Religie
Ortodox = Sf. Mc. Bonifatie; Sf. Ier. Grichentie; Sf. Mc. Trifon; Cuv. Aglaia (Post)
Romano-catolic = Fer. Urban al V-lea, pp.
Reformat(Calvin) = Viola, Nemere.
Greco-catolic = Sf. m. Bonifaciu.
Mozaic = 23. Kislev 5772.
Musulman = al-‘ithnayn: 23. Muharram 1433.
Evenimente
1187: Clement al III-lea este ales Papă
1241: Termenul „parlament” a fost utilizat pentru prima dată într-un document regal oficial prin care în Anglia se convoaca consiliul regelui (Henric al III-lea)
1872: A fost dată publicității Legea pentru alegerea mitropoliților și episcopilor eparhioți și constituirea Sfântului Sinod al Bisericii autocefale Ortodoxe Române
1898: S-a înființat, la Iași, Societatea Universitară Română, condusă de A. D. Xenopol
1900: S–a încheiat un protocol prin care a fost recunoscută personalitatea juridică a Bisericii grecești din România
1916: Primul război mondial: Se sfârșește Bătălia de la Verdun, dintre trupele germane și cele franceze.
1925: Apare, la București, săptămânalul „Cetatea literară” condus de scriitorul Camil Petrescu (până în iulie 1926)
1963: Zanzibar primește independența de la Marea Britanie de a deveni monarhie constituțională sub un sultan
1972: Nava spatială Apollo 17 a aterizat în Oceanul Pacific, încheind misiunea de aselenizare controlată
1984: Marea Britanie și China semnează un acord potrivit căruia Hong Kong –ul trece, începând cu 1 iulie 1997, sub suveranitate chineză, punându–se capăt, după 155 de ani, dominației britanice
1997: A avut loc premiera filmului „Titanic” (regia James Cameron), considerat unul dintre cele mai scumpe filme și situat pe primul loc în lista filmelor cu cele mai mari încasări din toate timpurile (11 premii Oscar)
2000: A fost dezvelită, la Târgu Mureș, statuia poetului și revoluționarului pașoptist Petöfi Sandor, operă a sculptorului Hunyadi Laszlo

Nașteri
1594: Regele Gustav al II-lea Adolf al Suediei (d. 1632)
1683: Regele Philip al V-lea al Spaniei (d. 1746)
1813: Thomas Andrews, medic, chimist și fizician irlandez (d. 1885)
1852: Albert Michelson, fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru fizică (1907) (d. 1931)
1885: Ioan Gh. Savin, 0teolog (d. 1973)
1901: Rudolf Hell, considerat inventatorul faxului (d. 2002)

1906 – S-a născut Leonid Ilici Brejnev, om politic, preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem (şef al statului) al URSS în anii 1960-1964; 1977-1982;”doctrina Brejnev”, în planul politicii interne, a presupus adoptarea de măsuri dure împotriva intelectualităţii ruse (a dispus retragerea cetăţeniei deţinătorului Premiului Nobel pentru Literatură, Alexandr Soljeniţîn, în anul 1974), iar în planul politicii externe, intensificarea presiunii şi controlului asupra celorlalte state aflate în sfera de hegemonie a URSS şi care se îndepărtau de modelul sovietic al socialismului (înăbuşirea, prin forţa armată, a Primăverii de la Praga, în anul 1968) (m. 10 noiembrie 1982)
1915 – S-a născut Edith Piaf (pseudonim pentru Edith Gassion), celebra interpretă de şansonete („La vie en rose”, „Je ne regrette rien”, „Milord”, „Je sais comment”, „Mon legionnaire”, „Jezebel”, „Johnny, tu n’est pas un ange”); a intrepretat roluri în filmele „Etoile sans lumière”, „Les Amants de demain” (m.11.10.1963).
1927: Ramon Tavernier, compozitor din România
1961: Eric Allin Cornell, fizician american
1987: Karim Benzema, fotbalist francez

Decese
401: Papa Anastasie I
1370: Papa Urban al V-lea (n. 1310)
1741 – A murit Vitus Bering, navigator şi explorator danez aflat în serviciul Rusiei; a traverst marea şi strâmtoarea care îi poartă numele (Bering), ajungând până la ţărmurile de nord–vest ale peninsulei Alaska, fiind considerat descoperitorul acesteia (n.1681).
1751: Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei, soția regelui Frederic al V-lea al Danemarcei (n. 1724)
1848: Emily Brontë, scriitoare engleză (n. 1818)
1851: Joseph Mallord William Turner, pictor britanic (n. 1775)
1915: Alois Alzheimer, medic german (n. 1864)
1946: Paul Langevin, fizician și inventator francez (n. 1872)
1953: Robert Andrews Millikan, fizician american, laureat al Premiului Nobel (n. 1868)
1968: Tiberiu Brediceanu, compozitor și folclorist (n. 1877)
1996: Marcello Mastroianni, actor italian (n. 1924)
2004: Gheorghe Tătaru, fotbalist român (n. 1948)

Evenimentul zilei – Bătălia de la Verdun
Batalia de la Verdun din 1916 a fost cea mai lunga batalie a primului razboi mondial. Pierderile de la Verdun, precum si impactul pe care lupta l-a avut asupra armatei franceze au fost motivul principal pentru care britanicii au pornit Batalia de la Somme, in iulie 1916, in efortul de mai lua din presiunea pe care germanii au pus-o asupra francezilor la Verdun. Batalia de la Verdun a inceput pe 21 februarie 1916 si s-a incheiat pe 19 decembrie in 1916.

Atacul de la Verdun (germanii i-au dat numele de cod „Judecata”) a aparut ca urmare a unui plan al Maiorului General german, von Falkenhayn. El a vrut sa „insangereze Franta”, prin lansarea unui atac masiv intr-o zona ingusta care avea importanta sentimentala si istorica pentru francezi – Verdun. Zona din jurul Verdunului cuprindea douazeci de fortificatii majore si altele patruzeci mai mici, care protejau granita istorica de est a Frantei si care au fost modernizate, in primii ani ai secolului XX.
Falkenhayn credea ca francezii pur si simplu nu vor permite ca aceste forturi sa cada, deoarece umilirea nationala ar fi fost prea mult. Luptand pana la ultimul om, Falkenhayn credea ca francezii vor pierde atat de multi oameni incat aceasta lupta ar schimba cursul razboiului.

Planul lui Falkenhayn a avut credibilitate. Fortaretele erau o parte foarte importanta a constiintei francezilor si ar fi luptat cu toata ferocitatea pentru a-i mentine pe germani in afara zonei. Cu toate acestea, planul lui Falkenhayn avea si o slabiciune majora – presupunea ca francezii vor fi un adversar usor si ca ei vor fi cei care vor suferi pierderi masive, nu germanii. De fapt, toate fortaretele din zona au fost slabite pentru ca Inaltul Comandament Francez a mutat munitia din acestea in alte zone de pe frontul de vest. De asemenea, transeele de aparare nu erau finalizate. Ofiterii superiori de pe fortul din jurul Verdunului i-au raportat lui Joffre starea de aparare din zona, insa acesta le-a respins plangerile.

140 000 de soldati germani au inceput atacul. Acestea erau sprijinite de 1 200 de tunuri de artilerie care tinteau 2 500 000 de obuze din regiunea Verdunului. 1 300 de trenuri cu munitii au fost necesare pentru a incarca aceste arme. Germanii aveau, de asemenea, suprematia completa in aer, cu 168 avioane situate in zona – cea mai mare concentratie de avioane din istorie pana la acel moment. Francezii aveau doar 30 000 de soldati pentru a se opune germanilor. In ziua in care a inceput batalia, pe 21 februarie, 1 000 de tunuri ale artileriei germane au tras de-a lungul unei fasii de 6 mile a frontului francez.
Atacul german si lupta ulterioara au durat peste 300 de zile. Aruncatoare de flacari au fost utilizate in numar mare, pentru a-i ajuta pe nemti sa avanseze cele opt mile care le mai ramasesera pentru a captura Verdunul. Pana pe 25 februarie, germanii au capturat 10 000 de prizonieri francezi. Spre uimirea nemtilor, intariturile masive de la Douaumont, considerate a fi cele mai puternice din lume, erau conduse de doar 56 de tunari cu jumatate de norma care n-au opus nici o rezistenta in fata atacatorilor. Publicului francez nu i s-a comunicat imediat despre caderea Douaumont-ului – de fapt, unele ziare pariziene nici macar n-au mentionat pierderea fortului, sustinand ca batalia din jurul Verdunului mergea bine pentru francezi. Fortul de la Douaumont era situat doar la 5 mile distanta de Verdun.
Francezii l-au facut pe Generalul Philippe Pétain responsabil cu apararea de la Verdun. Acesta s-a confruntat cu o situatie extrem de dificila. Exista doar un singur drum spre Verdun din exterior, care abia putea fi numit drum, avand in vedere ca avea doar 6 m latime si vehiculele abia puteau trece unul pe langa altul. Totusi, pe acest drum, 25.000 de tone de provizii si 90 000 de soldati au intrat in Verdun. 6 000 de vehicule au fost folosite in aceasta misiune si se spune ca 66% din armata franceza urma sa treaca pe acest drum la un moment dat, pentru a salva Verdunul. Drumului i s-a dat numele de „Calea Sacra”, dar, in ciuda intrarii fortelor militare noi, francezii au suferit grav.
Germanii, de asemenea, au suferit pierderi masive. Pana la sfarsitul lunii aprilie, nemtii au pierdut 120 000 de oameni si francezii 133 000. In timp ce batalia inainte spre primavara anului 1916, Pétain ii cerea lui Joffre din ce in ce mai multi oameni, dar Joffre a refuzat. Acesta voia oamenii pentru atacul planificat de la Somme. Pétain a fost inlocuit cu generalul Nivelle – un soldat care credea ca cea mai de succes strategie era de a fi mereu in ofensiva. Pana in vara, Franta a atins o anumita forma de suprematie aeriana asupra germanilor, dar asta nu insemna mai nimic deoarece batalia de pe pamant era una cu multe pierderi pentru ambele parti.
La numai 150 de mile departare, viata in capitala franceza continua sa fie „normala”. Aici, soldatii francezi, indeajuns de norocosi sa plece de la Verdun, au gasit o lume instrainata. Mancare era din belsug, teatrele erau deschise si doar cateva – din cauza unei reprimari guvernamentale a adevarului – vorbeau despre ceea ce se intampla cu adevarat la doar 150 de mile departare. Soldatii francezi au descoperit ca un muncitor din fabrica castiga de saizeci de ori mai mult decat un soldat francez in cursul unei saptamani. Murmure de nemultumire au inceput sa apara in armata franceza in vara lui 1916, iar in 1917 a izbucnit revolta.
Pe 1 iunie, Germania a lansat un atac masiv asupra Verdunului. Pana pe 23 iunie, au avansat pana la 2,5 mile de Verdun – dar acest atac n-a fost suficient de puternic, deoarece si armata germana era epuizata, dand tot ce a avut si nu mai prea putea sa dea mai mult. Pe 24 iunie, bombardamentul de la Somme putea fi auzit de la Verdun si in cateva zile, batalia de la Somme domina pe frontul de vest. Pana la sfarsitul lui octombrie 1916, francezii au recucerit cele doua forturi, de la Vaux si Douaumont, dar regiunea inconjuratoare arata tragic in februarie. Batalia de la Verdun a continuat pana in decembrie – ironic, deoarece conflictul de la Somme considera ca lupta se incheiase.
Pierderile de vieti omenesti si numarul ranitilor au fost imense la Verdun. Cartile de referinta dau cifre diferite, atat de mari au fost pierderile. O cifra exacta nu va fi niciodata cunoscut, se spune ca francezii au pierdut peste 360 000 de oameni si germanii aproape 340 000. Pentru a mai elibera presiunea simtita de francezi, britanicii au lansat Batalia de la Somme, in iulie 1916. S-a sperat ca o victorie rapida a englezilor aici ar forta nemtii sa isi retraga trupele din zona Verdunului. Cu toate acestea, la fel ca si francezii, englezii s-au implicat intr-o batalie care avea sa dureze luni, mai degraba decat de zile.
Grigore Ciascai