Klaus Johannis trăieşte periculos. Este înconjurat, în zonele strategice, de oamenii lui Traian Băsescu. Aceştia au fost poziţionaţi de tartorul lor, cât încă era preşedinte, ca un veritabil pluton de execuţie: SRI strânge, şi la nevoie confecţionează, probe compromiţătoare despre oricine trebuie, DNA instrumentează şi pune sub acuzare, ÎCCJ condamnă definitiv şi nimicește.

Mecanismul este aproape infailibil. Dacă-l laşi să zburde nestingherit, sub pavăza ideii de justiţie independentă, atinge absolutul eficienţei: poate elimina pe oricine, oricând, fără a i se cere socoteală, în numele nobilei lupte anticorupţie.

Una dintre ameninţările cu care preşedintele este intimidat este “partidul Facebook”. Omologat ca forţă cardinală cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 2014 şi, apoi, confirmat de evoluţiile de după “Colectiv” ca vector major de presiune, partidul Facebook este o găselniţă ocultă a celor care au toate pârghiile să manevreze Internetul după bunul lor plac. Pot scoate zeci de mii de naivi şi dezinformaţi în stradă cu o simplă volută manipulatorie. Pot genera avalanşe de like-uri sau unlike-uri pentru a induce curente de opinie convenabile. Şi, cum s-a văzut, uzează din plin de toate aceste efecte speciale, nu doar le stochează preventiv.

Traian Băsescu are încă pârghii de influenţă majoră. Periodic iese în interviuri, chipurile de conservare a notorietății, pentru a indica direcţii de urmat implanturilor lui de la conducerea instituţiilor de forţă.

Iar aceşti infiltraţi, încă nederanjaţi de Klaus Johannis din poziţiilor lor cheie, joacă la două capete. Aparent obedienţi fată de actualul preşedinte, sunt atenţi şi reactivi la sugestiile lui Traian Băsescu.

Anul acesta este unul foarte important pentru traseul viitor al României. Nu atât alegerile locale și parlamentare sunt miza jocului cât numirea șefilor de la parchete și instanțele superioare. De ce? S-a demonstrat de vreo 3 ani încoace că modul cel mai eficient de a înlocui, cu preferați, oameni neconvenabili din sistem, este nu acela democratic, prin alegeri, ci o justiție bine antrenată pe astfel de manevre de tip inteligence.

Supraputerea ocultă pe care a construit-o Traian Băsescu, numită când binom, când trinom, aceea prin care dai jos premieri și guverne, transformi Parlamentul într-o brazdă de legume și Curtea Constituțională într-o fermă de crescători placizi de berbecuți, folosindu-te de dosare penale direcționate politic (unele mai mult decât dubioase) și de Internet ca vehicul major de manipulare, a ajuns în zilele acestea aproape infailibilă. Nu ratează nimic din ce-și propune. Să decapitezi într-o săptămână, fără scandaluri, proteste ori răzbunări din partea victimelor, și Parchetul General și ANAF și DGIPI este, totuși, o performanță care ar face invidios orice regim autoritar.

Cu toate acestea are și ea, supraputerea, un călcâi al lui Ahile. Numele lui, Traian Băsescu. Omul este prea bine știut și dovedit de numeroase dezvăluiri jurnalistice ca fiind infractorul numărul 1 al națiunii pentru a mai putea convinge oamenii de bună credință că binomul nu se atinge de el pentru că ar fi curat. Toată lumea observă protecția scandaloasă pe care acest binom i-o acordă. Singura întrebare este “din ce motiv”? Din recunoștință filială, la ordin american ori din ambele?

În acest moment prea puțin contează motivul. Ceea ce contează este că protejarea lui Traian Băsescu de rigorile justiției este evidentă, este amorală și este plătită de binom cu importante costuri de credibilitate. Și acum, când binomul decontează social neatingerea sa de Traian Băsescu și de camarila lui, urmează ca președintele Klaus Johannis să numească / renumească pe posturi esențiale personajele cheie din mecanismul acestei supraputeri.

Supraputerea este, așadar, întrucâtva, pentru următoarele trei luni, la mâna lui Klaus Johannis. Va ști acesta să preia frâiele? Să înlocuiască cu oameni ai săi, de încredere, gașca băsistă structurată după bolnavele principii ale tătucului ei?

Eu, personal, sunt sceptic. Toate presiunile care ies în aceste zile la iveală numai că nu o zeifică pe Laura Kovesi. Doamna Prună, ministrul technocrat al justiției, o anunță de pe acum pe șefa DNA ca fiind propunerea ei pentru reînvestire. Ambasada SUA s-a transformat în agentul electoral al doamnei Kovesi. Chiar și președintele Johannis, prins la înghesuială de reporteri, a recunoscut că are motive temeinice să se gândească la a-i acorda Laurei Codruța Kovesi un al doilea mandat.

Dar dacă de doamna Kovesi i-ar fi foarte greu să se atingă, măcar să-i schimbe pe Florian Coldea și pe Livia Stanciu va încerca? Asta e întrebarea! Sau va lăsa (din frică, din comoditate) ca Băsescu să rămână înarmat, în continuare, cu această baterie ultraeficientă de spulberat politicieni și democrație?

Cred că este momentul ca președintele Johannis, dacă nu-și poate folosi cum ar dori prerogativele constituționale pentru aceste numiri (din motive de imense presiuni de tot felul), măcar să negocieze scoaterea lui Băsescu de sub imunitatea abuzivă ce i se acordă și judecarea lui pentru nenumăratele abuzuri și potlogării pe care le-a făcut.

Altfel, dacă această caracatiță băsesciană va fi lăsată pe poziție, nederanjată, va comite abuzuri și mai mari decât acum, culminând cu reinstalarea în vârful politicii românești a lui Traian Băsescu.

Iar prima țintă a lui Băsescu, după ce-și va vedea “echipa de forță” reconfirmată și protectia asigurată, va deveni Klaus Johannis. De ce? Pentru ca la viitoarele alegeri prezidențiale să nu mai câștige un nou mandat.

Băsescu o va susține la prezidențialele din 2019 pe Laura Codruța Kovesi. Și, cum și americanii și SRI o vor susține, ea va câștigat. Abia atunci înfrângerea lui Klaus Johannis va fi deplină.

La această înfrângere, oculții lucrează încă de pe acum. Iar de deasupra lor, penalul penalilor trage sforile.

O fi Klaus Johannis conștient de toate acestea? Va ști el să le contracareze?

Contele de Saint Germain