De 37 de ani, data de 18 noiembrie e consemnată în istorie ca o zi neagră, cea în care un singur om a avut puterea să ducă la moarte peste 900 de suflete, dintre care 276 erau copii. Jim Jones, deţinătorul acestui record macabru, era pastorul sectei “Templul Oamenilor”.

Jim Jones s-a născut în Indiana, SUA, în anii ’30, şi încă de mic s-a arătat foarte interesat de religie. Joaca sa preferată presupunea de multe ori organizarea unor înmormântări pentru animalele de casă, pe care el însuşi le ucidea. Mai târziu, ideile extremiste au dus la excluderea sa din Biserica metodistă, astfel că Jones a ales să-şi clădească propria lume, în care să fie centrul adulaţiei.

În mod bizar, se folosea de munca sa ca vânzător de maimuţe pentru a cunoaşte oameni şi a încerca să şi-i apropie. A ajuns astfel ca, în anii 1950, să pună primele cărămizi la temelia a ceea ce avea să fie “Templul Oamenilor”, o sectă creştină ce propovăduia mai ales împotriva rasismului şi căreia i s-au alăturat, tocmai din acest motiv, o mulţime de afro-americani.

Pastorul îndeplinea cele mai incredibile dorinţe: ajuta săracii şi chiar înfăptuia periodic “minuni”, când, în timpul unor slujbe, reda vederea orbilor sau făcea ologii să meargă. A fost atât de convingător, încât oamenii au început să-i încredinţeze tot ce aveau mai de preţ.

Bătrânii îşi vindeau casele şi îi dădeau toţi banii de pensie în schimbul unui loc în azilul bisericii, iar enoriaşii făceau muncă voluntară. În doar câţiva ani, Jones a avut destule fonduri pentru a-şi întemeia, în 1956, propria biserică: Biserica Evangheliei Neştirbite “Templul Oamenilor“.

Adepţii predau toţi banii bisericii

Pentru a fi el însuşi un exemplu de urmat, a adoptat cu soţia lui mai mulţi copii din diverse rase – a fost prima familie caucaziană care a înfiat un copil de culoare.

Fin cunoscător al politicilor vremii, ştia perfect problemele populaţiei de culoare şi îi sprijinea pe nevoiaşi cu mâncare şi haine, se asigura că toţi copiii acestora merg la şcoală, le acoperea facturile medicale atunci când aveau probleme de sănătate, astfel că în curând oamenii au început să se simtă în siguranţă în braţele lui.

“Pentru toate acestea, la finalul lunii mergeam şi predam salariul la biserică, iar el avea grijă de tot pentru noi. La schimb, primeam o alocaţie lunară de 4 dolari”, povesteşte un fost membru al sectei. Jones ţinea loc de mamă, de tată şi – aşa cum aveau să afle prea târziu unii dintre adepţii săi – chiar şi de iubit pentru enoriaşii săi de ambele sexe. În ciuda faptului că “părintele” îşi îndemna credincioşii să nu fie geloşi şi încuraja soţii să fie cât mai deschişi din punct de vedere sexual, în mod paradoxal, îi încuraja în acelaşi timp să practice abstinenţa.

Deşi ar părea că toate acestea nu au nici un sens, cel care profita de confuzia lor şi de frustrările sexuale pe care cuplurile le acumulau era chiar pastorul, care făcea sex atât cu femei, cât şi cu bărbaţi. Localnicii, dar mai ales familiile adepţilor săi au început să facă presiuni pentru ca această nebunie să înceteze.

De la zvastici desenate pe casa pastorului, la dinamită aruncată în biserică şi pisici moarte în altar, părinţi şi soţi disperaţi au încercat toate variantele, însă rezultatul nu a fost nici pe departe cel scontat.

Jim Jones şi-a mutat biserica în San Francisco, California, dar numai după ce s-a asigurat că adepţii săi îşi vor părăsi copiii, soţii şi părinţii şi vor pleca alături de el. Dintre cei peste 300 de adepţi, 70 au fost convinşi să lase totul în urmă şi să-şi urmeze liderul spiritual.
Jones, implicat în viaţa politică

În statul California, mult mai tolerant în acele vremuri, “Templul Oamenilor” a prosperat, iar în zece ani a ajuns să aibă peste 5.000 de adepţi devotaţi, care contribuiau din răsputeri la bunăstarea bisericii.

Se pare chiar că Jones o ducea atât de bine, încât a finanţat campania primarului George Moscone din San Francisco, iar după ce acesta a fost ales, pastorul s-a implicat tot mai mult în viaţa politică şi avea frecvent întâlniri cu guvernatori, cu vicepreşedintele Walter Mondale sau cu prima doamnă Rosalynn Carter.

Toată această atenţie care i se acorda a venit însă la pachet şi cu multe semne de întrebare din partea ziariştilor, care au vrut să afle cine este cu adevărat Jones. Aşa se face că, în vara anului 1977, pastorul a aflat că un jurnalist este pe cale să demaşte toate scandalurile din jurul său şi adunase o mulţime de mărturii de la foştii săi adepţi, care îl acuzau de viol şi abuzuri fizice.

Brusc, a luat decizia de a se muta în Guyana, America de Sud, unde a construit în mijlocul junglei un mic orăşel ce îi purta numele – Jonestown.

În mod şocant, aproape o mie de oameni au acceptat să îl urmeze, încântaţi de ideea unei vieţi liniştite, în care toţi sunt egali şi trăiesc în armonie, cultivând pământul şi crescând animale. În plus, aici aveau să se pregătească spiritual pentru Apocalipsă…

Le-a dat să bea cianură

În mijlocul sălbăticiei din Guyana, Jones a început să-şi terorizeze oamenii, cerându-le tot mai des dovezi ale devotamentului lor. Periodic, în aşezarea formată din barăci din lemn, în care familiile dormeau împreună, se dădea alarma în toiul nopţii. Aşezaţi în şiruri lungi, cei aproape o mie de oameni făceau repetiţii pentru o sinucidere în masă, convinşi că numai aşa vor fi pregătiţi pentru sfârşitul lumii.

“Ni se dădeau pahare mici cu un lichid roşu, pe care să-l bem. Ni se spunea că este otravă şi că vom muri în 45 de minute. Abia după ce trecea acest răgaz, pastorul Jones ne explica faptul că otrava nu a fost adevărată şi că am fost supuşi la un test. Ne avertiza însă că momentul în care va trebui să murim de mâna noastră nu este departe”, a declarat Deborah Layton, una dintre puţinele persoane care au reuşit să fugă din Jonestown înainte de ziua fatală.

Ascunzişul din mijlocul sălbăticiei nu l-a salvat pe întemeietorul sectei de familiile adepţilor săi. Oamenii au cerut sprijinul autorităţilor americane şi l-au convins chiar pe congresmanul Leo Ryan să meargă la faţa locului şi să se implice în repatrierea copiilor lor. În vizita sa, Ryan a fost însoţit de mai mulţi reprezentanţi ai presei şi de câţiva foşti membri ai sectei.

Toţi au fost atacaţi la scurt timp de la sosirea în Jonestown. Congresmanul, trei jurnalişti şi cinci foşti “templieri” au murit pe loc, în timp ce în tabără, pastorul dădea alarma. La fel ca în nopţile în care făceau repetiţie, oamenii au fost puşi să bea din pahare un lichid care conţinea un lichid roşu – cianură, s-a dovedit la expertiza toxicologică.

Se pare însă că de această dată unii ar fi încercat să se împotrivească, aşa că otrava le-a fost injectată direct, iar alţii au murit împuşcaţi. Abia când s-a asigurat că nu mai este nimeni în viaţă, Jim Jones şi-a tras un glonţ în cap.

Nu mai puţin de 909 cadavre au fost găsite de poliţiştii care au descins în tabără, iar într-o locuinţă dintr-un oraş din apropiere, o altă adeptă şi-a decapitat cei trei copii, apoi s-a înjunghiat. Lor li se adaugă şi cele cinci persoane asasinate. În ziua neagră de 18 noiembrie, doar 35 de oameni au reuşit să fugă, în haosul creat, din Jonestown şi să se salveze…

38 de membri ai «Porţii Raiului» s-au omorât de frica extratereştrilor

O altă sectă care a dus la moartea a zeci de oameni a luat fiinţă în anii 1970 în San Diego, California. Marshall Applewhite şi Bonnie Nettles, întemeietorii acesteia, au convins mii de oameni că Pământul va fi invadat de extratereştri, iar singura cale de a scăpa este să părăseşti planeta imediat.

Plecarea însemna însă abandonarea trupului, un simplu “vas”, prin sinucidere, pentru ca sufletul să poată trece “la nivelul următor”.

Pe 26 martie 1997, moment ce a coincis cu apropierea de Pământ a cometei Hale-Bopp, 38 de membri ai sectei şi-au pus capăt zilelor, convinşi fiind că sufletele lor vor ajunge pe o navă extraterestră ce-i va duce pe cometa salvatoare.
Ordinul Templului Solar a făcut 74 de victime în Canada şi Elveţia

În 1984, la Geneva, Joseph di Mambro şi Luc Jouret au pus bazele Ordinului Templului Solar, cu scopul de a pregăti muritorii pentru a doua venire a lui Iisus Hristos. În octombrie 1994, bebeluşul de trei luni al unui membru al sectei a fost ucis la centrul sectei din Quebec, crezându-se că ar fi Antihristul.

După câteva zile, di Mambro şi alţi 12 membri ai sectei au participat la “o ultimă cină” rituală, iar la scurt timp au început să moară tot mai mulţi oameni. În două sate din Elveţia şi la Morin Heights, în Canada, 15 membri s-au sinucis cu otravă, iar alţi 38 au pierit în crime rituale.

La scurt timp, 48 de membri au fost găsiţi împuşcaţi în cap, într-o capelă secretă săpată sub pământ, în vestul Elveţiei, iar alte victime au fost descoperite în trei cabane.

Anchetatorii au putut lega însă doar 74 dintre decese, în mod direct, de sectă. Motivul gestului fatal na putut fi aflat, printre morţi numărându-se şi fondatorii Ordinului Templului Solar.

Adventiştii davidieni, traficanţi de arme, sunt vinovaţi de 76 de decese

Victor Houteff, un bulgar adventist stabilit în SUA, nemulţumit de biserica sa, a fost cel care a pus bazele Adventiştilor Davidieni ai Celei de-a Şaptea Zi, în 1929. Secta a găsit adepţi în scurt timp, iar după moartea acestuia, soţia sa a devenit liderul spiritual.

O Apocalipsă care nu a mai venit a făcut-o pe aceasta, pe 22 aprilie 1959, să-i cedeze locul unuia dintre adepţi, David Koresh.

Pe numele său adevărat Vernon Howell, acesta susţinea că duşmanul cel mai mare este statul american, iar el, ca ales al lui Dumnezeu, are dreptul să procreeze cu toate femeile din sectă, inclusiv cu minore. De altfel, toţi davidienii erau acuzaţi de violuri asupra minorilor şi de posesie ilegală de arme, fapte pentru care au intrat în atenţia FBI.

În februarie 1993, ferma din Waco, statul Texas, în care se aflau zeci de membri ai sectei, a fost înconjurată de agenţi, însă oamenii au refuzat să se predea.

Timp de 51 de zile s-au purtat negocieri între reprezentanţii FBI şi Koresh, până când, pe 19 aprilie, poliţiştii au decis să intre. În schimbul de focuri ce a urmat, 76 de davidieni, printre care 21 de copii, au fost ucişi.
Libertatea.ro