Religie
Ortodox = † Sf. Ap. Toma; Sf. Mc. Erotiida
Romano-catolic = Sf. Bruno, pr. *
Reformat (Calvin) = Brúnó, Kadosa
Greco-catolic = S Toma, ap (+ sec I).
Mozaic = 18. Tishri 5770
Musulman = ath-thalatha’: 16. Shawwal 1430

Evenimente
1437: Înțelegerea de la Apatin, adeverită de Conventul de la Cluj – Mănăștur,dintre răsculații de la Bobâlna și nobili
1600: Are loc la Florența premiera operei Euridice, compusă de Jacopo Peri, creată cu ocazia nunții lui Henric al IV-lea cu Maria de Medici.
1711: În Moldova este numit domn Nicolae Mavrocordat.
1908: Austria anexează Bosnia și Herzegovina.
1939 – După declanşarea celui de-al doilea Război Mondial, la 1.09.1939, Consiliul de Coroană a aprobat poziţia de neutralitate a României faţă de conflictul izbucnit (comunicatul privind neutralitatea României a fost publicat în Monitorul Oficial din 7.09.1939).
1940 – Regele Carol al II-lea (1930-1940) a renunţat la tron în favoarea fiului său Mihai, în vârstă de 19 ani, care a depus jurământul de credinţă faţă de naţiune (în prezenţa lui Ion Antonescu, a patriarhului Miron Cristea, a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie, Gh. Lupu), confirmând deplinele puteri acordate ”Conducătorului Statului Român”, generalul Ion Antonescu. A început a doua domnie a regelui Mihai I (20.07.1927-8.06.1930; 6.09.1940-30.12.1947).
1946 – George Enescu şi soţia sa, Maria Cantacuzino, părăsesc definitiv România ajutaţi de Yehudi Menuhin.
1950 – Marea Adunare Naţională a adoptat legea noii împărţiri administrativ-economice în regiuni şi raioane şi legea privind înfiinţarea sfaturilor populare ca organe locale ale puterii de stat.
1979: Papa Ioan Paul al II-lea devine primul pontif care vizitează Casa Albă.
1981: Anwar al-Sadat, președinte al Egiptului și laureat al Premiului Nobel pentru pace este asasinat în Cairo de un grup de fanatici.
1987: Fiji devine republică.
2000: Președintele iugoslav Slobodan Milošević demisionează.

Nașteri
1773: Regele Ludovic-Filip al Franței (d. 1850)
1898: Franz Altheim, istoric și filolog german, membru de onoare al Academiei Române (d. 1976)
1808: Frederick al VII-lea, rege al Danemarcei (d. 1863)
1902: Petre Țuțea, filosof și eseist român (d. 1991)
1903: Ernest Walton, fizician irlandez, laureat al Premiului Nobel (d. 1995)
1903: Moisei Gamburd, pictor român (d. 1954)
1914: Thor Heyerdahl, etnolog norvegian (d. 2002)
1914: Horia Nițulescu, poet român (d. 1982)
1927: Ioan Pop de Popa, medic român
1929: Mihai Drăgănescu, inginer electronist român, membru al Academiei Române (d. 2010)
1931: Riccardo Giacconi, fizician american de origine italiană
1945: Emerich Dembrovchi, fotbalist și antrenor român
1951: Mária Nagy Adonyi, scriitoare, poetă, jurnalistă și traducătoare maghiară din România
1973: Silviu Biriș, actor român de teatru și film

Decese
0877: Carol cel Pleșuv, rege al Franciei Apusene (843-877) și împărat romano-german (875-877) (n. 823)
1664: Elisabeta a Franței, prima soție a regelui Filip al IV-lea al Spaniei (n. 1602)
1683 – A murit Jean Baptiste Colbert, om politic ce a deţinut mai multe funcţii în timpul regelui Ludovic al XIV-lea, printre care şi aceea de controlor general al finanţelor ; datorită politicii fiscale aplicate, a reuşit să consolideze puterea economică a Franţei, astfel încât, datorită lui, regele a devenit unul dintre cei mai puternici monarhi (n.29.08.1619).
1880: Benjamin Peirce, matematician și astronom american, care a avut o contribuție importantă în descoperirea planetei Neptun (n. 1809)
1891: Regele Karl de Württemberg (n. 1823)
1989: Bette Davis, actrița americană (n. 1908)
2000: Richard Farnsworth, cascador american, care a jucat în peste 300 de filme și a fost cel mai bătrân actor nominalizat vreodată la „Oscar” (în 2000, pentru „The Straight Story”) (n. 1920)

Personalitatea zilei – Anwar Sadat

Muhammad Anwar Al-Sadat (în limba arabă: محمد أنورالسادات) (n. 25 decembrie 1918 – d. 6 octombrie 1981) a fost un politician egiptean, al treilea președinte al Egiptului, începând cu 28 septembrie 1970 și până la asasinarea sa din 6 octombrie 1981. A fost considerat în Egipt și în Orientul Mijlociu, figura cu cea mai mare influență asupra istoriei moderne.
Născut în Mit Abu Al-Kum, Al-Minufiyah, Egipt, Sadat provenea dintr-o familie săracă egipteană din Sudan, având 13 frați și surori. A urmat Academia Regală Militară din Cairo în 1938 și a intrat în „Mișcarea liberă de ofițeri” cu intenția eliberării Egiptului de sub controlul britanic.
În cursul celui de-al doilea război mondial Sadat a fost închis de britanici datorită eforturilor sale de a obține ajutor de la puterile Axei în scopul îndepărtării forțelor britanice din Egipt. Ulterior, împreună cu colegi săi, ofițerii Mișcării libere, Sadat a participat la Revoluția egipteană din 23 iulie 1952, care l-a îndepărtat pe regele Farouk I. Rolul său major din acea perioadă a fost preluarea controlului a posturilor de radio egiptene, care au fost folosite pentru a informa publicul egiptean de schimbările din țară din perioada post-revoluționară.
În 1964, după ce a ocupat mai multe poziții în guvernul republicii egiptene, a fost ales de Gamel Abdel Nasser ca vicepreședinte. A rămas în funcție pănă în 1966, și, apoi, din nou, din 1969 pănă în 1970.
După decesul lui Nasser de atac cardiac, Sadat a anunțat poporul de vestea tragică. În cursul prezidențial a lui Nasser, în 1954 Sadat a devenit ministrul statului egiptean. În 1959 și-a asumat poziția asupra poziției de secretariatul unit național. Între 1960 și 1968 a fost vicepreședinte, și membru ai consiliului prezidențial în 1964. În decembrie 1969 încă o data devine vice președinte. Cand Nasser a murit în anul următor Sadat devine președinte, a facut schimbări personale a facut curățenie politică, și a anunțat sfărșitul efectiv al revoluției.

În 1971 Sadat trimite o scrisoare catre ONU lui Gunnar Jarring de o propunere de pace după acordul care prevedea returnarea de porțiuni din Peninsula Sinai Egiptului și rezoluția ONU 242 care prevede retragerea Israelului din părțiile ocupate din Războiul de șase zile
În 1973, Sadat, împreună cu Siria intră în Războiul de Yom Kippur cu Israel de a returna părțiile ocupate de Israel din Războiul de șase zile, trei divizii al Israelului sub comanda generalului Ariel Sharon ajung până la Cairo și Damasc (Siria) Sadat cere ca Uniunea Sovietică să intervină. Inițial la inceputul războiului era o victorie ai Egiptului și și-a returnat regiunile ocupate, s-a deschis Canalul Suez, aceasta a ridicat moralul poporului egiptean. La 19 noembrie 1977 Sadat devine primul lider Arab care în mod oficial vizitează Israelul, și se întâlnește cu premierul israelian Menachem Begin și a vorbit în Knesset în Ierusalim această vizită a avut loc deoarece a primit o invitație de la premierul Begin pentru negocierile de pace, lumea arabă era foarte revoltată de această vizită. În 1978 se semnează acordul de pace la Camp David apoi amândoi primesc Premiul Nobel Pentru Pace. Pe vremea aceea Egiptul era țara cea mai puternică dintre statele arabe. Sadat era foarte hotărît sa-și indeplinească misiunea de pace lăsănd la o parte problemele cu Liga Arabă.
În 1979, Liga Arabă a suspendat Egiptul ca membru, ;i se mută din Cairo la Tunisia. În 25 aprilie 1982 Israelul se retrage complet din peninsula Sinai.
La 6 octombrie 1981, în timpul unei parade militare la Cairo, Sadat este asasinat de membri ai partidului Jihadul islamic, sub motivația că acesta a negociat cu dușmanul principal al națiunii arabe, Israelul.
Rubrică realizată de Grigore Ciascai