturisesc ca nu sunt teolog si nu stiu daca aceasta este o “deviatie grava” de la doctrina sanatoasa. Doar ma intreb daca nu cumva ar trebui sa se judece cu aceeasi masura in cazul de fata? (Mi se pare ca am citit undeva in Biblie ca e pacat sa folosesti unitati de masura diferite). De asemenea, tin sa precizez ca va cred ca e pacat sa bati din palme, sa topai, sa sari in sus in biserica, sa-ti manifesti in fel si chip “bucuria” de-a fi in Casa Domnului… Si eu cred m-as speria de asa ceva. Ma intreb, insa, daca domniile voastre pot sa demonstreze biblic (fara frecvente derogari) daca aceste “abateri” pot fi puse pe acelasi taler cu declaratiile de juramant cu blestem facute de pastorul Daniel Branzai pentru membrii turmei pe care o pastoreste? Nu ne deranjeaza faptul ca sarjati atunci cand considerati ca exista abateri doctrinare dar este revoltator sa constati ca ripostati doar impotriva unor “devieri” dar stati pasivi atunci cand aflati de existenta unor incalcari mult mai grave a Cuvantului lui Dumnezeu, care n-au de-a face insa cu nicio religie concurenta. Daca abaterile acestea ar fi fost specifice unei religii concurente, cred ca nu ati fi ratat ocazia sa demonstrati sunt si tare cat de nebiblice sunt astfel de practici. Astfel ca, alunecarea spre apostazie si paganism nu este atat de revoltatoare pentru dvs cat este “alunecarea” spre crezul unei alte denominatii crestine concurentiale.
De asemenea, se ridica o alta intrebare. Un pastor trebuie analizat prin prisma roadelor actuale sau a trecutului “glorios”, de care se agata multi in ultima vreme? E straniu ca pentru liderii crestini, care cred in schimbare (si stiu din Biblie ca un om se poate schimba, in timp, pe parcursul vietii, in bine sau in rau) nu conteaza ce-a facut omul “in ultimii 5 ani” ci se raporteaza la individ pe baza a ceea ce-a facut sau n-a facut in urma cu cateva decenii! Blogurile religioase abunda in “dezgroparea mortilor”, cu care acestia sunt extrem de intransigenti, in timp ce manifesta o inexplicabila clementa fata de unele deviatii actuale de la normele de conduita crestina. “Noi stim cine este pastorul X-ulescu. L-am cunoscut acum 40 de ani. E un om din cale afara de credincios”, este tipul de cliseu pe care-l auzim adesea cu referire la unii pastori.
Ridicati in slavi, inaltati pe grandioase piedestale, adulati de masele de credinciosi, multi dintre pastorii evanghelici au fost atinsi de pacatul mandriei si au cazut demult de la credinta. Acestia continua, insa, sa predice ca mai inainte si se bucura de aceeasi popularitate ca in trecut. Clamarea frecventa a trecutului “glorios” si agatarea de niste nume sonore, actuale, le confera o credibilitate greu de surmontat.
Clement Mocanu, Paul Negrut si Ion Columbeanu sunt doar trei dintre numele “mari” fata de care Daniel Branzai declara cu seninate (si “divers interes”) ca are un profund respect…
www.corespondent.eu
