Religie
Ortodox = Sf. Ier., întocmai cu apostolii, Averchie; Sf. 7 tineri din Efes
Romano-catolic = Sf. Maria Salome
Reformat (Calvin) = Tilda, Elöd
Greco-catolic = S Aberciu, ep (+ 200). Cei 7 tineri din Efes, m (+ 270).
Mozaic = 4. Kheshvan 5770
Musulman = al-khamis: 3. Dhu l-Kada 1430

Sărbători
Vatican: Sărbătoarea națională a Statului Vatican
Ziua mondială a misionarilor

Evenimente

0362: Templul lui Apollo din Daphne este distrus de un foc misterios.
1797: Francezul André-Jacques Garnerin a efectuat în premieră mondială o săritură cu parașuta dintr-un balon.
1836: Sam Houston e ales ca primul președinte a Republicii Texas independente.
1865: A fost fondat primul ziar muncitoresc cubanez La Aurora.
1883: A fost inaugurată Opera Metropolitan din New York, unul dintre centrele culturii muzicale mondiale. Cu acest prilej s-a interpretat opera Faust, a compozitorului francez Charles Gounod (1818-1893).
1911: A apărut revista literară, artistică și socială Flacăra, sub directia lui C. Banu.
1932: A treia Conferință balcanică de la București, la care participă Albania, Grecia, Iugoslavia, România și Turcia. Se pun bazele unui pact politic balcanic bazat pe principiul neagresiunii.
1953: Laos își câștigă independența față de
1962: Criza rachetelor cubaneze. Începe blocada economică a SUA împotriva Cubei.
1964: Jean-Paul Sartre a primit premiul Nobel pentru literatură, dar l-a refuzat.
1968: Apollo 7 a aterizat conform planului, coborând în Oceanul Atlantic după ce a orbitat de 163 de ori în jurul Terrei.
1968: Trupa rock Led Zeppelin a lansat albumul Led Zeppelin II
1974: A fost inaugurat Centrul Național de Fizică București.
1991: Arhiepiscopul Bartolomeu I este ales cel de–al 270–lea patriarh ecumenic al Constantinopolului, liderul spiritual al ortodocșilor din întreaga lume.

Nașteri
1811: Franz Liszt, compozitor și pianist maghiar (d. 1886)
1818: Leconte de Lisle, poet și traducător francez (d. 1894)
1844: Sarah Bernhardt, actriță franceză (d. 1923)
1846: Dimitrie Brândză, medic, naturalist și botanist român, membru al Academiei Române și fondator al Grădinii Botanice din București (d. 1895)
1859: Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein, prima soție a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei (d. 1921)
1866: Aglae Pruteanu, actriță română(d. 1941)
1870: Ivan Alexeevici Bunin, scriitor rus, laureat al Premiului Nobel (d. 1953)
1882: Jean Giraudoux, prozator și dramaturg francez (d. 1944)
1907: Cella Serghi, scriitoare româncă (d. 1992)
1919: Doris Lessing, scriitoare engleză
1925: Robert Rauschenberg, artist plastic american (d. 2008)
1927: Constantin Olariu, scriitor român (d. 1997)
1949: Corneliu Stroe, percuționist din România
1943: Catherine Deneuve, născută Catherine Fabienne Dorléac, actriță franceză de film
1952: Mircea Sandu, fotbalist român
1954: Ionel Tudor, compozitor și dirijor român
1958: Dan Creimerman, compozitor român

Decese
1383: Regele Ferdinand I al Portugaliei (n. 1345)
1882 – A murit pictorul Ioan Andreescu, membru de onoare post-mortem al Academiei Române. Aderent la înnoirile aduse de arta reprezentanţilor Şcolii de la Barbizon, Andreescu este recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi peisagişti români (n.15.02.1850).
1882: János Arany, scriitor maghiar (n. 1817)
1906: Paul Cézanne, pictor francez (n. 1839)
1916: Ion Sbierea, filolog și folclorist român, membru fondator (1866) al Academiei Române (n. 1836)
1982: Mircea Ștefănescu, dramaturg român (n. 1898)
1972: George Demetru Pan, poet, prozator și traducător român (n. 1911)
1973: Pablo Casals, compozitor, violoncelist și dirijor spaniol (n. 1876)
1975: Arnold Joseph Toynbee, istoric și filosof englez (n. 1889)
2008: Nicolae Boșcaiu, biolog român, membru al Academiei Române (n. 19

Personalitatea zilei – Paul Cézanne

Paul Cézanne (*19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence – †23 octombrie 1906, Aix-en-Provence) a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, „faza cézanniană”. Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor experiențe neașteptate.

Paul Cézanne (Paul Cesana) se naște la 19 ianuarie 1839 în Aix-en-Provence, oraș în apropierea Marsiliei, la 20 de kilometri de Marea Mediterană. Tatăl său, Louis-Auguste Cézanne, este un om înstărit, în 1848 înființează prima bancă din oraș. Paul, viitorul pictor, începe gimnaziul în 1852, la Bourbon. Este un elev eminent, în frunte la studiul limbilor clasice. La vârste de 13 ani, se împrietenește cu trei colegi de școală, unul este Émile Zola, de care va fi legat până târziu, ceilalți doi, Jean-Baptiste Baille și Louis Marguery. Toți patru erau legați de dragostea pentru literatură, îi entuziasmează Victor Hugo, descoperă împreună poeziile lui Alfred de Musset și îi interesează muzica. În orchestra orașului Cézanne cânta la corn, iar Zola la clarinet. În 1857, Cézanne se înscrie la Școala de Desen din Aix-en-Provence. În muzeul orașului cunoaște câteva tablouri și sculpturi clasice și opere din colecția pictorului Granet, care donase orașului și pânzele prietenului său, Ingres. În 1858, Zola pleacă definitiv la Paris. Despărțirea este grea pentru cei doi prieteni, ei caută să înlocuiască discuțiile de până acum cu schimburi frecvente de scrisori.
Studiile la care îl obligă tatăl său nu-l preocupă pe Cézanne. În ciuda acestui fapt, în decembrie 1858, se înscrie la facultatea de Drept din Aix, dar în același timp îl roagă pe Zola să se intereseze de examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din Paris. În septembrie 1861 pleacă la Paris, unde este obligat să trăiască din 125 franci lunar, sumă pusă la dispoziție de tatăl său. În Paris descoperă marile muzee, unde poate copia operele marilor artiști. Se duce în fiecare dimineață la Academia „Charles Suisse”, pentru a participa la ore de desen. La Academie face cunoștință cu Camille Pissarro, cu care se împrietenește foarte repede. Dă examen de admitere fără succes la Academia de Arte Frumoase și își petrece timpul în continuare în atelierul Suisse, unde pictează după model. În urma sfaturilor lui Pissarro, începe să picteze și în aer liber.
În 1864, Cézanne face o călătorie la Estaque, în apropiere de Marsilia; acesta va deveni unul din locurile preferate pentru pictură (tabloul: „Golful Marsiliei văzut de la Estaque”, 1886). Tablourile prezentate la Salonul Oficial îi sunt însă sistematic respinse. Între 1872 și 1874 se întâlnește des cu Camille Pissarro în orășelul Auvers-sur-Oise, situat la nord-vest de Paris, și pictează împreună motive din natură. Cézanne participă în 1874 la prima expoziție a impresioniștilor , unde prezintă trei tablouri, printre care și „O Olympia modernă”, replică a unei cunoscute picturi aparținând lui Édouard Manet. Operele sale sunt considerate ridicole de către critică. Expune, în 1877, 16 tablouri la treia expoziție a impresioniștilor. În tot cursul anului 1882 lucrează la Estaque, unde vine și pictorul Auguste Renoir. În 1886, Cézanne se ceartă cu Zola. Zola îi trimisese romanul „Oeuvre”, pe care tocmai îl terminase. Profund jignit, Cézanne se recunoaște pe sine însuși în eroul principal, un pictor ratat în pragul sinuciderii.
Cézanne lucrează de-a lungul întregii sale vieți la anumite teme și le esențializează. O astfel de temă este seria jucătorilor de cărți. Un astfel de tablou se găsește în „Muzeul Orsay” din Paris. Se poate remarca paleta deosebit de rafinată a culorilor, deoarece din tonurile calde, dar amestecate brutal, radiază o înaltă formă a suavității. O altă temă preferată sunt naturile moarte cu fructe, care revin ca un leitmotiv în creația lui Cézanne. În tabloul „Natură moartă cu mere și portocale” (1899) reliefurile realizate amintesc sculpturalitatea câtorva pânze care reprezintă muntele „Sainte-Victoire”. Tablourile pictate cu acest subiect reprezintă cele mai mari capodopere ale lui Cézanne.
În 1895, negustorul de tablouri Ambroise Vollard organizează prima expoziție personală a lui Cézanne. În 1900 expune la Expoziția Universală de la Paris. Acum Cézanne începe să fie cunoscut. Părăsește arareori Aix-en-Provence, unde își cumpărase un atelier în afara orașului. Lucrează tot timpul și cu toate forțele. În 1904 expune la Salonul Oficial de toamnă, iar în 1905 la Salonul de toamnă și la Salonul Independenților.
O temă clasică în istoria picturii – femeia care se scaldă – revine frecvent în lucrările lui Cézanne. Cu tabloul „Les grandes baigneuses”, realizat în ultimii ani ai vieții, trece la compoziții monumentale, în care corpurile formează o parte arhitectonică a întregului. Există trei tablouri asemănătoare între ele, cea mai mare intensitate s-a concretizat în tabloul care se găsește în Muzeul de Artă din Philadelphia (USA). Culorile simple și armonice sunt amplasate aproape ca la o acuarelă. Siluetele celor paisprezece femei grupate în jurul copacilor imenși, care se întind către cer, amintind bolțile unei catedrale, formează un tablou cu o armonie strălucitoare.
La 15 octombrie 1906, Cézanne pictează în aer liber. Stă prea mult în ploaie și, când ajunge acasă, îi este deja foarte rău. Contractează o pneumonie gravă, starea sa devine critică și la 23 octombrie 1906, Cézanne moare în vârstă de 66 de ani. Cézanne a dorit „să moară pictând”. Dorința i s-a împlinit, ultima sa scrisoare fiind adresată negustorului de culori…
Pictura lui Cézanne a avut un uriaș impact asupra artei secolului al XX-lea, incluzând și arta abstractă. Chiar din timpul vieții sale, contemporanii încearcă să-i fructifice experiența. Mult îi datorează Van Gogh și Gauguin. Acesta din urmă îi cumpără de altfel numeroase lucrări. simboliștii, prin Maurice Denis, văd și ei în Cézanne pe unul din maeștrii lor. Matisse spune următoarele: „Cézanne este maestrul nostru, al tuturor”. Picasso, știe cât îi datorează înaintașului său, al cărui moștenitor credincios este fără îndoială. După moartea lui Cézanne, el pictează în scurt timp, în 1907, tabloul „Domnișoarele din Avignon”, care este în același timp un omagiu față de pictura „Les grandes baigneuses” a predecesorului său.

Pagină realizată de Grigore Ciascai