Religie
Creștin-ortodox: Zamislirea Sfintei Fecioare de câtre Sf. Ana; Prorocita Ana
Romano-catolic: Ss. Juan Diego Cuahtlatoatzin; Valeria
Greco-catolic: Imaculata concepere a Preas. Fec. Maria

Sărbători
Ziua Internațională Împotriva Corupției

Evenimente
1671: Răscoala împotriva domnitorului Gheorghe Duca, condusă de boierii Mihalcea Hâncu și Apostol Durac, cauzată de fiscalitatea excesivă. Răsculații îl alungă pe Gheorghe Duca din țară, însă reîntors cu ajutor turco–tătar, acesta reprimă răscoala
1793: A fost fondat, de catre Noah Webster, primul ziar american, „American Minerva”
1824: Bătălia de la Ayacucho (Peru), prin care s-a pus capat dominației coloniale spaniole în America de Sud
1846: În sala „Momolo” din București are loc primul concert al lui Franz Liszt, susținut în România
1894: Pe strazile Bucureștiului a început să circule primul tramvai electric (purtând numarul 14), de la Cotroceni la Obor
1900: La Paris a avut loc prima audiere a piesei „Nocturnos”, de Claude Debussy
1905: „Salome” primul act al operei compozitorului german Richard Strauss, după o poveste de Oscar Wilde, a avut prima reprezentație la Dresda, unde a fost condamnată pentru obscenitate
1916: Primul Război Mondial: Bătălia de la Cașin – Germanii sunt opriți pe linia strategică de fortificații Focșani–Nămoloasa trecând prin Valea Cașinului și Valea Putnei
1916: Are loc, în Sala Teatrului Național din Iași, deschiderea Parlamentului. Regele Ferdinand I a citit mesajul tronului care conținea hotărârea de a lupta până la capăt, nevoia solidarității naționale dar și promisiunea unor reforme esențiale în viitor
1931: Spania devine republică
1934: Dinu Lipatti primește Premiul de compoziție „George Enescu” pentru suita simfonică „Șătrarii”
1938: Legația României de la Paris este ridicată la rangul de ambasadă, ambasador fiind numit Gh. Tatarescu
1941: Al Doilea Război Mondial: China declară război Japoniei, Germaniei și Italiei
1960: Este semnat, la Washington, primul Angajament postbelic, în domeniul culturii, învățământului și știintei între România și SUA
1966: Intră în funcțiune Hidrocentrala Vidraru de pe râul Argeș
1967: Marea Adunare Națională a ales în funcția de președinte al Consiliului de Stat pe Nicolae Ceaușescu, în locul lui Chivu Stoica
1972 – România aderă la Fondul Monetar Internaţional şi la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, instituţii specializate ale ONU.
1990: Lech Walesa devine primul președinte al Poloniei care a fost ales de popor
1991: Este adoptat „Acordul privind crearea unei Uniuni politice, economice și monetare”, la reuniunea la nivel înalt a CEE de la Maastricht. Tratatul de la Maastricht va intra în vigoare de la 1 nov 1993 și va fi înlocuit de Tratatul de la Amsterdam (2 oct. 1997 )
1992: Este anunțată despărțirea dintre prințul Charles, Prinț de Wales și Diana, Prințesă de Wales
1993: Tiraspol. Sentința asa-numitului „tribunal al poporului transnistrean” în procesul grupului de patrioți români, „grupul Ilașcu”. Ilie Ilașcu este condamnat la moarte, iar ceilalți membri la închisoare între 2 și 15 ani. După nouă ani de detenție și izolare, în mai 2001, Ilie Ilașcu va fi eliberat din închisoare.
1994: Președintele rus, Boris Elțân, ordonă guvernului să ia „toate măsurile” necesare împotriva guvernului cecen, precum și în vederea dezarmării „formațiunilor înarmate”. Sunt emise „Decretul nr. 2166” și „Rezoluția 1360” ale guvernului rus, prin care a fost declanșată intervenția rusă în Cecenia, la 11 dec. 1991

Nașteri
1372: Beatrice a Portugaliei (d. 1408)
1608: John Milton, poet și publicist englez (d. 1674)
1751: Maria Luisa de Parma, soția regelui Carol al IV-lea al Spaniei (d. 1819)
1878: Marele Duce Mihail, fratele ultimului țar al Rusiei (d. 1918)
1879 – S-a născut I.V. Stalin (Iosif Vissarionovici Djugaşvili), şef al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1924-1953), personaj stigmatizat al istoriei. În anul 1928, a lansat primul plan cincinal care viza independenţa economică a Rusiei faţă de celelalte state ale lumii şi care a reprezentat, de fapt, colectivizarea forţată a zeci de milioane de gospodării ţărăneşti. Cei care s-au opus, ca şi aşa numiţii “duşmani ai poporului”, membri de partid indezirabili, au fost arestaţi, deportaţi în coloniile penitenciare sau asasinaţi (m.05.03.1953).
1915 – S-a născut Elisabeth Schwarzkopf, celebră soprană britanică de origine germană, numită, în 1991, Comandor al Imperiului Britanic de către regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii (m.10.08.2006).
1916: Kirk Douglas, actor american
1917: Leo James Rainwater, fizician american (d. 1986)
1926: Henry Way Kendall, fizician american (d. 1999)
1941: Mircea Vaida, poet, eseist și istoric literar român
1968: Ionuț Lupescu, fotbalist român

Decese
1565: Papa Pius al IV-lea (n. 1499)
1641 – A murit Anthonius Van Dyck, pictor flamand, remarcabil portretist olandez al secolului al XVII–lea; elev al lui Rubens şi stabilit, pentru o vreme în Anglia, a devenit pictorul aristrocraţiei de la Curtea lui Carol I, influenţând arta engleză a vremii; printre cele mai cunoscute lucrări ale pictorului se numără: „Încoronarea cu spini”, „Portretul lui Carol I, regele Angliei”, „Snyders şi soţia sa” (n.22.03.1599).
1669: Papa Clement al IX-lea (n. 1600)
1937: Gustaf Dalén, fizician suedez, laureat al Premiului Nobel (n. 1869)
1941: Dmitri Merejkovski, scriitor rus, (n. 1865)
1963: Teofil T. Vescan, fizician și pedagog român (n. 1913)
1996: Mary Leakey, antropolog britanic (n. 1913)

Personalitatea zilei – Antoon van Dick

Antoon van Dick (n. 22 martie 1599, Antwerpen – d. 9 decembrie 1641, Londra) a fost unul din cei mai mari pictori și creator de gravuri flamanzi, reprezentant al stilului baroc, discipol al lui Rubens, inovator în folosirea gravurii cu acquaforte. Devine celebru în calitate de pictor al curții regelui Carol I Stuart al Angliei.
Antoon van Dyck s-a născut pe 22 martie 1599 în Antwerpen, fiu al negustorului de țesături Frans van Dyck. Vocația lui pentru desen îl determină pe tatăl său în 1609 să-l dea ucenic în atelierul lui Hendrik van Balen, una dintre personalitățile remarcabile ale orașului Antwerpen. Deja de la vârsta de paisprezece ani, van Dyck pictează portrete și autoportrete valoroase. În anul 1613 devine asistentul lui Rubens, cunosut în întreaga Europă. Măiestria tehnicii tânărului artist este atât de mare, încât Rubens, vorbind despre compozițiile proiectate de el însuși, dar executate de asistenții săi, nu ezită să prezinte lucrările tânărului van Dyck ca fiind ale sale.

În anul 1618, numele „Antoon van Dyck” figurează în registrele Ghildei (breslei) pictorilor orașului Antwerpen, cu mențiunea maestru.
În anul 1620, pictorul acceptă invitația de a veni la Londra, formulată de două personalități ale curții regale engleze, contele Arundel și vicontele Purbeck, fiul lordului Buckingham.

La Londra, începe să execute portrete și are ocazia să admire tablourile lui Tiziano, care se găseau în colecțiile englezești. Începând cu anul 1620, regele Iacob I îi acordă o rentă anuală în valoare de 100 funzi.

În toamna anului 1621 pleacă în Italia, în octombrie ajunge la Genova, unde va locui la pictorul flamand Cornelius van Wael și va picta numeroase portrete ale patricienilor genovezi. În februarie 1622, van Dyck sosește la Roma, unde va rămâne vreme de doi ani, studiind operele maeștrilor italieni și umplându-și caietul de desen cu schițe, care îi vor servi mai târziu pentru compozițiile unora di pânzele lui. Semeț din fire, artistului îi plac veșmintele împodobite cu pene și lanțuri de aur. Italienii îl numesc „il pittore cavalieresco” (pictorul cavaler). În august 1622, vizitează pentru prima dată Veneția, urmează Torino, Mantua și apoi Milano. La începutul anului 1623 revine la Roma, trecând prin Bologna și Florența.

În perioada anilor 1618-1621 – în afara numeroaselor portrete – pictează și tablouri pe teme religioase sau mitologice, cum ar fi Sfântul Ieronim (1618), Prinderea lui Iisus (1620), Samson și Dalila (1620, temă asupra căreia va reveni în 1628), Sylen beat (1620).
Timp de patru ani, între 1627 și 1631, rămâne în Antwerpen, unde realizează câteva picturi de altar, precum și portretele infantei Isabela a Spaniei și al Mariei de Medici.

În anul 1632, van Dyck se află pentru a doua oară la Londra, unde își pune talentul în slujba regelui Carol I Stuart, care îl va numi „Prim-pictor în Serviciul Majestății Sale Regale”, acordându-i o rentă anuală în valoare de 200 funzi. În total, artistul va executa unsprezece portrete regale. În tabloul (1635) plin de eleganță reprodus aici, Carol I este portretizat la marginea pădurii, într-o atitudine demnă, îmbrăcat în catifea și satin, cu o pălărie neagră mare. Van Dyck reduce ponderea culorii, pe pânza groasă, grunduită așterne un prim strat de bază, după care întinde două-trei straturi de culoare, folosind cel mai adesea ulei de in. Pentru a lega tonurile de albastru, folosește gălbenuș de ou amestecat cu lapis-lazuli, din azurit sau smalț.

La curtea regală duce o viață pompoasă și libertină, trăiește în aceeași opulență ca și cea a clienților și protectorilor săi. În anul 1639 van Dyck se căsătorește cu Mary Ruthven, o doamnă din suita reginei Henrietta-Maria. După doi ani petrecuți la Antwerpen și Paris, pictorul se întoarce la Londra. În anul 1641 se îmbolnăvește grav. Pe 4 decembrie al acestui an, artistul își scrie testamentul și cinci zile mai târziu încetează din viață.
Spre sfârșitul vieții, van Dyck dorea să picteze și altceva în afară de portrete, considerate în această perioadă ca fiind un gen inferior al picturii și se orientează spre tematica istorică sau mitologică („Venus în atelierul lui Vulcan”, 1630-1632; „Amor și Psyche”, 1638). Totuși, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt și caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de „portret aristocratic”.

Influența exercitată de van Dyck asupra picturii engleze a secolului al XVIII-lea va fi foarte mare, mai ales în cazul lui Josuah Reynolds și – mai ales – Thomas Gainsborough. Portretele pictate de Gainsborough – foarte rafinate și atente în redarea realității – vor face din el un pictor al elitei societății. În Franța, Maurice Quentin de La Tour și Jean-Honoré Fragonard aprofundează aspectul psihologic al portretului și îi impun o mai mare libertate. În Spania, Francisco de Goya va picta portrete care oglindesc adevărata natură umană care ne frapează prin forța lor chiar și după două secole.
Pagină realizată de Grigore Ciascai