Nu există acuză pe care Traian Băsescu să nu o fi făcut. La adresa istoriei, a prezentului, a populaţiei, a instituţiilor statului şi a categoriilor profesionale. Tot ce intră în câmpul său vizual şi mental devine ţintă. Nu există adevăr despre România şi români pe care preşedintele să nu-l fi minţit. Umflându-l sau minimalizându-l. Traian Băsescu a minţit şi ce a trăit nevasta lui. I-a minţit trecutul, făcând-o din casnică angajată şi profesionistă. Dintr-o pârlită de afacere cu îngheţată a făcut un şir de minciuni economice şi financiare care stârnesc râsul. Din bunăstarea sa inexplicabilă a făcut o avere rezultată dintr-o carieră de om harnic şi strângăreţ. Din echipa sa de la partid a încercat să deseneze o mica bandă politică de care se poate descotorosi când are nevoie.
A transformat PDL-ul într-un partid de nesătui aroganţi, gata să se târască pe dealul Cotrocenilor pentru a obţine bunăvoinţa preşedintelui. De pe băncile Parlamentului, unde a fost obligat să asculte pentru a doua oară argumentele unei suspendări, Traian Băsescu, în loc să capoteze sau să dea un semn de resemnare, a pornit de unul singur într-o campanie de recuperare a susţinerii populaţiei din România.
Ca un nebun împotriva tuturor, ca un jucător de cărţi cu un singur leu pus pe cifra norocului politic, Traian Băsescu a pornit o campanie imposibilă. Să recâştige România după ce a călcat-o în picioare, a dispreţuit-o, a târguit-o şi a transformat-o într-un spaţiu al corupţiei şi al confuziei generale.
Traian Băsescu nu are limite. Se foloseşte de copii, de torţa olimpică, de minciuni ieftine, de familie, de începătorii într-ale politicii, de servicii, de aliaţi, de turnători, de acoperiţi şi desfăşoară o campanie halucinantă. E drept că şi sub nasul lung şi strâmb al unor televiziuni care nu ştiu să apere populaţia de şuvoiul ameţitor de minciuni gogonate, distorsiuni şi poveşti debitate din poarta căsuţei de campanie, de la geamul maşinii sau din studiourile televiziunilor luate cu asalt.
Videanu şi Udrea, Roberta şi Blejnar, Popovicu şi Flutur au dispărut. O nouă oaste de răspândaci şi trompetişti îl înconjoară cu elan, încercînd să dea ciclopulului politic Trăienel o nouă faţă, o altă aură şi să trezească în mintea compatrioţilor săi o nouă speranţă cu acelaşi om la cârma României.
Urmează o săptămână cu adevărat nebună. Traian Băsescu pare a pregăti lovitura mortală pentru adversari şi mutarea câştigătoare pentru referendum. De partea cealaltă, USL, mai precis cuplul Antonescu-Ponta, l-a acuzat pe marinar de toate relele din lume. Dar nu s-a grăbit să le probeze şi nici să garanteze că va sta cât mai departe de acelaşi stil. Acuzele rostite duminică la Iaşi au lăsat să se înţeleagă că Traian Băsescu va fi judecat. Pentru ce? Declaraţie de campanie sau enunţ făcut în baza unor adevăruri ce n-au fost încă devoalate publicului larg?
Pot să înţeleg şi exagerările. În fapt, în aceste zile, toţi trei îşi joacă toată cariera politică. Adică viitorul. Pierde Traian Băsescu, adio şi n-am cuvinte pentru toată echipa sa. Pierd Antonescu şi Ponta, USL-ul va avea o nouă conducere pentru războiul cu un Ciclop Trăienel rănit la sprânceană, dar încă viu după cel mai dur război al carierei sale.
Vin zile grele şi tensionate, în care mai bine ne-am redescoperi vocaţia umorului şi simţul datoriei civice. În fapt, cu zâmbetul pe buze şi cu două bancuri bune la teşcherea ne-am putea duce la vot spre a tranşa o dispută politică ajunsă în pragul violenţei.
Cornel Nistorescu