Călătorind prin sudul Germaniei, între Pădurea Neagră şi Alpii Şvăbeşti*, la poalele dealurilor Lupfen şi Karpfen, întâlneşti oraşul Trossingen. Este un oraş mic, cu 15.300 de locuitori, întins pe o suprafaţă de 24 de km pătraţi, situat în Ţara Şvabilor (Schwabenland). Oraş universitar, Trossingen poartă numele de oraş al muzicii, deoarece s-a făcut remarcat prin bogata sa tradiţie în industria instrumentelor muzicale.  Regiunea care adăposteşte oraşul nu este alta decât binecunoscuta ţară a şvabilor (Schwabenland) Schwarzwald-Baar-Heuberg, din Landul Baden-Württemberg. Iar pădurea care se întinde pe suprafaţa acestei regiuni este renumita Pădurea Neagră – Schwarzwald. Aceasta este o zonă montană împădurită din landul Baden-Württemberg, în sud-vestul Germaniei. Este împrejmuită de valea Rinului la vest şi sud, iar cel mai înalt vârf se numeste Feldberg, cu o înălţime de 1.493 metri. Este o importantă zonă turistică având mai multe staţiuni montane şi balneare, din mijlocul căreia izvorăşte faimoasa Dunăre albastră.

Dar de ce oare Pădurea Neagră se numeşte „neagră”?

A fost prima întrebare pe care fiul meu a pus-o învăţătoarei sale, la începutul clasei întâi. Fiind preocupat de această imensă pădure, a rupt tăcerea clasei întrebând: „Doamna învăţătoare, de ce Pădurea Neagră se numeşte… neagră?” Învăţătoarea, rămânând surprinsă de întrebarea unui copil de clasa întâi, după un moment a răspuns: „Pentru că este atât de deasă, încât culoarea brazilor ii conferă o nuanţă spre negru. Privită din avion, această pădure arată ca o pată neagră pe solul de sud-vest al Germaniei”. Mai târziu aveam să descopăr acest adevăr cu proprii ochi. Zburând deasupra Germaniei, din spaţiul aerian am văzut o pată neagră întinzându-se pe kilometri nesfârşiţi. Da, aceasta era imensa şi renumita „Pădure Neagră”. Aici brazii, prin desimea lor, oferă o privelişte uimitoare, plină de senzaţii noi şi necunoscute, dar în acelaşi timp şi înfiorătoare.

Dacă pătrunzi mai mult în interiorul pădurii, ajungi să cunoşti oamenii calzi de pe aceste meleaguri, cu tradiţiile şi obiceiurile lor. Vei vedea ca viaţa locuitorilor din Schwarzwald şi Schwäbische Alb este diferită de cea a locuitorilor din restul Germaniei. În liniştea pădurilor de aici simţi cum muzele muzicii, ale poeziei şi tradiţiei se împletesc, descoperind istoria şi cultura ţinuturilor care îşi au rădăcinile încă din timpuri străvechi ale omenirii. Aici aflăm despre locuri noi şi minunate, descoperind fapte şi evenimente desfăşurate de-a lungul veacurilor. Prin îmbinarea culturii si reînvierea istoriei este imposibil să nu te îndrăgosteşti de aceste locuri virgine.

Tainele şi secretele acestor ţinuturi sunt păstrate în „chivoturi de aur” pe înălţimile dealurilor, ascunse în albiile râurilor sau sădite cu fiecare brad care formează frumosul lanţ al Pădurii Negre.Structura şi culoarea unică a brazilor iţi încântă privirile prin frumuseţea lor uimitoare. Fiecare foşnet de frunze, susurul izvoarelor sau ţipătul păsărilor care brăzdează văzduhul îţi încântă auzul, sufletul şi privirile cu frumuseţea lor divină. Pentru cel obosit şi întristat, liniştea şi susurul apelor lin curgătoare sunt o adevărată mană cerească venită din cerul divin. O astfel de istorisire îmbibată de-a lungul veacurilor cu fapte reale şi evenimente culturale ne este relatată şi descrisă de către mari cronicari şi istorici care au scris despre Trossingen. Dar nu numai din cărţi poţi „citi” despre trecutul acestui oraş, pentru că bătrânii care au mai rămas în viaţă deapănă cu drag amintirile lor. Şi este atât de plăcut când la sărbătorile anuale şvăbeşti, înconjuraţi de tineri şi copii, îşi deschid sufletul cu nostalgie în faţa „aducerilor aminte”. Uneori observi cum pe faţa lor brăzdată de riduri alunecă o lacrimă pe obraz, semn că îşi aduc aminte de cineva drag sau despre evenimente care le-au marcat viaţa. La astfel de serbări am avut prilejul să ascult de nenumărate ori povestirile hazlii şi fapte reale care au avut loc în viaţa acestui oraş. Este un semn viabil că locuitorii Alpilor Şvăbeşti sunt oameni cu suflet bun si inima caldă, primitoare şi iubitoare.

Generalităţile Oraşului Trossingen

Aşa am aflat că există multe lucruri interesante în acest mic oraş, aflat pe ridicătura Baarului, situat lângă dealul Klipeneck, in cea mai însorită zonă din Germania,care poartă numele de Oraşul Muzicii. Tot de la localnici am aflat că în muzeul din oraş, numit „Heimatmuseum” (muzeul satului), se află cea mai bogată colecţie de muzicuţe din lume, care este expusă spre admiraţia iubitorilor de muzică. Oraşul deține o Casă Culturală, cu o acustică excelentă, unde concertele clasice sunt recunoscute în rândurile marilor profesionişti. Tot la Trossingen, prin săpături geologice, a fost descoperit scheletul complet al unui dinozaur, numit „Plateosaurus Trossingensis” şi care poate fi admirat în Muzeul Aberlehaus din oraş. La întâlnirile şvăbeşti aveam să aflu că aici există cel mai vechi tren electric în funcţiune din lume. La diferite evenimente, spre bucuria copiilor şi a adulţilor, acest tren „alergă” cu vagoanele-i primitive, străbătând Pădurea Neagră şi Alpii Şvăbeşti.

Un obicei tradiţional al Trossingenului, care îl face diferit de celelalte locuri ale Germaniei, este întâmpinarea oaspeţilor oficiali. Dacă în alte oraşe şi localităţi invitaţii sunt întâmpinaţi cu sekt (şampanie) şi gustări, primarul oraşului, Clemmens Maier, întâmpină oaspeţii cu vin roşu tradiţional specific zonei şi cozonac împletit, numit „supa de dimineaţă a Trossingenului”. Băştinaşii povestesc despre concertele care au avut loc de-a lungul anilor şi care se desfăşurau în sala de spectacole a oraşului. Prin acustica sa excelentă, aceasta a devenit renumită atât pe plan regional cât şi internaţional. Grupe şi formaţii de cântăreţi vestiţi de toate naţionalităţile, diverşi concertanţi și artişti poposesc în acest oraş încântând sufletul locuitorilor.

La Trossingen se împleteşte armonios idila de lucru la sat şi modernismul urban, vizitatorul putându-se bucura de mulţimea peisajelor din oraş, dar şi din împrejurimi. Monumente, fântâni arteziene şi muzee se înalţă deasupra oraşului prin arhitectura lor gotică. Fără îndoială, Theodor Heuss a avut dreptate în anul 1952, numind oraşul Trossingen ca fiind de neuitat în adevăratul sens al cuvântului. Trossingen nu are voie să fie uitat şi trebuie să rămână mereu proaspăt în memoria noastră.

Aşezarea geografică şi împrejurimile oraşului cu cele mai importante puncte turistice

Plimbându-te prin oraş, vei constata că, atât în localitate, cât şi în împrejurimi, ochii vizitatorilor se bucură de întâlnirea unei varietăţi de izvoare, râuri şi pârâuri care dau farmec oraşului şi potenţează dezvoltarea faunei. Vei întâlni astfel râul Trosselbach, traversând oraşul şi revărsându-se în râul Hagenbach, iar acesta din urmă se varsă cu repeziciune în Prim. Dacă vei călători spre sud, la mai puţin de un kilometru vei întâlni cartierul Schura, care este traversat de Bazinele Hidrografice Europene şi este situat pe frumosul pârâu Schönbach, care la rândul său se varsă în Elta, iar acesta în Dunăre. La vest de Trossingen, la o distanta de numai 15 km, se află marele râu Neckar, care străbate judeţul Rottweil. În apropiere de Trossingen se ridică falnice cele două dealuri Hohenlupfen și Hohenkarpfen, care, prin proeminenţa lor, străjuiesc localităţile Talhausen/ Durchhausen și Gunningen/Hausen ob Verena.

Izvorul Dunării, bastion al Europei, care dăinuieşte de-a lungul anilor, străbătând cele zece ţări centrale şi est-europene, este şi astăzi un puternic punct turistic de atracţie. Oraşul Dunării este Donaueschinken şi se află pe partea de est a Pădurii Negre, la numai 20 de km de Trossingen. Turişti din toate cele patru colţuri ale lumii vin pentru a admira acest gigant fluviu care este format din mii de pârâiaşe care izvorăsc de sub zidurile Palatului Baroc Renainssance. Aceste pârâiaşe sunt adunate într-o frumoasă fântână arteziană, care, prin cursul lor, străbat o lungime de 2860 km până la vărsarea în Marea Neagră.

Dacă eşti iubitor de natură, cu siguranţa vei dori să vizitezi împrejurimile. Astfel, la Singen, la mai puţin de 40 de km de Trossingen, se află ruinele cetăţii Hohentwiel, datând încă din secolul 14.

Un monument istoric şi de artă este Cetatea de Hohenzollern, care se află între Hechingen si Bisingen, din a cărui dinastie provine Regele Zollernului. În afara castelului, care este un punct turistic de atracţie, se află şi Muzeul Satului. Prin unicitatea sa, acesta este recunoscut în Europa ca „Muzeul pentru cântare şi greutăţi” Aici se pot admira tehnica metodei de cântărire a greutăţilor, cântarele din cele mai vechi timpuri, dar și cele mai performante cântare electronice.

La aproximativ 40 de km de Trossingen se află Castelul Hohenzollern de Sigmaringen. Se ştie că atât Cetatea Hohenzollern de Hechingen, cât și Castelul Hohenzollern de Sigmaringen, sunt proprietățile Casei Regale, aparţinând regilor şi domnitorilor care au condus Romania ani îndelungaţi (1866-1944). Sub domnia Carol I şi Ferdinand I România a luat un avânt serios motiv pentru care m-am simţit mândră că sunt parte a poporului Român.

Spre sud-est de Trossingen, la aproximativ 70 km, se află marele lac Bodensee, care uneşte cele trei ţări: Germania, Austria și Elveţia. Alpii elveţieni domnesc prin umbra lor răcoroasă şi aducătoare de odihnă, revărsându-se peste locuitorii germani, fiindu-le binecuvântări eterne în zilele de arşiţă şi căldură insuportabilă. La Bodensee, în localitatea Unteruhldhingen, ai prilejul să vizitezi Muzeul Caselor cu piloni de lemn construite deasupra apelor. Pfalbautenmuseum. Acesta este un muzeu de istorie şi geologie. Vizitându-l, faci cunoştinţă cu viaţa înaintaşilor, care îşi construiau casele deasupra lacului Bodensee.

Trossingen se află pe înălţimile Baarului, între Pădurea Neagră, Alpii Şvăbeşti şi dealurile Heubergului. Schwäbische Alb au platoul in vârful dealului Klipeneck, care este cunoscut ca cel mai însorit loc din Germania, soarele strălucind până la 1960 de ore pe an. Deşi Trossingen se află lângă cea mai însorită zonă din Germania, totuşi la poalele dealurilor noi, locuitorii ne confruntăm deseori cu frigul, ploaia şi chiar dimineţi geroase. Nu este de mirare că în lunile de vară, iunie și iulie, localnicii de pe Heuberg aprind uneori focul în sobă sau dimineţile în zori muncitorii îşi încep activitatea zilnică prin a-şi curăţa gheaţa de pe maşini. Clima la Trossingen este rece şi uscată, iar din cauza pădurilor şi a presiunii atmosferice, zilele sunt deseori bogate în ploi abundente. Uneori se înregistrează în Trossingen între 130 și 150 de zile geroase pe an.

Călătorind spre nord-est, la aproximativ 120 de km se află binecunoscuta capitală a Landului (ţării) Baden-Württemberg, Stuttgart. Aici, la Stuttgart, în anul 950, a fost înscăunat regele Herzog Luitolf. În anul 1906, Regele Württembergului a avut scaunul de domnie şi tot aici a fost construită rezidenţa regală. Stuttgart este capitala centrului cultural a landului, cu o piaţă industrială în deplină dezvoltare. De fapt, când vorbim despre Stuttgart, este imposibil să nu amintim de Diaspora Română. Regiunea Baden-Württemberg este zona cu cei mai mulţi români din Germania. Comunitatea românească din Baden-Württemberg a înflorit pe aceste meleaguri, transmiţând mai departe cultura, credinţa şi tradiţia noastră strămoşească. La scurt timp, a fost înfiinţată biserica ortodoxă română din oraşul Stuttgart, un adăpost spiritual pentru toţi românii de bună credinţă care locuiesc în landul Baden-Württemberg. Parohia ortodoxă română „Naşterea Domnului” a luat fiinţă, din punct de vedere juridic, pe data de 24 noiembrie 1996, prin strădania părintelui dr. Nicolae Condrea (actualmente arhiepiscop al românilor ortodocşi din America şi Canada), susţinut, în această iniţiativă de un grup restrâns de români din Stuttgart şi împrejurimi, doritori de a se constitui într-o comunitate religioasă ortodoxă.

Tot în Stuttgart se mai află încă două mari biserici evanghelice: Centru Creștin Român din Büsnau-Stuttgart condus de pastorii Daniel Ghiț şi Croitoru Virgil şi Biserica Română Betezda din Stuttgart, la ale căror slujbe religioase sufletul credinciosului se bucură în deplină armonie și har dumnezeiesc, mângâiat de binecuvântările limbii materne. La 70 de km de Trossingen se află localitatea elveţiană Schaffhausen, cu cea mai mare cascadă din Europa, iar in partea opusă Elveţiei, la 120 de km, se află Parlamentul European de la Strasbourg-Franţa.

Nu departe de Trossingen, la 22 de km, se află oraşul Tuttlingen, reşedinţa de judeţ. Acest oraş este renumit prin marea sa industrie a instrumentelor chirurgicale „Aesculap”. Pe lângă atracţia multor locuri turistice, farmecul acestui oraş îl oferă Dunărea, cu apele sale învolburate despărţind centrul oraşului şi dăruind o privelişte încântătoare privirilor noastre.

Călătorind de la Trossingen spre Stuttgart, la numai 17 km vei întâlni marele oraş imperial Rottweil, care la mijlocul Evului Mediu era cunoscut ca fiind Marea Curte de Judecată a regelui. Un alt punct turistic în centrul Pădurii Negre şi care se află în apropierea oraşului Trossingen este Triberg. Acesta se evidenţiază prin labirintul celor şapte cascade unindu-se într-una singură, curgând de la o înălţime de 162 de metri. Între Triberg şi Titisee se află cel mai mare ceas cu cuc din lume. Acesta fiind o atracţie istorică pentru turişti de diferite naţionalităţi. Lacul Titisee se află la o mică distanţă de Triberg, iar celor ce vor să viziteze acest lac frumos, aşezat la poalele dealurilor, le este imposibil să plece de aici fără să savureze vestitul tort de cireşe specific zonei: Schwarzwaldkirschtorte – Tortul Pădurea Neagră!

De pe înălţimile dealului Heuberg, suntem salutaţi de diferite castele, cetăţi şi ruine cum ar fi de exemplu cetatea Beuron, apreciată de oaspeţi ăi renumită ca loc de odihnă şi tratament datorită aerului curat al zonei. Cetatea Beuron este renumită prin mânăstirea Augustiner-Chorherrenstift (corul bărbătesc al sfântului Augustin) datând din anii 1077. Cetatea fiind locuită de pustnicii şi preoţii care sălăşluiesc în mânăstirile construite din timpurile alemanilor. În apropierea oraşului Trossingen este satul Gosheim, care se află la o înălţime de 1015 metri pe creasta vârfurilor Alpilor Şvăbeşti. Gosheim este cunoscut ca fiind cel mai mare sat industrial din Landul Baden-Württemberg. În anii 2000 în acest sat activau aproximativ 300 de firme. De la Gosheim urci pe „Via Dolorosa”, care nu este altceva decât un drum de ţară neamenajat şi prăfuit, iar la fiecare popas iţi reaminteşte de ce le nouă stadii pe care le-a întâmpinat Domnul Isus în drumul Său spre Dealul Golgota. Odată ajuns în vârful Alpilor, priveliştea iţi încântă ochii cu nenumărate localităţi care se armoniază frumos şi se înşiruie pe o distanţă foarte mare. Acest loc este atrăgător atât în perioada Sfintelor Paşti, dar şi în cursul anului, aducând mii de credincioşi pentru a-şi purifica sufletul, a se ruga şi a deveni mai buni.

În aceste locuri au poposit de-a lungul vremurilor cetăţeni germani din diferite ţări din Rusia ăi România, dar și cetăţeni turci, sirieni, maghiari, polonezi, evrei, francezi, asiatici etc. Numărul persoanelor de alte naţionalităţi depăşind cu mult cifra de 1600 de locuitori.

Trossingen, regatul Alemanilor si Pre-romanilor

Arheologii confirmă că zona Trossingen a fost ocupată de către romanii vechi şi alemani încă din timpul când oamenii mânuiau cu dibăcie piatra şi metalul dar și din vremea pre-romanilor. Alemanii au fost iniţial o alianţă a triburilor germanice situate în jurul Rinului superior din sudul Germaniei de azi. Regatul Alemania, situat între Strasbourg şi Augsburg a durat până în 496, când a fost cucerit de regele francilor Clovis I, în bătălia de la Tolbiac. Ulterior, alemanii au intrat sub dominaţia francilor şi au fost guvernaţi de un duce francez. Zona Trossingen coincide cu arealul în care s-a aflat cel mai mare şi important ducat al alemanilor, care din 748 d. Hr. a intrat sub dominaţia franceză. Astăzi, una din garnizoanele trupelor franceze se află la numai la 13 km de Trossingen, în oraşul Villingen-Schwenningen. Când în anul 797 mânăstirea Sankt Gallen a fost introdusă în proprietatea oraşului, acesta a fost trecut oficial în acte sub denumirea de Trossingen. Din Evul Mediu şi până în 1444, domnia asupra oraşului s-a schimbat mereu. În anul 1444, Contele de Ludwig al Württembergului a preluat domnia peste Lupfen și Karpfen.

În războiul de 30 de ani oraşul a fost ars din temelii şi făcut una cu pământul, rămânând nevătămate doar biserica, casa parohială şi trei case ţărăneşti. Oraşul a suportat pagube foarte mari între anii 1673 şi 1714, dar şi în timpul luptelor revoluţionare, ca de altfel şi în campaniile franceze conduse de Napoleon. În a doua jumătate a secolului 17, datorită suferinţelor prin care a trecut şi în urma campaniilor trupelor de soldaţi francezi, austrieci și bavarezi, din pricina războiului şi a foametei, populaţia a fost decimata de la 1100 până la 150 de locuitori. Oraşul Trossingen a fost puternic afectat şi în al doilea război mondial. În februarie și aprilie 1945, mai multe atacuri aeriene s-au abătut deasupra oraşului, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti și însemnate pagube materiale.

Trossingenul de altădată era compus din două părţi orăşeneşti (astăzi sunt numite cartiere) „Niederhofen” – Trossingen de jos, sau satul de jos, şi „Sontheim” sau „Oberdorf” – Trossingen de sus, sau satul de sus. În prezent sunt cunoscute sub numele de Schura şi Trossingen. În 1483 s-a adăugat oraşului partea Thalhausen, care a aparţinut şi a fost cumpărată de la oraşul Imperial Rottweil. De atunci stema oraşului este un vultur negru cu un scut auriu şi trei coarne negre de cerb suprapuse. Vulturul a aparţinut oraşului Imperial Rottweil, iar coarnele de cerb certifică apartenenţa oraşului la statul de bază Baden-Württemberg.

Muzicuţa face din Trossingen oraşul muzicii

La începutul secolului 18, Trossingen avea caracter ţărănesc, fiind locuit de meşteşugari, cizmari, olari, croitori şi tâmplari. Începând cu secolul 19, s-a dezvoltat o asociaţie de case care au preluat dezvoltarea prelucrării textilelor. Din 1820, în zona Villingen-Schwenningen a fost iniţiată o industrie de ceasuri. Industria ceasornicăriei a fost înghiţită foarte repede, făcând loc industriei muzicii, fondată încă din anul 1827.

În 1827, Christian Messner a început să construiască o „Harfă de gură” – Mundharmonika. După multă trudă, aceasta industrie a lut avânt, iar comerţul cu muzicuţe s-a dovedit a fi important pentru extinderea şi direcţionarea Trossingenului. De asemenea, a devenit o sursă de venit pentru locuitorii Baarului. Christian Messner a fost considerat fondatorul industriei de acordeoane. Astfel că Trossingen a fost centrul mondial al industriei de acordeoane și muzicuţe. Din 1855, Christian Weiss, un nepot al producătorului armonicii Messner, şi-a deschis afacerea lui sub numele renumitei fabrici Württembergische Harmonika Christian Weiss. Doi ani mai târziu, un alt bărbat tânăr, numit Hohner Mathias, a urmat exemplul lui Christian Weiss, schimbând producţia de ceasornicărie în industria instrumentelor muzicale. Şi mai precis a muzicuţei. Astfel, Mathias Hohner a înfiinţat cea mai mare fabrică de muzicuţe din lume şi este recunoscut ca cel mai renumit fiu al oraşului Trossingen. De-a lungul anilor, Mathias Hohner a avut mulţi concurenţi, ce au dorit să îl egaleze, însă fără succes.

În 1928 toate firmele de instrumente muzicale au fost unite sub „acoperişul” Hohner şi de-a lungul multor generaţii au dominat aceasta industrie specială în viaţa locuitorilor din oraş, cât şi a celor din împrejurimi. În primăvara anului 1999, la firma Hohner AG lucrau în jur de 230 de muncitori. Cu timpul însă în Trossingen au luat fiinţa şi alte branşe, printre care amintim producţia maşinilor şi a sculelor sau prelucrarea lemnului şi a ambalajului pentru instrumentele muzicale.Prin urmare Mathias Hohner şi-a pierdut statutul şi poziţia de cel mai mare industriaş al timpurilor.

În 1927 locuitorii oraşului Trossingen şi cei din împrejurimi au sărbătorit 100 de ani de la înfiinţarea industriei de instrumente muzicale. Acest jubileu a fost întâmpinat şi aplaudat de cel puţin 6000 de locuitori ai oraşului.

Astăzi Trossingen este centrul cultural din regiune. Un rol principal îi revine Casei de Cultură, care a fost construită în 1960, purtând numele doctorului Ernst Hohner „Dr. -Ernst-Hohner – Konzerthaus”, cu peste 1000 de locuri. Datorită acusticii sale excelente, sala de concert a devenit renumită în rândurile marilor profesionişti şi, indiferent de anotimp, aici vin trupe şi cântăreţi din întreaga lume pentru a susţine concerte şi piese teatrale. În 1991 a fost construită o a doua sală de concert sau Facultatea de muzică a oraşului, numită „Templul Muzicii”. Studenţi din toate colţurile lumii, de diferite naţionalităţi, se bucură de lecţiile prestigioase pe care le primesc în timpul studiilor.

Numele de „Oraşul Muzicii – Musikstaadt” aduce câştig oraşului Trossingen nu numai prin marea industrie de muzicuţe şi Facultăţii de Stat, dar şi prin Instituţiile şcolii de muzică pentru tineret şi Conservatorul de Stat al oraşului „Hohnerkonservatorium”. Specialitatea facultăţii de muzică este pregătirea profesorilor pentru predarea instrumentelor produse de firma Hohner – acordeoane cu clape şi butoane (armonice), piane, muzicuţe, etc. Dar pe lângă aceste instrumente care poartă sigla Hohner, sunt pregătiţi viitori profesori în devenire pentru diverse instrumente. Pe lângă muzică, în Trossingen există şi alte locuri de distracţie, culturale, dezvăluind turiştilor diferite obiceiuri specifice zonei.

Heimatmuseum – Muzeul Satului și Muzeul armonicii germane „Aberlehaus und Deutsche Harmonikamuseum”

În anii 70 s-a putut amenaja Muzeul Satului-Auberlehaus. În Casa Ţărănească unde sunt expuse două schelete de mamifere cu origini de 200 milioane de ani. Mai sunt expuse colecţii geologice şi o mare paletă de exponate istorice, culturale, veritabile dovezi de 1200 de ani din istoria Trossingenului. Aici găsim cele mai frumoase documente şi cele mai multe dovezi în desfăşurarea istoriei muzicuţelor din Trossingen. De asemeni putem afla despre evaluarea concurenţei industriei muzicale. Pe lângă documentele scrise se mai găseşte şi o colecţie de peste 23.000 de muzicuţe din toată lumea, care sunt reprezentative şi au o deosebită istorie culturală. În muzeul satului – Heimatmuseum, Aberlehaus, se mai găsesc vestigii descoperite prin săpături geologice, documente istorice, un vechi atelier de fierărie, o locuinţă ţărănească.

Muzeul Trenurilor electrice

În muzeu sunt expuse şi primele trenuri de călători a Trossingenului, care în 1990 au fost restaurate şi readuse în starea originală. Anul 1998 a fost un an bogat în evenimente culturale. S-a sărbătorit împlinirea celor 100 de ani de existenţă a trenurilor electrice din Trossingen și s-a deschis o hală imensă, unde sunt adăpostite şi admirate de vizitatori.

Anul 1979 a fost anul jubiliar, în care locuitorii au sărbătorit aducerea aminte a celor 1200 de ani de când oraşul a fost menţionat pentru prima oară în documente. La aceste evenimente deosebite din viaţa oraşului Trossingen, pe lângă vizitatori din împrejurime şi străinătate, au fost prezente şi oficialităţile marilor capitale ale lumii, precum şi televiziunea.

Trossingen şi partenerii străini

Din anul 1974 Trossingen este înfrăţit cu oraşul francez Cluses. Una din arterele principale a oraşului poartă numele oraşului francez, Clusesstrasse. Din anul 1993 a luat fiinţă parteneriatul cu oraşul Beaverton, din nord-vestul Statelor Unite ale Americii, aflat pe coasta de nord a Pacificului. În anul jubiliar 1997 s-a încheiat parteneriatul cu oraşul Windhock, din sud-vestul Namibiei. A luat fiinţa organizaţia germano-namibiana de într-ajutorare. La mijlocul anului 2001 a început o lucrare care a fost finalizată abia la mijlocul anului 2002. Trossingen a preluat parteneriatul pentru a treia companie a batalionului trei Brigada Germano-Franceză.Aceasta brigadă este un post exterior pentru brigăzile celor două ţări. Batalionul trei este staţionat în cea mai mare parte în Mülheim. De atunci, în vecinătatea primăriei, se organizează mereu, într-o atmosferă prietenească, predări de campanie.

Trossingen este un oraş dezvoltat, frumos şi bine organizat. Drumeţiile şi muzica aduc veselie în viaţa localnicilor şi mulţi turişti vin cu plăcere în acest oraş. La poalele dealurilor găseşti linişte şi armonie, iar distracţiile nu lipsesc niciodată. Muzica şi dansul şvăbesc dau farmec și culoare la fiecare serbare. Doresc să menţionez că aici călătorii sunt primiţi cu căldură şi dragoste.

–––––––––––––––-

* Alpii Şvăbeşti – în germană Schwäbische Alb (în engleză Swabian Jura)

Ligia-Gabriela JANIK, Aldingen, Germania, 10 iulie 2013