Nu sunt un pasionat al curselor de cai. Pe vremuri mă uitam la transmisiunile comentate de Cristian Țopescu, poate tocmai din cauza lui. Și cam orice comenta el îți plăcea și devenea interesant, chiar dacă nu aveai prea multe cunoștințe în domeniu. Foarte puține lucruri am auzit despre celebra cursă de cai ”Marea Națională” ce se desfășoară la Aintree, în Marea Britanie. Și cred că după ceea ce am văzut sâmbătă, niciodată nu mă voi interesa de soarta ei. Tare m-aș bucura dacă voi auzi într-o zi că a fost interzisă definitiv. Sâmbătă așadar, cu o oră înainte de începerea cursei (16.00, ora Marii Britanii), a venit un prieten al soțului fiicei mele, care ne-a convins să pariem pe unul sau mai mulți dintre cei 40 de cai participanți la cursă. Ca să nu mă fac de rușine, am consultat lista cailor și palmaresul fiecăruia. Printre favoriți se afla calul Synchronized, care avea numărul 1. Am mers pe el, bazându-mă pe ”norocul începătorului”. Omul s-a dus la casa de pariuri, a achitat suma și noi am așteptat cursa. La ora startului, imaginile televiziunii care transmitea cursa erau concentrate numai pe calul meu! Am dat lovitura, m-am gândit instantaneu. Apoi am văzut că lucrurile nu erau în regulă. Au trecut câteva minute și cursa nu a început tocmai pentru că Syncronul meu era foarte agitat și nu voia să se se apropie de zona startului. Sunt imagini incredibile, care vorbesc de la sine despre starea de spirit a unui cal care a câștigat curse importante de-a lungul carierei. Trei oameni încercau să-l liniștească și să-l determine să se alăture plutonului. Pesemne că în joc erau sume importante de bani, nu doar cele 25de lire ale mele. Cu greu, Syncron s-a lăsat convins. Vai, ce bine ar fi fost dacă n-ar fi cedat! Încet, încet m-am familiarizat cu ”Marea Națională”, o cursă cu 30 de obstacole și foarte mulți cai. În final m-am convins că nu-i prea mare diferență între o coridă sângeroasă și această cursă. Syncron a luat startul (primul a fost ratat), dar la obstacolul cu numărul 11 (gardul se numește Becher`s Brook), a căzut, și-a rupt un picior (asta spunea comentatorul) și a suferit mai multe leziuni, astfel că la scurt timp după terminarea cursei a fost eutanasiat! De fapt, a fost un adevărat măcel. Din cei 40 de cai, doar 15 au reușit să termine cursa. În afară de Synchronized, încă un cal a avut aceeași soartă, acesta rupându-și gâtul, efectiv! Anul trecut au murit tot doi cai. Mă mir cum de-au scăpat cu viață jokeii care au fost aruncați la trecerea gardurilor sub copitele cailor. Asta nu-i cursă, mai degrabă se poate numi carnagiu. În ultimele 12 curse de ”Marea Națională”, au murit 35 de cai. Oare câți mai trebuie să sfârșească astfel, pentru ca aceasta să fie interzisă definitiv? N-am mai fost bun de nimic toată ziua. Nu știu de ce m-am simțit vinovat de moartea calului, cu toate că nu știam nimic despre soarta lui. Poate pentru faptul că am pariat pe el. Pe Syncron, care a devenit ulterior cu adevărat un cal mort. Jur că niciodată nu mă voi mai implica (sub orice aspect) în această cursă și, repet, îmi doresc să fie oprită pentru totdeauna.

Grigore Ciascai, Londra, 16 aprilie