Religie
Ortodox = Sf. Mc. Grigorie Luminătorul, Ep. Armeniei; Sf. Mc. Ripsimia şi Gaiani (Post)
Romano-catolic = Sf. Ieronim, pr. înv. **
Reformat (Calvin) = Jeromos (Ieronim)
Greco-catolic = S Grigore Iluminătorul, ap armenilor, ep, m (+ 330).
Mozaic = 12. Tishri 5770
Musulman = al-‘arb`a’: 10. Shawwal 1430
Sărbători
Botswana : Ziua națională – Aniversarea proclamării independenței (1966)

Evenimente
1345: Ștefan Dușan ocupă orașul Serres și se proclamă împărat al grecilor și sârbilor, fiind încoronat la Skopje la 16 aprilie 1346.
1791: Premiera operei Die Zauberflöte (Flautul fermecat), de Wolfgang Amadeus Mozart are loc la Wiena, la Schikaneders Theater.
1846: Prima extracție de dinți fără durere, sub narcotic, efectuată de William Thomas Green Morton pe pacientul său Eben Frost.
1863: Premiera operei Les pêcheurs de perles, de Georges Bizet are loc la Théâtre-Lyrique din Paris.
1935: La Boston, a avut loc premiera operei „Porgy and Bess”, de George Gershwin.
1990: A fost semnată, la New York, „Declarația mondială privind supraviețuirea, protejarea și dezvoltarea copiilor”, în cadrul Conferinței mondiale la nivel înalt consacrată condiției copilului.
2001 – A fost inaugurat, la Viena, oraşul-satelit “Gasometer City” (Oraşul Gazometru), complex alcătuit din patru turnuri de cărămidă roşie, de foarte mari dimensiuni, construite cu peste o sută de ani în urmă pentru a păstra gazul folosit de oraş la iluminat şi încălzit; în acest spaţiu, declarat patrimoniu cultural, s-au construit 605 de apartamente şi 247 de locuri într-un cămin studenţesc; interiorul acestor construcţii a fost proiectat de arhitecţii Jean Nouvelle, Coop Himelblau, Manfred Wehdorn şi Wilhelm Holzbauer.
2004 – A fost redeschis “Cabaret Voltaire”, nume cu rezonanţă culturală, locul în care, la 5.02.1916, a fost iniţiat dadaismul – cea mai puternică mişcare avangardistă europeană, printer alţii de către artiştii români Tristan Tzara şi Marcel Iancu.
2007: Prea Fericitul Părinte Daniel a fost întronizat Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
2007: Rabinul Shlomo Sorin Rosen a fost instalat ca rabin în comunitățile evreiești din România.

Nașteri
1207: Jalal al-Din Muhammad Rumi, poet persan (d. 1273)
1227: Papa Nicolae al IV-lea (d. 1292)
1530: Geronimo Mercuriali, filolog și fizician italian (d. 1606)
1631: William Stoughton, judecătorul american la procesele vrăjitoarei din Salem (d. 1701)
1700: Stanisław Konarski, scriitor polonez (d. 1773)
1710: John Russell, al IV-lea Duce de Bedford, om de stat britanic (d. 1771)
1715: Étienne Bonnot de Condillac, filozof francez (d. 1780)
1732: Jacques Necker, ministru francez al finanțelor sub Ludovic al XVI-lea (d. 1804)
1800: Decimus Burton, arhitect britanic (d. 1881)
1811: Augusta de Saxa-Weimar, soția împăratului Wilhelm I al Germaniei (d. 1890)
1815: August Molinier, istoric francez (d. 1904)
1840: Johan Svendsen, compozitor norvegian (d. 1911)
1870: Jean Baptiste Perrin, fizician francez, laureat al Premiul Nobel (d. 1942)
1882: Hans Geiger, fizician german (d. 1945)
1895: Lewis Milestone, regizor de film născut în Rusia (d. 1980)
1898: Renée Adorée, actriță franceză (d. 1933)
1898: Prințesa Charlotte de Monaco (d. 1977)
1904: Waldo Williams, poet galez (d. 1971)
1905: Michael Powell, regizor, scenarist și producător de film britanic (d. 1990).
1905: Nevill Francis Mott, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (d. 1996)
1908: David Fiodorovici Oistrah, violonist rus (d. 1974)
1928 – S-a născut, la Sighet, Elie Wiesel, scriitor şi filosof american, supravieţuitor al lagărelor naziste de la Auschwitz şi Buchenwald; a scris romane, piese de teatru şi eseuri inspirate din experienţa încarcerării (Premiul Nobel pentru Pace, 1986) (“Noaptea”, “Zorii”).
1931 – S-a nascut Dem Radulescu, unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film si televiziune, profesor universitar (din filmografie: “Veronica”, “Expresul de Buftea”, “B.D. la munte si la mare”; piesa “O scrisoare pierduta, în regia lui Liviu Ciulei) (m.10.09.2000).
1947: Marc Bolan, compozitor și chitarist britanic (d. 1977)
1961: Bernard Makuza, prim minstru al Rwandei
1964: Monica Bellucci, actriță italiancă
1975: Marius Urzică, gimnast și antrenor român
1983: Andreea Mădălina Răducan, gimnastă româncă

Decese
0420: Sfântul Ieronim, traducător al Bibliei Vulgata
0653: Sfântul Honorius, Arhiepiscop de Canterbury
1246: Iaroslav al II-lea al Rusiei (n. 1191)
1572: Sf. Francis Borgia, preot iezuit (n. 1510)
1628: Fulke Greville, primul Baron Brooke, poet englez (n. 1554)
1770: Thomas Robinson, primul Baron Grantham, politician și diplomat englez
1882: Mihail Pascaly, actor, autor dramatic și traducător român (n. 1830)
1891: Georges Boulanger, general și om politic francez (n. 1837)
1913: Rudolf Diesel, inventator german (n. 1858)
1916: Mihail Săulescu, poet și dramaturg român (n. 1888)
1943: Franz Oppenheimer, sociolog german (n. 1864)
1955: Мihail Cehov, actor, regizor și scriitor rus (n. 1891)
1955: James Dean, actor american (n. 1931)
1976: Mary Ford, cântăreață americană (n. 1928)
1985: Simone Signoret, actriță franceză (n. 1921)
1985: Charles Richter, seismolog american (n. 1900)
1990: Patrick White, scriitor australian, laureat al Premiului Nobel (1973) (n. 1912)
1994: Andre Michael Lwoff, microbiolog francez, laureat al Premiului Nobel (n. 1902)
2002: Hans-Peter Tschudi, politician elvețian (n. 1913)
2003: Yusuf Bey, liderul mișcării Musulmanii negri (n. 1935)
2004: Gamini Fonseka, actor, regizor și politician sri lankez (n. 1936)
2006: András Sütő, scriitor român de etnie maghiară (n. 1927)
2007: David Ohanesian, bariton român de etnie armeană (n. 1927)

Personalitatea zilei – Elie Wiesel
Elie (Eliezer) Wiesel (n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmației) este un scriitor și ziarist în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, evreu american supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. A publicat 57 de cărți – cea mai celebră fiind «Noaptea», o descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare naziste.

Elie Wiesel s-a născut în România, ca al treilea copil și singurul băiat dintre cei patru copii ai lui Șlomo și Sara Wiesel, într-o familie de evrei care aveau o băcănie în Sighet, județul Maramureș (interbelic). Sara provenea dintr-un sat de lângă Sighet, fiica unui agricultor, David (Dudi) Feig, care aparținea de curentul hasidic al rabinilor din Vijnița. Orașul Sighet avea în perioada aceea o majoritate evreiască de 38,6%.
În copilărie a urmat studii religioase, de Tora, studii care se făceau în limbile idiș și ebraică. La sugestia tatălui său a început să învețe limba ebraică. Acasă vorbeau idiș, iar în băcănia familiei se vorbea maghiara și româna, iar unele ziare pe care le citeau erau în germană. După Dictatul de la Viena din 1940, prin care guvernul român Gigurtu a cedat nord-vestul Ardealului, regiunea în care locuia familia Wiesel a devenit o parte din Ungaria. Elie (Eliezer), numit în maghiară Lázár Wiesel, s-a înscris la studii gimnaziale în orașul Debrecen și apoi la Oradea,de unde a fost exmatriculat conform cu legile antisemite din învățământul public maghiar. În aprilie 1944 familia Wiesel a fost internată într-un lagăr de concentrare și la 16 mai 1944 a fost transportată la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Lui Elie (avea 15 ani) i s-a tatuat pe brațul stâng numărul A-7713. Femeile au fost separate de bărbați, mama lui Elie Wiesel și sora lui mai mică, Țipora, în vârstă de 7 ani au fost exterminate, iar Eli și tatăl său au fost supuși la muncă silnică în fabrica Buna-Werke, care aparținea de complexul Auschwitz III Monowitz.
Când Armata Roșie s-a apropiat de Auschwitz, deținuții evrei au fost trimiși în «Marșul Morții» (Todesmärsche) spre lagărul Buchenwald. În urma acestui marș, tatăl lui Elie Wiesel a murit de extenuare, inaniție și dizenterie. Elie a supraviețuit – la 11 aprilie 1945 a fost eliberat de armata americană – grav bolnav, inanizat și într-o stare depresivă acută, convins că a rămas singur pe lume, total lipsit de un sprijin moral sau material, la vărsta de 16 ani Wiesel considera faptul că a rămas în viață drept un accident. Ulterior, și-a regăsit cele două surori mai mari, Hilda și Beatrice (Bea) într-un orfelinat francez.
După 65 de ani, la 5 iunie 2009 Wiesel a revenit la Buchenwald într-o vizită oficială comemorativă însoțit de președintele american Barack Obama și de cancelarul german Angela Merkel .
Populația din nord-vestul Ardealului s-a văzut trecută peste noapte de sub autoritatea română sub cea maghiară. Anumiți autori (Paul Goma, în „Săptămâna Roșie”, citând din cartea lui Wiesel „Toate fluviile se varsă-n mare” – engleză All Rivers Run to the Sea) subliniază – ca o lipsă de loialitate față de România – că Sara Wiesel ar fi primit cu bucurie intrarea trupelor maghiare în Maramureș.
În aprilie 1945, după eliberarea din lagăr de către unități ale Corpului III al Armatei Americane, aflat într-o stare jalnică fizică și sufletească – după cum declara mai târziu, singur pe lume la vârsta de 16 ani, Wiesel considera faptul că a supraviețuit ororilor detenției ca un accident, preferând moartea – a ajuns la Paris unde a studiat pe parcursul anilor la Sorbona literatură, filozofie. S-a întreținut din lecții de ebraică și ca dirijor de cor la o sinagogă. Debutul în jurnalistică l-a făcut la ziarele evreiești-franceze L’arche („Arca”) și Tsien in Kamf (în idiș). Apoi a devenit reporter (în limba ebraică) la cel mai mare ziar israelian, „Yediot Ahronot” („Ultimele Știri”), fapt care i-a deschis ușile personalităților vremii din lume.
La începutul anilor ’50, Wiesel a vizitat Israelul (stat creat în 1948) și a primit cetățenia israeliană.
Timp de un deceniu de la eliberare, închistat în propria durere, Wiesel a refuzat să discute, sau să scrie despre amintirile sale din lagăr. Ca și pe alți supraviețuitori ai «holocaustului» – sintagmă introdusă ulterior de Elie Wiesel – sindromul post-traumatic l-a împiedicat să-și deschidă inima. Zăgazul a fost rupt în urma unui interviu – continuat cu o strânsă prietenie – cu François Mauriac (laureatul premiului Nobel pentru literatură – 1952). La îndemnul acestuia, Wiesel a scris în idiș 245 de pagini de revărsare necizelată de memorii sub titlul „Și lumea a tăcut” (idiș: Un di velt hot geshvign) publicată de editura unei asociații evreiești. Wiesel a rescris în limba franceză o variantă prescurtată, o nuvelă autobiografică de 127 de pagini, La Nuit („Noaptea”) , prefațată de Mauriac și apărută în 1958 la editura „Editions du Minuit” – tradusă ulterior în engleză de viitoarea sa soție și colaboratoare, scriitoarea și traducătoarea Marion Wiesel. Cu tot suportul lui Mauriac, Wiesel a găsit cu greu o editură dispusă să-i publice cartea. În septembrie 1960, editura americană „Arthur Wang of Hill & Wang” a fost dispusă să-i plătească un avans de 100 $ pentru publicarea cărții, din care s-au vândut în următoarele 18 luni 1046 de exemplare, din cele 3000 publicate. Ulterior, „Noaptea” a fost tradusă în 30 de limbi. Din 1997 se vând pe an, numai în Statele Unite, cam 300 000 de exemplare. Până în martie 2006 s-au văndut 6 000 000 de exemplare, iar ziarul The New York Times a declarat-o „bestseller-ul no.1” la literatura non-fiction.

În 1955 a călătorit în Statele Unite, la New York, unde a avut un accident de circulație care l-a imobilizat peste un an de zile, urmat de o lungă convalescență. În timpul șederii în Franța și SUA, Wiesel a aprofundat vreme de ani de-a rândul studiul Talmudului și al patrimoniului iudaic cu dascăli erudiți ca rabinul Mordechai Chouchani din Paris și Saul Liberman din New York. Din 1963 Wiesel, devenit cetățean american, a locuit cu soția sa, Marion, în Connecticut, apoi, între 1972 și 1976, când a fost numit profesor („Distinguished Professor”) la Universitatea Municipală New York s-a mutat cu locuința la New York, în Manhattan, unde locuiește și astăzi.

În 1969, la vârsta de 41 de ani, s-a căsătorit cu Marion Erster Rose, colaboratoarea și traducătoarea sa în limba engleză, cu care are un fiu, Elisha.
Între anii 1978 și 1986, ca președinte a Presidential Commission on the Holocaust (Comisiei Prezidențiale a Holocaustului), numită ulterior Consiliul American pentru Păstrarea Memoriei Holocaustului a activat pentru construirea în Washington, DC a Muzeului American al Holocaustului.
În 1988 a organizat împreună cu François Mitterrand, președintele Franței, o conferință care a regrupat 76 de laureați ai premiului Nobel, cu misiunea de a reflecta asupra viitorului plenetei. Această conferință se reunește pentru przentarea de rapoarte și discuții la fiecare doi ani.
Wiesel a devenit un orator apreciat în problema holocaustului și a drepturilor omului. În anul 2007 el a ținut discursul principal în fața Adunării Generale a O.N.U. pentru comemorarea holocaustului. Ca un apărător al drepturilor omului el și-a spus cuvântul într-o pluritate de probleme și conflicte, printre care: dreptul de emigrare a evreilor din Uniunea Sovietică și din Etiopia, ocrotirea victimelor apartheid-ului din Africa de Sud, ale terorii (Desaparecidos) juntei militare din Argentina, ale genocidului bosnian, a luat apărarea indienilor Miskito din Nicaragua, a kurzilor din Irak și în september 2006 el a pledat – împreună cu actorul George Clooney – în fața Consiliului de Securitate a ONU contra crimelor de genocid din provincia sudaneză Darfur.
În urma unei declarații a profesorului Răzvan Theodorescu, ministrul român al culturii, prin care acesta tăgăduia participarea României la holocaust și a scandalului care a urmat acestei declarații, Președintele Ion Iliescu a numit în octombrie 2003 o Comisie Internațională de Studiere a Holocaustului în Romănia, condusă de Elie Wiesel, numită ulterior „Comisia Wiesel”, compusă din personalități publice din România, Statele Unite, Franța, Germania și Israel și având ca vice-preșdinți pe generalul profesor Mihail E. Ionescu, dr. Tuvia Friling, Șeful Arhvelor Statului Israel, și pe dr. Radu Ioanid, de la Muzeul Memorial American al Holocaustului. Raportul a fost publicat în 2004-2005.

Rubrică realizată de Grigore Ciascai