Citeam zilele trecute pe un blog… De fapt, n-am început bine. Reformulez. O doamnă sau o domnișoară, tânără sau bătrână, mi-e prea greu să o incadrez într-o vârstă, e share-uită la maxim pe internet cu un articol de clasa a II-a, trimestrul 3 probabil, despre iubire. Cu dedicație pentru toate suspinătoarele ce stau pe acasă, învârt piure-ul în castron și așteaptă telenovelă turcească de la ora 16. Trăiesc sentimente contradictorii. Pe de-o parte titlul e atât de oribil încât aș da ctrl-alt-delete, pe de altă parte masochismul din mine spune: “poate că e dureros de siropos = amuzant”.
Prima lovitură în freză: titlul, o feerie de sentimente într-o frază mai ceva ca suspinele laponei Enigel a lui Barbu. “Daca vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat, iubește-l cu adevarat” – frază repetată în articol ca un soi de drum ce duce înspre Meca, ca un ghid turistic spiritual cu jumătate de normă care te conduce spre vindecare spirituală. Doar că “drumul” articolului e atât de neasfaltat încât ți-ai dori ca neuronii tăi să aibă cauciucuri all season.
A doua lovitură în freză: Feminista din articol îmi dă eject de la schimbarea lumii. Mă și gândesc în perspectivă la un soi de “socoteala a vietii”. Când voi fi întrebat cu ce am contribuit eu în lumea asta, am să pasez link-ul articolului mai departe. și cu zâmbetul în colțul gurii am să zic: “Am fost dat la o parte, n-am nicio contribuție la Nuovo Paradiso”.
Ca să ne înțelegem: bărbații primesc eject de la invitația schimbării lumii. In schimb, tu, individa care citește aceste rânduri și te dai pe internet ca într-un linghispir chinezesc, poți schimba lumea. De fapt, nu doar tu, fiecare individă. Tot ce trebuie să faci este să iubești un bărbat cu adevărat. Cât de simplu!
Dar stai… Te uiți în jur și vezi că nu prea se schimbă nimic. Aceeași grabă, aceleași mutre, aceleași priviri, viața merge mai departe. Poate că fătucele idealiste au impresia că fac ceva greșit. Că love-ul lor nu e suficient de puternic, asta deviază în obsesie, paranoia, depresie… Dacă nu vor avea un rezultat concret al schimbării lumii, va crește numărul de stalkerite.
A treia lovitură în freză sau knock ouț-ul: “Iubeste-l suficient încât să fii goală și liberă să-ți deschizi corpul și sufletul înspre ciclul nașterii și al morții, mulțumindu-i pentru această oportunitate.”
Bla bla bla, serios ? Parcă le și aud: “Bun venit, zeu al masculinității, tu cel plin de toate, mă dăruiesc ție necondiționat trup și suflet, carne și oase (vorba lui Faust), întru procreare iar la final am să zac umilă într-o garsonieră și am să-mi repet: “mersi, bărbate, ești de milioane”, n-am făcut o facultate, nu știu scrie dar n-am nevoie. Mi-ai dat această șansă, copil am rezolvat, iar eu am schimbat puțin lumea. Eu și altele ca mine. Tu scuipă în continuare liniștit semințe la scara vecinului în timp ce două berici la pet îți țin companie în caz de frig și ploaie. Lumea e mai bună. Și toate datorită ție”.
În loc de încheiere: Habar nu aveam ce concluzie să trag din cele pe care le-am citit. Am să mă străduiesc să ignor pixelii de banalitate ce-mi lovesc fruntea dimineața la cafea. În primul rând cred că e mai sănătos pentru mine. Și, totuși, o încheiere la acest articol nu am. Însă prețuiesc primul gând care îmi vine în minte și de regulă îl tot iau să formulez o concluzie. Acum mulți ani, într-o vară în care transpirația de pe terase se simțea ca ultima molimă ce te lovește în mijloc de vară, un băiet de cartier “înota” lent în maieul lui rap și ținea în mână obiectul muncii: un telefon. Din telefon răsuna un cântecel despre o domnișoară ce avea două prenume: Maria Ioana. Iar înțelepciunea m-a lovit: dacă vrei să schimbi lumea, iubește un bărbat. Dar realitatea din telefon era alta:
“Fetele face ce vrea
Să-mi scuzați gramatica”.
Andrei Dinu
