Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, creştinii din România se alătură celor care serbează la data de 13 noiembrie Ziua Mondială a Bibliei. Decizia a fost luată în 2006, iar sărbătoarea coincide în calendarul ortodox cu pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur, prăznuit de Biserică la 13 noiembrie.
Această zi îşi propune să sensibilizeze conştiinţa publică în privinţa rolului pe care Sfânta Scriptură îl are în viaţa liturgică şi formarea duhovnicească – spun teologii. Părintele Eugen Tănăsescu de la Arhiepiscopia Tomisului, blogger Adevărul, ne vorbeşte despre însemnătatea Bibliei în viaţa unui popor care crede, majoritar, în Dumnezeu.
„Biblia este «Cartea cărţilor». Sintagma defineşte atât structura ei, fiind o carte compusă din mai multe cărţi (grecescul βιβλίον, plural βιβλία – cărţi), cât şi esenţa ei, deoarece ea conţine cele mai importante cărţi din lume: cuvintele lui Dumnezeu către oameni, istoria duhovnicească a «poporului ales» (şi mă refer la creştini).
Aşadar, Biblia este busola spirituală a omenirii. Însă cărţile Bibliei nu sunt simple cărţi. Fiind scrise din inspiraţie divină, ele se adresează adâncurilor fiinţei noastre. Înţelesurile ei sunt diverse, de la cel literal, istoric sau poetic şi până la cel alegoric. Din acest motiv, explicarea Bibliei este un domeniu şi mai vast, ceea ce face ca opiniile asupra Bibliei să fie foarte diverse, funcţie de priceperea şi poziţionarea spirituală a fiecăruia.
În acest fel Biblia a devenit cea mai citită, dar şi cea mai contestată carte din lume. Mai nou, constat cu amărăciune că numele ei (Biblia) este folosit şi ca vector de marketing, deoarece apar o serie de scrieri care fac referire la ea, dar care nu au legătură cu mesajul ei (Biblia pierdută, Evanghelii apocrife etc), scopul fiind doar unul comercial. Cred că această Zi Mondială a Bibliei are şi acest rol: nu doar să discutăm despre Biblie, ci să şi citim ce este în Biblie. În felul acesta vom evita capcana de a trage concluzii despre ceea ce nu cunoaştem“, consideră părintele Tănăsescu.
Relaţia Biserică – Biblie Preotul Eugen Tănăsescu explică felul în care trebuie înţeleasă cartea de căpătâi a creştinătăţii. „Trebuie să înţelegem că Biblia nu este emanaţia unor individualităţi, care au scris acele cărţi după bunul plac, ci ea este apărută şi formată în interiorul Bisericii. Dar, paradoxal, Biblia şi fundamentează Biserica, deoarece ea conţine fundamentele normelor spirituale ale Bisericii (fundamentele canoanelor).
În acest fel, relaţia dintre Biserică şi Biblie este ca relaţia dintre soţi: fiecare îl zideşte sufleteşte pe celălalt, prin iubire. De altfel, Noul Testament a şi fost supra-numit în teologie ca fiind Testamentul Iubirii. Iar cine nu iubeşte, nici Biblia nu citeşte. Mai delicată este problema înţelegerii Vechiului Testament de către unii creştini, deoarece acolo se regăseşte istoria iudaismului, a poporului evreu, ca «popor ales» de a păstra credinţa în Dumnezeu până la Hristos. Violenţa unor pasaje ridică semne de întrebare pentru aceştia, dra trebuie să înţelegem că vorbim de perioada în care căderea spirituală era atât de mare încât pedeapsa era una din metodele de a mai salva ce se mai putea.
Principiul pedepsei, după cum putem constata, se află adânc întipărit în fiinţa noastră, dar doar ca o siguranţă care intră în acţiune doar atunci când lucrurile devin prea grave. Recomandarea mea este ca, înainte de a ne forma o părere despre Biblie, să ne documentăm temeinic. Asta presupune inclusiv citirea ei, mai ales Noul Testament, care se adresează tuturor creştinilor. Ar fi o ipocrizie să pretindem că suntem creştini, dar să nu cunoaştem ce ne-a spus Hristos, Cel al cărui nume îl purtăm“, arată părintele Tănăsescu.
Adevarul.ro
