Religie
Ortodox = +) Sf. Ap. Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României; Sf. Frumenţiu, Ep. Indiei (Dezlegare la peşte)
Romano-catolic = SF. ANDREI, ap.
Reformat(Calvin) = András (Andrei), Andor.
Greco-catolic = Sf. ap. Andrei.
Mozaic = 4. Kislev 5772.
Musulman = al-‘arb`a’: 4. Muharram 1433.

Sărbători
Sfântul Andrei, ocrotitorul României
Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea
Barbados: Ziua Independenței (față de Marea Britanie, 1966)

Evenimente
1224: Regele Andrei al II-lea al Ungariei întărește privilegiul dat de înaintașul său Geza al II-lea populației săsești din Transilvania. Acest act, azi pierdut, este cunoscut sub numele de Andreanum. Regiunea colonizată de aceștia, cuprinsă între Oraștie și Baraolt, inclusiv ținutul locuit de secui, se organizează ca un teritoriu autonom cu numeroase privilegii, în schimbul unor obligații financiare și militare față de coroană
1858: Americanul John Landis Mason a patentat borcanul cu ghivent, cunoscut sub numele de „Borcanul Mason”
1929: Manifestul către țară al Partidului Național-Țărănesc, în care se regăsesc problemele fundamentale ale vieții economice și social politice și căile de soluționare a acestora
1939: Începutul războiului ruso-finlandez
1947: Manifestații ale populației evreiești din București și din alte orașe din România, care salută hotărârea ONU din 29 noiembrie, privind crearea unui stat evreiesc în Palestina
1966: Barbados și-a dobândit independența față de Marea Britanie
1973: Adunarea Generala ONU adoptă Convenția Internațională asupra eliminării și reprimării crimei de apartheid
1974: Sunt descoperite în Etiopia fosilele unei femei preistorice, botezate Lucy, despre care se crede că face parte dintre strămoșii omului
1979: Trupa rock Pink Floyd lansează opera rock The Wall
1995: Bill Clinton a fost primul președinte american care a vizitat Irlanda de Nord.
2001 – Prima inimă artificială total autonomă, implantată la 2.07.2001 americanului Robert Tools, a încetat să mai bată; inima artificială a fost fabricată de compania Abiomed Inc. din Danvers (Massachusetts) şi a fost botezată AbioCor.

Nașteri
1667 – S–a născut Jonathan Swift, scriitor irlandez celebru prin satira virulentă a lumii engleze contemporane lui (romanul–parabolă “Călătoriile lui Samuel Gulliver în mai multe ţări ale lumii”) (m.19.10.1745).
1699: Christian al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (d. 1746)
1756: Ernst Chladni, fizician și muzician german (d. 1827)
1817 – S–a născut scriitorul şi istoricul german Theodor Mommsen, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1902 (“Istoria Romei”, “Istoria monedei romane”, “Manual de antichităţi”) (m.01.11.1903).
1825: William-Adolphe Bouguereau, pictor francez (d. 1905)
1835 – S–a născut scriitorul american Mark Twain – pseudonim pentru Samuel Langhorne Clemens – (romanele “Aventurile lui Tom Sawyer”, “Prinţ şi cerşetor”) (m.21.04.1910).
1869: Gustaf Dalén, fizician suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1937)
1874: Winston Churchill, prim-ministru al Marii Britanii în perioada 1940-1945 și 1951-1955, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1953 (d. 1965)
1936: Mitică Popescu, actor român

Decese
1718: Regele Carol al XII-lea al Suediei (n. 1682)
1731: Brook Taylor, matematician englez (n. 1685)
1845: Nils Gabriel Sefström, chimist suedez, descoperitorul elementului chimic vanadium (n. 1787)
1900: Oscar Wilde, poet, dramaturg, romancier (n. 1854)
1934: Cincinat Pavelescu, poet și epigramist român (n. 1872)
1935: Fernando Pessoa, poet portughez (n. 1888)
1938: Corneliu Zelea Codreanu, conducător al Mișcării Legionare (n. 1888)
1953: Francis Picabia, pictor și poet (n. 1879)
2001 – A murit Victor Astafiev, scriitor celebru rus pentru romanele sale despre viaţa în Siberia traduse în peste 27 de limbi („Pierdut în taiga”, „Copilărie în Siberia”) (n.1924).

Personalitatea zilei – Oscar Wilde
Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin – d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză.

Oscar Wilde a fost fiul unui medic irlandez. Tatăl sau, Sir William Wilde, doctor specialist în boli de ochi și urechi, anticar și scriitor, mai avea trei copii dintr-o primă relație. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluționare sub pseudonimul Speranza) și jurnalistă. În timpul școlii, Oscar a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă și la desen, câștigând numeroase premii și burse de studiu. După studii strălucite la Trinity College din Dublin, audiază prelegerile de estetică ale lui John Ruskin la Universitatea din Oxford, unde se distinge și prin gusturile sale rafinate, îmbrăcămintea elegantă și stilul dandy de viață. După absolvire, în 1878, se mută la Londra.
În același an, 1878, primește premiul „Newdigate” pentru poezie și inițiază mișcarea „Artă pentru Artă”, prin care dezvoltă teoria sa asupra estetismului. În 1882 publică prima sa culegere de versuri, în privința careia criticii nu au căzut de acord. Urmează o perioadă în care ține o lungă serie de prelegeri de estetică în Statele Unite și Canada, o alta în care Wilde locuiește pentru o scurtă perioadă la Paris, după care își încheie șirul de conferinte în Marea Britanie și Irlanda. Următorii șase ani reprezintă apogeul de creație al irlandezului. Poveștile pentru copii, piesele de teatru și mai ales „Portretul lui Dorian Gray” îi aduc lui Oscar Wilde, pe lânga niște citații în tribunale, și mult dorita faimă.

În 1884 se căsătorește cu Constance Lloyd, cu care are doi fii: Cyril (1885) si Vyvyan (1886). Tot în 1886, Wilde are prima relație homosexuală cu tânărul Robbie Ross (la moartea acestuia din urmă, în 1918, cenușa sa va fi înhumată în mormântul lui Oscar Wilde).
În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea publică o serie de opere care îi aduc un mare renume în lumea artistică.
Declinul său începe în vara lui 1891, când Oscar îl întâlnește pe lordul Alfred Douglas. În curând, cei doi devin iubiți și de nedespărțit până la arestarea lui Wilde, patru ani mai târziu, când după acuzarea de homosexualitate (pe atunci ilegală în Anglia) va fi condamnat la închisoare. Ostil filosofiei și convențiilor morale ale epocii victoriene, Oscar Wilde duce o viață de ostentație cinică și de scandal, afișându-și public relația sa homosexuală, ceea ce îi atrage în 1895 o condamnare penală de doi ani închisoare pentru ultragiu la moralitatea publică.
Între timp soția și copiii îl părăsesc și îsi schimbă numele în „Holland”. După eliberare, ruinat financiar de luxoasa relație cu Bosie (Lordul Douglas) și căzut în dizgratie, Wilde mai trăiește încă trei ani, cutreierând Europa și locuind în hoteluri ieftine.
Ultima parte a condamnării o ispășește în închisoarea din Reading și va face obiectul unei celebre balade. Eliberat în 1897, se stabilește în Franța, unde-și sfârșește viața în uitare și singurătate. Iși gasește sfârșitul la Paris pe 30 noiembrie 1900, după o meningită, ce se instalase pe fondul unei infecții puternice la o ureche. Este înmormântat în cimitirul Père Lachaise din Paris.
Oscar Wilde a publicat versuri (Poems, 1881), povestiri (The Happy Prince and Other Stories, 1888), eseuri (The Soul of Man under Socialism, 1891). Romanul „Portretul lui Dorian Gray” (The Picture of Dorian Gray, 1891), cea mai importantă operă a sa, este o ilustrare pregnantă a principiilor sale estetice. El definește rolul artistului în căutarea rafinamentului și frumosului și situează arta mai presus de viață, pentru că exprimă esența caracterelor și a fenomenelor mai fidel decât însăși realitatea.

În creația sa dramatică, „Evantaiul doamnei Windermere” (Lady Windermere’s Fan, 1892), „O femeie fără importanță” (A Woman of no Importance, 1893), „Soțul ideal” (An Ideal Husband, 1895), „Ce înseamnă să fii onest” (The Importance of Being Earnest, 1895), care continuă tradițiile comediei engleze din secolul al XVIII-lea cu Sheridan, Oscar Wilde satirizează snobismul, frivolitatea și fățărnicia „înaltei societăți” a timpului, lăsând să se întrevadă preocupările sale proprii pentru problemele spirituale majore ale omului. Subtilitatea caustică a satirei și ingeniozitatea paradoxului, verva scânteietoare a dialogului, bogăția ornamentală și rafinamentul cizelării stilistice a frazei au impus creația lui Oscar Wilde în dramaturgia de la finele secolului al XIX-lea.
Ultimele lucrări, după proces și după șederea în închisoare, vădesc sensibil depărtarea de principiile sale estetizante. În confesiunea De profundis (1897) el nu mai face risipă de paradoxuri strălucitoare, ci povestește cu multă durere în suflet despre zbuciumul său. Ideea că viața este un vârtej de suferințe pe care oamenii și le pricinuiesc unii altora stă la baza ultimului poem al lui Oscar Wilde, „Balada închisorii din Reading”(The Ballad of Reading Gaol, 1898). Ea a fost scrisă sub impresia lăsată de executarea unuia dintre deținuții care se aflau împreună cu el în închisoare și care fusese condamnat pentru că își ucisese iubita:

Căci toți ucidem ce ni-i drag
Și-ntindem morții prada,
Unii ucid cu desmierdări,
Mulți cu priviri de-otravă,
Cei lași ucid cu sărutări
Iar cei viteji cu spada.

Oscar Wilde a fost un stilist remarcabil. El știa să picteze prin cuvinte, zugrăvind în fața ochilor fanteziei cititorului tablouri de o frumusețe uimitoare. Privita în ansamblu, creația lui a oglindit declinul umanismului și cultul artei în ceea ce are ea mai elevat.

Pagină realizată de Grigore Ciascai