CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeș; Sf. Ier. Ambrozie, episcopul Mediolanului (Dezlegare la pește)

Greco-catolic – Sf. aep. Ambrozie al Milanului

Romano-catolic – Ss. Ambrozie, ep. înv.; Maria Giusseppa Rosselo, călug.

Sfânta Filofteia s-a născut la începutul veacului al XIII-lea în orașul Târnovo. I s-a dat din botez numele Filofteia (iubitoarea de Dumnezeu), lucru pe care îl va dovedi cu fapta în cursul scurtei sale vieți pământești. Încă din copilărie, Sfânta Filofteia mergea des la biserică, iubea slujbele și cuvintele Sfintei Scripturii, posturile și rugăciunea. Cea mai mare virtute a sa era însă milostenia, urmând astfel cuvântul Mântuitorului.

Era atât de milostivă, încât își dăruia hainele săracilor, iar din hrana pe care o ducea tatălui său la câmp, o bună parte o dădea celor nevoiași, astfel și-a atras mânia tatălui său și a mamei sale vitrege, care o băteau și o chinuiau, întunecați fiind de mânie și de ură. Tatăl său, aflat pe câmp și martor fiind cum Sfânta împărțea săracilor din mâncarea pe care trebuia să i-o ducă lui, într-o izbucnire de furie, a lovit-o cu un topor, în acest fel Sfânta Filofteia și-a dat sfârșitul.
Sfânta Filofteia nu a suferit moarte de mucenică în perioada marilor persecuții împotriva creștinilor, dezlănțuite în vremurile mai de demult de împărați persecutori, nu erau tirani ca să poruncească, nu erau muncitori care să chinuiască. Ci, ea a fost chinuită în vreme de pace, în vreme de creștinătate, nu de cei străini, ci chiar de cel ce a născut-o și de mamă sa vitregă.

Tradiția consemnează faptul că, dorindu-se aducerea trupului Sfintei Filofteia în cetatea Târnovei, acesta nu a putut fi ridicat și mutat. Episcopul locului, înțelegând că voia muceniței era alta decât de a merge în Târnovo, a început a rosti la căpătâiul ei nume de cetăți, mănăstiri și biserici. Doar atunci când a fost pomenit numele Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, trupul ei a putut fi mutat din loc, înțelegându-se că acolo va fi locul depunerii moaștelor ei.

Astfel, în timpul domnului Radu cel Mare (1495-1508), moaștele sale au fost aduse cu mare alai în Țara Românească și așezate la Curtea de Argeș, în Biserica Domnească, iar mai târziu, când Neagoe Basarab a construit Mănăstirea Curtea de Argeș.