De la zahărul candel la sofisticatele deserturi internaționale, gustul românilor în materie de dulciuri a cunoscut o evoluție spectaculoasă în ultimele decenii. Cu toate acestea, în ciuda avalanșei de arome, culori și ambalaje atrăgătoare, mulți dintre noi ne întoarcem, măcar din când în când, la deserturile simple, făcute în casă, care ne amintesc de copilărie, de bunici și de vacanțele petrecute „la țară”. 

Această pendulare între modern și tradițional arată nu doar o schimbare în obiceiuri, ci și o transformare profundă a modului în care înțelegi gustul, calitatea și plăcerea. 

Dulciurile în comunism: simplitate forțată, dar memorabilă

În perioada comunistă, accesul la dulciuri era limitat, iar selecția din magazine era slabă, atât cantitativ, cât și calitativ. Cu toate acestea, lipsurile au stimulat inventivitatea gospodinelor. Rețetele transmise din vorbă în vorbă sau copiate pe carnețele păstrate cu grijă erau adaptate în funcție de ce se găsea pe piață. 

Astfel, au apărut deserturi precum napolitanele umplute cu cremă de cacao, papanașii, salamul de biscuiți, checul „zebra” sau clasica ciocolata de casa, făcută din ingrediente la îndemână, dar cu un gust inconfundabil. Faptul că aceste rețete continuă să fie reproduse și astăzi arată că, dincolo de contextul economic, dulciurile de atunci au rămas în memoria afectivă a românilor.

După ‘90: invazia brandurilor și libertatea de a alege

Anii ’90 au adus schimbări semnificative. Libertatea de a cumpăra din afară a însemnat și accesul la produse de cofetărie și ciocolaterie din Vest. Românii au făcut cunoștință cu branduri internaționale, ambalaje colorate și gusturi necunoscute până atunci: batoane din ciocolată cu umpluturi, biscuiți cu creme variate, napolitane aromate, totul la o scară și varietate necunoscute în trecut. 

Era rețetelor online și explozia interesului pentru deserturi „de autor”

După anul 2000, odată cu dezvoltarea internetului și a rețelelor sociale, rețetele de deserturi au devenit accesibile oricui. Blogurile culinare, emisiunile TV și tutorialele video de pe YouTube au transformat gătitul într-un spectacol, iar deserturile într-o formă de expresie personală. 

Astăzi, poți încerca în propria bucătărie rețete de mousse-uri fine, cheesecake-uri internaționale sau tiramisu italian autentic. Ai acces la ingrediente exotice și ustensile moderne, însă, paradoxal, mulți români se reîntorc la deserturile simple, românești. E vorba de mai mult decât nostalgie – este o revalorizare a autenticității, a gustului curat și recunoscut.

Reîntoarcerea la tradiție – o alegere conștientă

Pe fondul preocupărilor tot mai mari legate de sănătate, sustenabilitate și autenticitate, dulciurile de casă câștigă teren. Vrem să știm ce mâncăm, să controlăm cantitatea de zahăr, de grăsimi, să evităm aditivii. Iar prepararea unui desert acasă devine nu doar o activitate practică, ci și una cu sens emoțional – un moment de liniște, o bucurie împărtășită cu cei dragi. 

Deserturi precum salamul de biscuiți, prăjitura Albă ca Zăpada, cornulețele cu nucă sau turta dulce nu sunt doar gusturi, ci repere afective care traversează generațiile. 

Trenduri actuale în dulciurile românilor

În ultimii ani, preferințele consumatorilor români au evoluat semnificativ. Interesul pentru deserturile fără conservanți sau coloranți artificiali este tot mai vizibil. Dulciurile artizanale, pregătite în cantități mici și cu ingrediente naturale, atrag prin calitatea și povestea lor. 

Românii devin tot mai curioși și deschiși către combinații de arome inedite – cum ar fi ciocolata cu sare de mare, vanilie cu lavandă sau mousse de ciocolată cu ghimbir. În același timp, deserturile românești tradiționale nu doar că rezistă, ci sunt reinterpretate modern, păstrând esența, dar cu o prezentare actualizată.

Gustul românilor în materie de dulciuri nu mai este dictat de lipsuri, ci de preferințe, curiozitate și emoție. Poți cumpăra deserturi rafinate din orice colț al lumii, dar nimic nu egalează satisfacția unui dulce făcut acasă, cu mâinile tale. Deserturile copilăriei, cu rețetele lor simple și ingrediente de bază, rămân un refugiu afectiv și un punct de stabilitate într-o lume care se schimbă rapid. 

Sursa foto: Shutterstock