Religie
Ortodox = Sf. Mc. Polieuct; Cuv. Eustratie;
Romano-catolic =  Sf. Iulian, m.
Reformat(Calvin) = Marcell.
Greco-catolic – Sf. m. Polieuct.
Mozaic = 4. Shevat 5771.

Evenimente
1788: Connecticut devine cel de-al cincilea stat american
1792: Tratatul de la Iași încheie războiul dintre Rusia și Imperiul Otoman. Rusia obține Crimea, Oceakov și litoralul Mării Negre până al Nistru.
1900: Italia:S-a înființat clubul de fotbal SS Lazio. Primul club de fotbal din capitala Italiei, Roma.
1917: Primul război mondial: Consiliul de război german a hotarât angajarea războiului submarin fără restricții (începând cu 1 februarie 1917)
1923: Franța anunță public că Germania nu și-a îndeplinit obligația de cărbune datorată.
1937: Primul număr al revistei Look este scos pe piață în Statele Unite ale Americii
1954: Inaugurarea Teatrului de Operă și Balet din București, azi Opera Națională Română
1964: În zona canalului Panama a fost identificată una dintre cele mai ample mișcări anti-americane
1968: Crearea Organizației Țărilor arabe Exportatoare de Petrol (OPEC)
2000: În Uzbekistan au loc alegeri prezidențiale: Islam Karimov este acreditat cu 99% din voturi
2005: Alegeri în Statul Palestina pentru înlocuirea lui Yasser Arafat, mort pe 11 nov. 2004
2006: Un elicopter aparținând SMURD s-a prăbușit în apropierea aeroportului din Iași; patru persoane și-au pierdut viața

Nașteri
1554: Papa Grigore al XV-lea (d. 1623)
1554: Carol Benesch, arhitect român de origine sileziană (d. 1896)
1890: Karel Čapek, dramaturg și romancier ceh (d. 1938)
1908 – S-a născut scriitoarea franceză Simone de Beauvoir, o luptătoare în slujba egalităţii în drepturi dintre sexe, cunoscută ca teoreticiană a mişcării feministe din anii ’70 (“Mandarinii”, “Invitaţia”, “Sîngele celorlalţi”, “Amintirile unei fete cuminţi”, “Bătrîneţea”) (m.14.04.1986).
1913 – S-a născut Richard Milhous Nixon, al 37-lea preşedinte al SUA. Deşi respinge acuzaţia de a fi implicat în cazul afacerii Watergate, este silit să demisioneze la 08.08.1974.
1915 – S-a născut inventatorul cartonaşelor galbene şi roşii în fotbal, arbitrul britanic Ken Aston. Această idee i-a venit aşteptînd cu maşina la semafor, în anul 1966. La acea vreme, arbitrii nu le spuneau jucătorilor că sînt avertizaţi, trecînd doar numerele lor în carneţel, ceea ce dădea naştere unor controverse în teren şi tribune. Cartonaşele au fost folosite în premieră la Mondialul din 1970, cînd Ken Aston era preşedintele Comisiei de Arbitri a FIFA. Acelaşi Aston a mai introdus echipamentul negru pentru arbitri şi al patrulea oficial în teren şi a colorat steguleţele asistenţilor în roşu şi galben, pentru a fi vizibile (m.25.10.2001).
1931: Ion Cojar, regizot, actor și profesor român (d. 2009)
1934: Mircea Tomuș, scriitor român
1940: Miguel Angel Rodriguez Echevarria, președinte al republicii Costa Rica(ales la 1 februarie 1996, învestit în funcție la 8 mai 1998)
1941: Joan Baez, cântăreață americană de folk
1944: Jimmy Page, chitaristul trupei Led Zeppelin
1946: Virgil Săhleanu, lider sindical român (d. 2000)
1951: Michael Barnier, comisar european pentru politica regională
1959: Cristi Minculescu, solistul trupei Iris
1982: Kate Middleton, soția Prințului William de Wales

Decese
1774: Jacques François Blondel, arhitect și urbanistul francez, personalitate a arhitecturii din perioada lui Ludovic al XV–lea (n. 1705)
1780: Chesarie de Râmnic, cărturar, tipograf și traducător; provenind dintr-o familie de origine arabă din Alep, se va călugări la București și va ajunge episcop de Râmnic (1773); filosof al istoriei, primul iluminist din Țara Românească (n. 1720)
1870: Alexander I. Herzen, scriitor și filosof rus (n. 1812)
1979: Pier Luigi Nervi, arhitect italian (n. 1891)
1908: Avram Goldfaden, poet, dramaturg și actor rus de origine evreiască (n. 1840)
1961 – A murit Radu Cioculescu, cronicar muzical, eseist, traducătorul în limba română al ciclului „A la recherche du temps perdu” de Marcel Proust (n.20.02.1901).
1980: Petru Caraman, folclorist și filolog român, membru post-mortem al Academiei Române (1991) (n. 1898)
1997: Edward Osóbka-Morawski, om politic polonez
1998: Lia Manoliu, atletă româncă (n. 1932)
1998 – A murit chimistul japonez Keinichi Fukui, laureat al premiului Nobel pentru chimie, în anul 1981 (n.04.10.1918).

Personalitatea zilei – Joan Baez
Joan Chandos Baez (n. 9 ianuarie, 1941 în Staten Island, New York) este o cântăreață americană de origine mexicană, foarte cunoscută datorită vocii sale individuale. Este deseori numită „conștiința și vocea anilor ’60”. Multe cântece au o tematică socială.
Este cunoscută în special pentru hitul „Diamonds and Rust” și pentru numeroasele preluări cum ar fi „There but for Fortune” al lui Phil Ochs și „The Night They Drove Old Dixie Down” al trupei The Band. Într-o măsură mai mică, lumea o cunoaște pentru „Farewell, Angelina” și „Love Is Just a Four-Letter Word”. În 1969 ia parte la festivalul Woodstock alături de artiști ca Jimi Hendrix, Santana, Jefferson Airplane unde cântă trei cântece, Sweet Sir Galahad, Joe Hill și We Shall Overcome, acest ultim cântec fiind un imn al mișcării pentru drepturile civile ale negrilor din Statele Unite ale Americii.
Rămâne de asemenea cunoscută pentru relația sa cu Bob Dylan și pentru marea sa pasiune pentru activism, în special în domeniile nonviolenței, al drepturilor civile și ale omului iar, mai recent, este cunoscută pentru acțiunile sale ecologice.
Baez are o carieră de peste 50 de ani, a lansat mai mult de 30 de albume și a înregistrat în opt limbi diferite. Este considerată un simbol al muzicii folk, deși după anii 60 stilul muzicii pe care îl va aborda va cunoaște numeroase schimbări, înglobând mai toate stilurile de la rock și pop la muzică gospel și country. Deși este și a fost ea însăși o compozitoare și textieră, în special la mijlocul anilor 70, Baez este adesea considerată ca fiind o interpretă a cântecelor altor persoane, preluând și interpretând cântece ale unor artiști precum The Beatles, Jackson Browne, Bob Dylan, Woody Guthrie, The Rolling Stones, Pete Seeger, Paul Simon, Stevie Wonder și mulți alții. Vocea sa are trei octave și un vibrato rapid, ușor de recunoscut.
Adevărata sa carieră a început în 1959 la Newport Folk Festival; și-a înregistrat primul album pentru o mare casă de producție (Vanguard), intitulat Joan Baez, în 1960. Colecția de cântece traadiționale, de balade și de cântece blues acompaniante doar de chitara sa acustică s-a vândut destul de bine. Cuprindea mai multe balade ale copilăriei cunoscute la acea vreme, precum „Mary Hamilton” și a fost înregistrat în doar patru zile în sala de bal a hotelului Manhattan Towers din New York City. Albumul cuprindea și „El Preso Numero Nueve”, un cântec tradițional cântat în întregime în spaniolă. Același cântec va apărea în 1974 pe albumul Gracias a la Vida, un album dedicat în întregime muzicii tradiționale în limba spaniolă.
A dua sa lansare, Joan Baez, Vol. 2 (1961) a fost distins cu discul de aur, aceeași performanță reușind-o și Joan Baez in Concert, Part 1 (1962) și Joan Baez in Concert, Part 2 (1963). Ca și predecesorul său, Joan Baez, Vol. 2 conținea strict cântece folk tradiționale. Cele două albume de material live, Joan Baez in Concert, Part 1 și continuare sa în volumul 2, au fost unice pentru că, spre deosebire de majoritatea albumelor, acestea conțineau doar cântece noi, spre deosebire de niște cântece deja consacrate. Pe albumul Joan Baez in Concert, Part 2 se aude primul cover făcut de Joan Baez unui cântec de Bob Dylan. De la începutul anilor 1960 până la mijlocul lor, Baez ajunge la vârful mișcării renașterii folk din America, introducându-l în concertele sale pe atunci necunoscutul Bob Dylan. Cei doi se îndrăgostesc și vor fi împreună până în 1965.

Baez a simțit prima oară succesul comercial când „There but for Fortune”, scris de Phil Ochs, devine un hit în Marea Britanie în 1965. A fost profund influențată de ceea ce se numea la acea vreme Invazia britanică, adică de trupele rock din Marea Britania care la acel timp schimbau istoria muzicii (The Beatles, The Rolling Stones) și acest lucru s-a simțit pe albumul Farewell, Angelina din 1965 prin schimbarea timbrului și intensității sunetului chitarei. Albumul curpinde mai multe cântece scrise și deja înregistrate de Bob Dylan printre care amintim Farewell Angelina, It’s All Over Now, Baby Blue. Hotărând să experimenteze după ce epuizase stilul omului cu chitara, Baez apelează la Peter Schickele, un compozitor de muzică clasicp, care o va ajuta să-și orchestreze în stil clasic următoarele trei albume: Noël (1966), Joan (1967) and Baptism: A Journey Through Our Time (1968). Noël a fost un album tipic de Crăciun, în timp ce Baptism era un fel de album-concept, în care Baez cânta și recita din opera unor apreciați poeți precum James Joyce, Federico García Lorca și Walt Whitman.
În 1968, Baez călătorește în Nashville, Tenessee, unde în urma unei foarte lungi sesiuni de înregistrări vor rezulta nu unul, ci două albume. Primul, Any Day Now (1968), este compus doar din cântece ale lui Bob Dylan (unul dintre ele, „Love Is Just a Four-Letter Word,” deși scris de Bob Dylan, acesta nu l-a înregistrat niciodată devenind unul din cântecele principale în concertele lui Joan Baez). Celălalt album, influențat de muzica country David’s Album (1969) a fost înregistrat pentru soțul său David Harris, un important activist ce lupta împotriva războiului din Vietanam, care în final a fost încarcerat pentru atitudinea sa. Harris, un fan al muzicii country, a influențat soundul muzicii lui Baez și în anii următori, acesta apopiindu-se de muzica country.
În 1968 își publică prima carte de memorii, intitulată Daybreak.

În 1969, apariția sa la Woodstock a pus-o pe podiumul internațional al muzicii și al politicii, în special după lansarea filmului documentar Woodstock în 1970.
La sfârștiul anilor 60, Baez a început să-și compună multe dintre cântece, începând cu „Sweet Sir Galahad” și „A Song For David” (ultimul fiind dedicat soțului său ce a fusese condamnat pentru opoziția sa în legătură cu războiul din Vietnam).
După unsprezece ani de colaborare cu Vanguard, Baez decide în 1971 să pună punct relației cu casa de discuri ce i-a lansat toate albumele din anii 60. Ultimul album la această casă de discuri, Blessed Are… (1971), a fost un succes absolut, mai ales prin hitul, „The Night They Drove Old Dixie Down”, un cover după melodia cea mai cunoscută a trupei The Band. Cu albumul Come from the Shadows (1972), Baez se mută la A&M Records, unde rămâne pentru patru ani și șase albume.
În această perioadă, la sfârșitul anului 1971, se reunește cu Schickele pentru a înregistra două piese („Rejoice in the Sun” și „Silent Running”) pentru filmul science-fiction, Silent Running (1972). Compania producătoare, Universal Studios, spera ca cele două cântece să devină hituri, însă nu avea să fie așa din pricina eșecului pe care l-a avut filmul.
Where Are You Now, My Son?, albumul din 1973, cuprindea un cântec omonim de 23 de minute ce ocupa atât partea A cât și partea B a discului. Pe jumătate vorbit și pe jumătate conținând fragmente înregistrate, cântecul este practic un documentar al vizitei lui Joan Baez la Hanoi, Vietnamul de Nord, în Decembrie 1972, timp în care ea și echipa de înregistrare au supraviețuit unui bombardament.
Gracias a la Vida (1974) (cântecul cu același nume fiind originar din Chile și cântat de Violeta Parra) a fost un succes atât în Statele Unite cât și în America Latină. Includea cântecul „Cucurrucucu paloma”.
Cochetând cu muzica pop comercială cât și copunându-și propriile cântece, Joan Baez înregistrează Diamonds & Rust (1975), albumul care devine cel mai vândut album al artistec. Cântecul care dă și titlul albumului, o baladă despre relația sa cu Bob Dylan, va ajunge în top 10 și de departe cea mai cunoscută melodie a artistei.
După Gulf Winds (1976), un album ce curpindea doar cântece compuse de ea, și From Every Stage (1976), un album live pe care se găsesc melodii din toate etapele carierei lui Joan Baez de până atunci, artista renunță la contractul cu casa de discuri mutându-se la CBS Records unde înregistrează albumele Blowin’ Away (1977) și Honest Lullaby (1979).
în 1980, lui Baez i-a fost acordat titlul de Doctor în Științe Umane de către Antioch University și Rutgers University pentru activismul său politic și pentru universalitatea muzicii sale.
În 1983, apare pentru prima oară la Premiile Grammy, unde cântă melodia simbol a lui Bob Dylan, Blowing in the Wind.
Baez joacă un rol important în 1985 la concertul Live Aid pentru ajutorare Africii, deschizând partea americană a showului în Philadelphia, Pennsylvania. De asemenea, Baez a participat în mai multe turnee organizate de Amnesty International.
În 1987, Baez își lansează a doua auto-biografie intitulată And a Voice to Sing With care odată publicată devine un bestseller New York Times. În același an va concerta pentru pace în Israel și fâșia Gaza.

În mai 1989, Baez participă la un festival de muzică în Cehoslovacia comunistă, numit Bratislavská lýra. În timpul șederii sale la Bratislava îl cunoaște pe președintele Václav Havel, pe care l-a lăsat să-i care chitara pentru a nu fi arestat de agenții guvernului. În timpul prestației sale i-a salutat pe membrii Charter 77, un grup disident ce milita pentru drepturile omului, fapt ce a dus la închiderea bruscă a microfonului lui Joan Baez. Baez a continuat să cânte a cappella pentru cei aproape patru mii de oameni adunați. Havel apoi a considerat-o ca fiind o puternică inspirație pentru ceea ce avea să se numească Revoluția de catifea, sângeroasa revoluție care a alungat de la putere guvernul de factură comunistă.
Prin mijlocirea casei de producție Gold Castle, Joan Baez înregistrează două albume: Speaking of Dreams, (1989) și Brothers in Arms (1991). Apoi semnează cu Virgin Records, înregistrând Play Me Backwards (1992) nu cu mult timp înainte ca această casă de discuri să fie cumpărată de EMI. Apoi a trecut sub egida casei Guardian cu care înregistrează un album live Ring Them Bells (1995), denumit după melodia lui Bob Dylan de pe albumul Oh, Mercy, și un album de studio, Gone from Danger (1997). Tot în această perioadă, artista refuză să își mai scrie muzica și versurile, preferând compozițiile unor tineri folkiști americani, printre care se remarcă îndelunga colaborare cu Steve Earl.
În 1993, la invitația adresată de Refugees International și sponsorizată de Fundația Soros, călătorește pe frontul din Bosnia-Herțegovina, pe atunci regiune a Yugoslaviei, într-un efort de a atrage atenția asupra suferințelor din acele locuri. A fost primul mare artist care a cântat în Sarajevo de la izbucnirea războiului civil yugoslav.
http://www.youtube.com/watch?v=8sx8kerzkqU&feature=player_detailpage#t=0s
În august 2001, Vanguard a început să re-editeze primele 13 albume ale lui Baez, pe care artista le înregistrase între 1960 și 1971. Noile ediții s-au bucurat de un sunet prelucrat digital, îmbunătățit, de cântece bonus nelansate până atunci, coperte noi și notițe scrise de Arthur Levy. De asemenea, casa de producție A&M a relansat alte 6 albume alte artistei în 2003.
Albumul său, Dark Chords on a Big Guitar (2003), cuprinde cântece compuse de artiști de două ori mai tineri decât ea. În noiembrie 2004 înregistrează un concert live în New York, înregistrări ce vor forma albumul Bowery Songs lansat în 2005.
în septembrie 2006, Baez a contribut cu o variată live, reorchestrată a clasicului său cântec „Sweet Sir Galahad” pentru albumul companiei Starbucks denumitXM Artist Confidential. În noua versiune, Baez a schimbat versul „here’s to the dawn of their days” în „here’s to the dawn of her days,” ca un tribut adus surorii sale Mimi, despre care Baez scrisese cântecul în 1969. Mimi Fariña, sora lui Joan Baez, și ea cântăreață de folk, murise în 2001 la vârsta de 57 de ani în urma unui cancer neuroendocrin.
Pe 8 octombrie 2006, artita este invitatul surpriză al conferinței internaționale Forum 2000 la Praga, Republica Cehă. Prestația sa a fost ținută secretă față de fostul președinte Havel până în momentul apariției sale pe scenă. Havel rămâne unul din marii admiratori ai operei lui Baez. În timul următoarei vizite a lui Baez în Cehia, în 2007, cei doi se întâlnesc din nou, când artista conceerta în fața unei săli pline de spectacole, sală construită de bunicul lui Havel.
Proper Records relansează albumul său live Ring Them Bells (1995), într-o ediție cu două CD-uri, adăugând mai multe cântece din același concert.
În plus, Baez înregistrează în duet cu John Mellencamp melodia „Jim Crow” care va apărea pe albumul său Freedom’s Road (2007).
De asemenea, în februarie 2007, primește Premiul Grammy pentru întreaga carieră.
În vara anului 2008, Baez concertează la Glastonbury Festival în Marea Britanie și la Montreux Jazz Festival în Montreux, Elveția.
Pe 9 septembrie 2008, Baez lansează un album produs de Steve Earle, Day after Tomorrow. Noul material, caracterizat prin aranjamente simple, tradiționale, este cel mai mare succes comercial al artistei de la Honest Lullaby (1979) și a fost nominalizat pentru un premiu Grammy. Turneul său mondial pentru promovarea albumului a primit aprecieri pozitive, biletele epuizându-se la mai toate concertele.
Pe 2 august 2009, Joan Baez a luat parte la Newport Folk Festival, fapt ce a marcat a 50-a aniversare a primei sale apariții în cadrul acestui festival.
Pagină realizată de Grigore Ciascai