De când un politician român a declarat că industria română este un morman de fiare vechi, s-a dezvoltat o adevărată… industrie: cea a furtului de fier vechi. O îndeletnicire riscantă, care a făcut destule victime: fie că hoţul s-a electrocutat, fie a căzut peste el un zid sau vreun perete de clădire abandonată, fie a avut ghinionul să fure din curtea unei instituţii care se ocupa cu siguranţa cetăţeanului sau cu siguranţa naţională!
Un astfel de ghinion au avut trei persoane fără adăpost – Vasile Nechilciuc, Daniel Ungureanu şi Dănuţ Bejenariu – care în octombrie 2011 s-au dus să fure fier vechi din incinta SRI Timiş. La cât de vigilenţi sunt cei din SRI, hoţii au fost prinşi imediat asupra faptului. Şi luaţi la întrebări, unele dintre ele cam… contondente.
Cert e că din cauza excesului de zel a patru angajaţi, Vasile Nechilciuc şi-a pierdut cunoştinţa şi apoi a murit, cauza decesului fiind o hemoragie internă. Au fost luate prompt măsuri: toţi cei patru angajaţi ai SRI Timiş implicaţi în această tragică întâmplare – caporalii (r) Lucian Gurlui, Bogdan Ioan Ghiţă şi Deian Giurgiev, precum şi lt. col (r) Camelia Maria Toman – au fost trecuţi în rezervă şi deferiţi Tribunalului Militar Timişoara. Procesul este pe rol, iar inculpaţii riscă până la 15 ani de închisoare, pentru acuzaţia de lovituri cauzatoare de moarte şi purtare abuzivă (şi actualmm a consemnat întâmplarea).
Pierderea unei vieţi omeneşti – chiar dacă e vorba de un om al străzii, e vorba totuşi de un om – e impardonabilă. Am urmărit reacţiile on-line la articolele pe această temă şi am constatat că ele sunt marcate de percepţia (din păcate, reală) că e prea multă hoţie şi prea mare nevoie de ordine şi disciplină în societatea românească. Majoritatea comentariilor îi incriminează pe hoţi mai mult decât pe cei care au apărat avutul instituţiei, chiar dacă au făcut-o depăşindu-şi în mod nefericit prerogativele.
● „Şi eu i-aş fi bătut până nu mai puteam” (Bogdan)
● „Şi ce rău au făcut frate? Ce era să îi facă? Să îl felicite? În rahatu’ ăsta de ţară nu poţi să te aperi de tâlhari că, gata, puşcărie. Păi, luaţi, domne, exemplu de peste ocean. Acolo, dacă nu asculţi prima somaţie eşti împuşcat fără drept de apel şi nu te acuză nimeni de nimic. Bine au făcut. Păcat însă de justiţia română, care nu ştie să judece cum trebuie” (Vlad)
● „Am observat că în ţara asta mai nou se ia apărarea hoţilor. Au furat, domnule, şi au primit ce meritau. Sunt sigur că cei implicaţi nu vroiau să îi omoare, dar boschetari aştia care se droghează aproape zilnic mor dacă le dai o palmă … de asta a ajuns ţara asta plină de hoţi…pentru că nu sunt capabili cei de la putere să facă ordine, ci numai să fure şi să îşi câştige salariul fără să facă vreun bine pentru ţara aceasta…Nu cunosc persoanele implicate, însă au procedat cum a trebuit în acest caz…! (Bucureşteanul)
● „Apăi, când îţi intră hoţii în casă, îţi violează mama şi le fură pensia bătrânilor şi îi mai leagă de mâini pe cel bătrân…. Atunci să te întrebi de ce nu există pedeapsa capitală. Până nu suferi, tu sau familia, nu simţi. […] Demonstraţi că nu vă poate călca nima ţara fără să dea socoteală! (Bănăţeanul)
● „…cei 4 ar trebui avansaţi în grad şi decoraţi cu ordinul Serviciu Credincios” (Borris)
●„Concluzie: dacă te fură hoţul şi-l prinzi, dă-i şi ceea ce n-avea de gând să-ţi fure. În plus felicită-l, pupă-l, mângâie-l pe creştet, nu care cumva să se simtă hoţul ofensat cu ceva, nu de alta dar, altfel, rişti să faci puşcărie” – e ironic Andrei, făcând trimitere la episodul Gigi Becali, care a şi stat o vreme în arest pe motiv că ar fi sechestrat nişte hoţi.
Pierderea unei vieţi omeneşti – şi un om al străzii e tot om – e impardonabilă. Nişte angajaţi din SRI au greşit şi vor plăti cu vârf şi îndesat, aşa cum se întâmplă în tribunalele militare. Regretabilul incident de la Timişoara e o excepţie şi nu reprezintă deloc SRI-ul de azi, chiar dacă arată că şi în această instituţie – ca în orice pădure – mai există uscături.
Dar uscăturile sunt curăţate cu repeziciune. Poate cu prea multă discreţie, dar acesta e atributul indispensabil unui serviciu secret. Tam-tamul mediatic pe marginea episodului de la Timişoara e, chipurile, motivat de faptul că în 29 noiembrie va fi un nou termen în procesul intentat celor patru foşti angajaţi SRI. Dar timp de un an au mai fost termene în acest proces, dar nimeni n-a zis nici pâs.
Câtă vreme nu a fost campanie electorală pentru alegeri generale, întâmplarea de la Timişoara a fost trecută la fapt divers. Acum a fost adusă în prim-planul media (ca să nu folosesc clişeul „o anumită parte a presei”) doar pentru că e campanie electorală, iar forţele politice încearcă să maculeze totul, pentru a arăta că nu doar ele sunt maculate. Oricât de murdare ar fi campaniile electorale de la noi, există câteva valori şi câteva instituţii – cum e cea care duce pe umeri siguranţa naţională – nu trebuie mânjite. Căci nu degeaba spuneau latinii „Est modus in rebus”.
Petre Humoreanu
