Religie
Ortodox = Sf. Cuv. Mc. Eugenia; (Ajunul Crăciunului) (Dezlegare la ulei şi vin)
Romano-catolic = Sf. Adela, călug.
Reformat(Calvin) = Ádám, Éva.
Greco-catolic = Sf. m. Eugenia.
Mozaic = 28. Kislev 5772 Chanukah – The Holiday Of Lights.
Musulman = as-sabt: 28. Muharram 1433.

Evenimente
640: Papa Ioan al IV-lea devine papă.
1294: Papa Bonifaciu al VIII-lea este ales papă, înlocuindu-l pe Celestine al V-lea, care a abdicat.
1818: Austriacul Franz Gruber a compus muzica celebrului cântec de Crăciun „Silent Night”
1865: Fondarea organizației Ku Klux Klan – Societatea „cagulelor albe”
1871: Premiera, la Opera din Cairo, a operei „Aida” de Giuseppe Verdi (libretul Antonio Ghislanzoni)
1893: Industriașul american Henry Ford a testat primul său motor de automobil
1897: Octavian Goga a debutat cu versuri în revista „Tribuna” din Sibiu
1962: România și Elveția au ridicat relațiile diplomatice la nivel de ambasadă
1964: Inaugurarea Teatrului „Ion Creangă” din București cu premiera „Harap Alb”, în regia lui Ion Lucian, directorul noului teatru; decretul de construire a teatrului a fost emis pe 4 mai 1965
1968: Este survolată pentru prima dată Luna, cu naveta spațială Apollo 8.
1979: Uniunea Sovietică invadează Afganistanul pentru a susține guvernul comunist.
1999: Cinci mii de „porți sfinte” ale unor edificii religioase din întreaga lume s–au deschis în noaptea de Crăciun pentru a marca începutul marelui Jubileu al anului 2.000. Prima poartă a fost deschisă de Papa Ioan Paul al II-lea, la Bazilica Sfântul Petru din Roma. Anul Sfânt s–a încheiat la 6 ian. 2001 (Ziua Botezului Domnului)

Nașteri
1491: Ignatius de Loyola, călugăr spaniol, fondatorul Ordinului iezuit, pe care l-a condus începând cu anul 1541 (d. 1556)
1798: Adam Mickiewicz, poet polonez (d. 1855)

1818 – S-a născut James Prescott Joule, fizician englez, care în anul 1841 a formulat legea referitoare la efectul caloric al curentului electric (efectul Joule-Lenz), iar în anul 1852 a stabilit variaţia de temperatură produsă de un gaz care străbate un corp poros (efectul Joule-Thompson)(m. 11 octombrie 1889)
1837: Elisabeth Wittelsbach, împărăteasa Austriei, cunoscută sub numele de Sissi (d. 1898)
1879: Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, soția regelui Christian al X-lea al Danemarcei (d. 1952)
1881: Juan Ramon Jimenez, poet și eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1956 (d. 1958)
1888 – S-a născut regizorul de film american de origine ungară Michael Curtiz (Mihaly Kertész), cunoscut mai ales pentru filmele ”Captain Blood”, ”Casablanca”, pentru care i s-a decernat Premiul Oscar (m.10.04.1962).
1922: Ava Gardner, actriță americană (d. 1990)
1942:  Bela Kamocsa, muzician român de naționalitate maghiară, co-fondator al grupului Sfinții, ulterior Phoenix (d. 2010)
1949 – S-a născut Mircea Diaconu, actor şi profesor la Institutul de Teatru I.L.Caragiale, directorul Teatrului „Nottara” din Bucureşti, membru în CNA până în 2004 (din filmografie: “De ce trag clopotele, Mitică?”, “Mere roşii”); este autorul unor volume de eseuri: „Scaunul de pânză al actorului”.

Decese
1524: Vasco da Gama, navigator portughez, cel care a efectuat prima călătorie pe mare din Europa până în India, înconjurând Africa, deschizând astfel linia de navigație din Europa spre Asia
1660: Mary de Orange, fiica regelui Carol I al Angliei și mama regelui William al III-lea al Angliei (n. 1631)
1813: Împărăteasa Go-Sakuramachi a Japoniei (n. 1740)

1863 – A încetat din viaţă William Thackeray, romancier, reprezentant de seamă al literaturii engleze din perioada victoriană (romane de moravuri „Bâlciul deşărtăciunilor”, „Familia Newcome”) (n. 18 iulie 1811)
1872: William Rankine, inginer și fizician scoțian (n. 1820)
1928: Leonard Nae, tenor, supranumit „prințul operetei românești” (n. 1886)
1935: Alban Berg, compozitor austriac
1980: Karl Dönitz, amiral și om politic german, succesorul testamentar al lui Adolf Hitler la conducerea celui de-al Treilea Reich (n. 1891)
1982 – A murit scriiotrul francez, poetul şi romancierul Louis Aragon, unul dintre întemeietorii suprarealismului (“Foc de bucurie”, “Mişcarea perpetuă”, “Ochii Elsei”) (n.03.10.1897).
1994 – A murit John Osborne, dramaturg, producător britanic de film; piesa sa “Priveşte înapoi cu mânie” –1957– a marcat momentul apariţiei generaţiei “tinerii furioşi” (n.12.12.1929).
1997 – A murit Toshiro Mifune, actor şi regizor japonez (n.01.04.1920).

1999 – A încetat din viaţă Maurice Couve de Murville, ultimul premier al generalului de Gaulle, figură istorică a mişcării gaulliste, ministru de Externe în perioada 1958-1968, ministru al Economiei din mai pînă în iulie 1968, iar apoi prim-ministru din iulie 1968 pînă în iunie 1969. (n. 24 ianuarie 1907).
2008: Harold Pinter, dramaturg, poet, prozator, regizor, scenarist englez, laureat al Premiului Nobel pe anul 2005 (n. 1930)
2008: Samuel P. Huntington, politolog american (n. 1927)

Personalitatea zilei – Harold Pinter

Harold Pinter (n. 10 octombrie 1930, Londra – d. 24 decembrie 2008, Londra) a fost un scriitor, actor și regizor de teatru evreu englez, unul din cei mai renumiți dramaturgi ai literaturii engleze contemporane. A scris pentru teatru, emisiuni de radio și televiziune, precum și scenarii de filme. Multe din primele sale opere aparțin teatrului absurd. Este laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2005.

Harold Pinter s-a născut în 1930 în Hackney, Londra, tatăl său fiind un croitor evreu. În vârstă de 9 ani este evacuat din cauza războiului la Cornwall și se întoarce în Londra abia în 1944. Studiază o scurtă perioadă de timp la Royal Academy of Dramatic Art (en. „Academia Regală de Artă Dramatică”) din Londra. Refuză să facă serviciul militar și, începând din anul 1950, timp de 10 ani, întreprinde turnee în diferite orașe din Marea Britanie cu diverse ansambluri teatrale. În 1950, tânărul Pinter publică prima sa poezie. Se căsătorește în 1956 cu actrița Vivien Merchant, de care se desparte în 1980, pentru a se recăsători cu scriitoarea Antonia Fraser, fiica lordului Longford.

În 1957 scrie prima sa piesă de teatru într-un act, „The Room” („Camera”), în care descrie amenințările lumii exterioare în sfera intimă aparent liniștită a unui personaj, în spiritul teatrului lui Samuel Beckett, piesă care este reprezentată în premieră în același an. Urmează „The Birthday Party” („Sărbătorirea zilei de naștere”, 1958), „The Caretaker” („Îngrijitorul casei”, 1960). Piesa „The Homecoming” („Întoarcerea acasă”, 1965) înregistrează un deosebit succes și marchează consacrarea lui ca autor dramatic. Și în această piesă, tema principală este nesiguranța omului asaltat de forțe necunoscute și dificultățile comunicării între oameni. Dialogurile sale descriu greutățile de înțelegere, marcate prin pauze îndelungate în cursul conversațiilor, tăcerile fiind un element important în creșterea tensiunii dramatice. Aparentele refugii în lumea visului alcătuiesc clișee de viață ale protagoniștilor.

Se poate riposta că nu teatrul său este absurd, ci condițiile în care trăiesc personajele sale. Adesea acestea nu știu ce scopuri urmăresc. Ultima replică a bătrânului Davies din piesa The Caretaker, retras în siguranță într-o cameră străină, trădează cât de fragilă este conștiința de sine chiar în situația unui învingător al unui conflict interuman: „Acum, ce am de făcut? Unde să mă îndrept?”

În ultimii ani, Pinter s-a angajat și pe tărâm social și politic. În 1985 întreprinde o călătorie în Turcia împreună cu scriitorul american Arthur Miller, unde intervine în favoarea minorității kurde și a dreptului acesteia de a folosi propria limbă. Rodul acestei călătorii îl constituie piesa sa „Mountain Language” („Limba muntelui”, 1988). Pinter s-a declarat adversar deschis al intervenției militare americane și engleze în Irak.
În 1966 obține din partea reginei Angliei distincția de Comander of the Most Excellent Order of the British Empire, iar în anul 2002 este numit Companion of Honour. Printre numeroasele premii literare sunt de menționat: Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană și Premiul Pirandello.

În ziua de 13 octombrie 2005 Academia Suedeză din Stockholm îi conferă Premiul Nobel pentru Literatură, motivându-se – printre altele – faptul că „în dramele sale dezvăluie prăpastia ascunsă sub pălăvrăgeala de fiecare zi și forțează pătrunderea în spațiul închis al opresiunii”. Reacțiile cronicarilor literari au fost contradictorii: în timp ce renumitul critic german Marcel Reich-Ranicki afirmă că a fost o „decizie bună și nimerită”, Denis Scheck consideră această hotărâre a Academiei Suedeze drept „o ofensă pentru literatura mondială”, scriitorul, în mare măsură „demodat”, „nemaifiind la înălțimea timpului” (Sigrid Löffler), premiul fiind acordat cu întârziere (Harold Pinter a împlinit, la 10 octombrie, 75 de ani).

Harold Pinter este Doctor honoris causa al universităților din Reading, Birmingham, Glasgow și Stirling. A fost un pasionat al sportului național englez, jocul de cricket și a deținut funcția de președinte al clubului „Gaieties Cricket Club.”
Pagină realizată de Grigore Ciascai