Religie
Ortodox = Sf. Mc. Longhin Sutaşul; Sf. Mc. Leontie, Dometie şi Terentie.
Romano-catolic = Ss. Margareta M. Alacoque, călug.; Hedviga, călug.
Reformat(Calvin) = Gál, Aurélia.
Greco-catolic = Sf. Longin, sutaşul; [Sf. Maria Margareta Alacoque]
Mozaic = 18. Tishri 5772.
Musulman = al-‘ahad: 18. Dhu l-Kada 1432.

Evenimente
1793: Maria Antoaneta, soția lui Ludovic XVI al Franței este ghilotinată, sub acuzația de trădare
1834: Un puternic incediu izbucnește la Westminster Palace, distrugând mare parte din clădirile complexului, printre care și cele ale Camerei Lorzilor și Camerei Comunelor. Reconstrucția va avea să dureze aproape 40 de ani.
1918 – Împăratul Carol I de Habsburg a lansat un manifest intitulat “Către Popoarele mele credincioase”, care preconiza reorganizarea Austro–Ungariei într–o federaţie de şase state “independente”. Transilvania urma să rămână în continuare parte componentă a Ungariei.
1945: Crearea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură – FAO
1964: China a detonat prima bombă nucleară
1978 – Cardinalul polonez Karol Wojtyla a fost ales de către conclavul Vaticanului noul suveran pontif, Papa Ioan Paul al II–lea, primul papă neitalian din 1523 şi al 266–lea papă.
1993: România a devenit membru cu drepturi depline în mișcarea francofonă.
2002 – A fost deschisă noua Bibliotecă din Alexandria. În formă de disc înclinat (soare răsărind din ape), aluzie la anticul mit al lui RA, biblioteca, dispusă pe terase, este un „Paradis” al meselor de lectură şi al calculatoarelor. Chiar dacă are cea mai mare sală de lectură din lume, planetarium, muzee de antichităţi şi de ştiinţe şi vocaţie de centru cultural complex, Biblioteca din Alexandria, cu un buget de 25 de milioane de dolari (pentru început), e departe de puterea financiară a Bibliotecii Congresului din SUA (cu un buget de funcţionare de 435 de milioane de dolari), dar ambiţionează să fie „casa cărţilor lumii”, după cum a afirmat preşedintele instituţiei, Ismail Serageddin, şi prin bogata colecţie de manuscrise, şi prin arhiva Internet. Din cele opt milioane de cărţi, la inaugurare au putut fi consultate aproximativ 240.
2005: Papa Benedict al XVI-lea a acordat, pentru prima oară în istoria papalității, un interviu televizat difuzat de canalul public polonez TVP1

Nașteri
1751: Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt, a doua soție a regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei (d. 1805)
1801: Joseph Jelačić, general imperial austriac, ban al Croației (d. 1859)
1854: Oscar Wilde, scriitor irlandez (d. 1900)
1875: Prințesa Kaʻiulani, prințesă moștenitoare a insulelor Hawaiene (d. 1899)
1885: Gheorghe Ionescu-Sisești, agronom român, membru al Academiei Române (d. 1955)
1886 – S–a născut David Ben Gurion, fondatorul statului evreu (1948), primul deţinător al funcţiei de prim–ministru în noul stat (m.01.12.1973).
1888: Eugene O’Neill, scriitor american, laureat al Premiului Nobel (d.1953)
1890 – S-a născut Michael Collins, cel care a rămas în istorie pentru lupta pe care a dus-o pentru independenţa Irlandei; lider al revoluţionarilor irlandezi, ministru de finanţe în guvernul Irlandei, director al serviciului de spionaj al IRA, membru al delegaţiei irlandeze în timpul negocierilor cu englezii, comandant al Armatei Naţionale Irlandeze (m.22. 08.1922).
1897: Alexandru Proca, fizician român, membru al Academiei Române (d. 1967)
1908 – S–a născut Enver Hoxha (Hodja), preşedintele Albaniei (1946–1985). Aflat la conducerea Partidului Comunist Albanez în perioada 1943–1985, Hoxha şi–a menţinut ţara într–o izolare totală faţă de restul lumii. Concepţia sa, a unei Albanii independenţe, a adus poporul albanez în stadiul de cea mai subdezvoltată naţiune a Europei (m.11.04.1985).
1920: Mateiu Dogan, politolog și sociolog francez de origine română, membru de onoare al Academiei Române
1927: Günter Grass, scriitor german, laureat al Premiului Nobel, 1927 . Prin romanul “Toba de tinichea”, Grass a asigurat literaturii germane postbelice un prestigiu internaţional (“Să scoţi limba”, “Şobolanul”).
1939: Peter Jecza, sculptor român (d. 2009)
1940: Valentin Timaru, compozitor și muzicolog român
1958: Tim Robbins, actor american
1965: Mihai Cosma, muzicolog și jurnalist român

Decese
1591: Papa Grigore al XIV-lea (n. 1535)
1935: Constantin I. Nottara, actor, fost societar și regizor la Teatrul Național din București (n. 1859)
1946: Hans Frank, avocat german, guvernator general al Poloniei ocupate (n. 1900)
1946: Wilhelm Frick, avocat german, ministru de interne în Germania Nazistă și protector al Protectoratului Boemiei și Moraviei (n. 1876)
1946: Alfred Jodl, general german, șeful Statului Major al Înaltului Comandament al Wehrmachtului (n. 1890)
1946: Wilhelm Keitel, feldmareșal german din Al Doilea Război Mondial (n. 1882)
1946: Julius Streicher, politician german, fondatorul săptămânalului Der Stürmer, principalul organ de propagandă antisemită nazistă din Al treilea Reich (n. 1885)
2002: Ileana Berlogea, istoric literar și teatrolog (n. 1931)

Personalitatea zilei – Gunter Grass

Günter Grass s-a născut în orașul Danzig (actualmente Gdańsk, Polonia). Este fiul lui Willy Grass (1899-1979), un etnic german protestant, și al Helenei Grass (1898-1954), o femeie romano-catolică de origine poloneză. Günter Grass a fost crescut în conformitate cu religia catolică. Günter are o soră care s-a născut în 1930.
Günter Grass a urmat gimnaziul Conradinum în Danzig. S-a oferit voluntar pentru submarinele din cadrul serviciului Kriegsmarine, în 1943 devine un Luftwaffenhelfer, se înrolează în Reichsarbeitsdienst, iar în noiembrie 1944, la 17 ani, s-a înrolat în Waffen-SS, trupa paramilitară de elită a SS. A fost rănit la picior și luat prizonier de americani la 20 aprilie 1945. După eliberare, a fost cioplitor în piatră pentru morminte, ceea ce avea să-i slujească drept mijloc de subzistență în timpul studenției (la grafică și sculptură) în Düsseldorf și Berlin. A mai fost traficant pe piața neagră și baterist într-o formație de jazz.  S-a căsătorit în 1954, iar din anul 1960 a locuit la Berlin, precum și temporar în landul Schleswig-Holstein. Divorțat în 1978, el s-a recăsătorit în 1979. Între anii 1983 – 1986 a deținut președinția la Akademie der Künste (Academia de Arte) din Berlin.
Cand Gunter Grass, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura (1999) si un simbol al social-democratiei, a recunoscut ca in tinerete a facut parte din Waffen SS, admiratorii, criticii si nu putinii adversari nu au stiut initial cum sa reactioneze. Unul dintre acuzatorii trecutului nazist al Germaniei, un sustinator infocat al procesului de democratizare si denazificare, a marturisit intr-un interviu, in august 2006, ca a fost membru al Waffen SS, desi pana atunci se stiuse ca era prea tanar pentru a participa la activitatile militare ale Germaniei.

De fapt, dupa cum s-a aflat ulterior, Gunter Grass a fost inrolat in Waffen SS in 1944, dupa ce incercase fara succes sa se ofere ca voluntar pentru flota de submarine. Avea atunci doar 15, iar in momentul in care devine membru al Waffen SS avea 17. A luptat pe front, intr-o divizie de tancuri, care s-a predat in cele din urma fortelor armate americane la Marienbad.
Pret de multi ani, Gunter Grass evocase in scrierile sale si in discursuri cumplita experienta a razboiului, pastrand tacerea asupra acestui capitol intunecat din viata sa. Dupa ce „bomba” a explodat in presa internationala, s-a vorbit despre impostura, ipocrizie, despre un sfarsit umilitor al unei cariere literare invidiabile si s-a propus chiar retragerea Premiului Nobel. Dar totul nu a facut decat sa creasca rapid numarul de exemplare vandute in intreaga lume din autobiografia sa, ”Decojind ceapa”.

Va lucra ca agricultor si miner, incepand apoi sa studieze arta la Dusseldorf si Berlin. In perioada 1956 – 1959 isi castiga existenta ca sculptor si grafician, incepand sa scrie primele sale pagini. Locuieste o vreme la Paris, revenind ulterior la Berlin. Isi maturizeaza stilul, incepe sa fie tot mai sigur de el, si in egala masura se implica tot mai mult in viata politica a vremii, de pe pozitii de stanga. Scrie cu frenezie, citeste enorm, se implica in discutiile si controversele publice ale vremii, militeaza pentru rolul crucial al intelectualului in societatea moderna.

In 1955 se numara printre membrii Gruppe 47. Publica prima sa poezie in 1956, iar prima sa piesa de teatru este pusa in scena in 1957. Considerat o voce promitatoare a literaturii germane post-belice, dar nimic mai mult, Gunter Grass avea sa socheze intreaga lume doi ani mai tarziu, cand publica marea sa capodopera, Toba de tinichea, o ampla si complexa fresca, cu accente alegorice si numerose elemente autobiografice, intr-un stil nou si pofund personal. Este genul de roman-total, cu un suflu ambitios, o istorie a primelor decenii ale secolului XX, lansand si un personaj socant si simbolic : piticul Oskar. Critica si publicul primesc cu entuziasm volumul, care va fi considerat una dintre marile reusite ale literaturii germane contemporane, fiind ulterior ecranizat. Alaturi de Pisica si Soarecele si Ani de Caine, Toba de tinichea face parte din asa numita Trilogie Danzig.
Deja un autor recunoscut si admirat, in anii ’60 Grass decide sa se implice activ in viata politica, sprijinind partidul social-democrat german si in special pe Willy Brandt, de care il va lega si o prietenie speciala. In calitatea sa de activist social, cere democratizarea Germaniei, sustine procesul de denazificare, pledeaza pentru toleranta si impotriva extremismului, in special a celui de dreapta. Publica mai multe carti, poezii si discursuri inspirate de aceste teme. Continua sa scrie, dar nici una dintre creatiile sale ulterioare nu se va bucura de un succes comparabil cu cel al volumului Toba de tinichea. Scrieri precum In mers de rac ori Anestezie locala ii surprind pe admiratorii sai mai curand prin stilul experimental decat prin forta narativa.
Castigator al mai multor premii literare, presedinte al Academie de Arte din Berlin in perioada 1983 – 1986, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1999, Gunter Grass devine un simbol al Germaniei, chiar daca dupa reunificarea tarii i se reproseaza ca nu a fost un opozant deschis al comunismului, avand chiar o anumita simpatie pentru acesta. Eminamente un om de stanga, Gunter Grass socheaza intreaga lume recunoscand tardiv, la o varsta venerabila, ca a fost incadrat in Waffen SS, informatie pe care a ascuns-o pret de decenii, militand in acelasi timp pentru denazificare. Chiar daca unii au banuit ca recunoasterea tarzie este o sinucigasa strategie de publicitate pentru autobiografia sa, Decojind ceapa, majoritatea sustinatorilor sai s-au transformat in adversari. S-au gasit insa si sustinatori neasteptati, mai ales dintre cititorii sai. Cand s-a propus ca autorul sa nu mai fie cetatean de onoare al orasului Gdansk, o mare parte dintre locuitorii acestuia au protestat vehement. In septembrie 2006, la putin timp dupa izbucnirea scandalului, un semnal pozitiv a venit si din lumea araba. Nu mai putin de 46 de poeti, scriitori, artisti si intelectuali au semnat o scrisoare de solidarizare cu Grass, subliniind ceea ce multi uitasera : cat ar fi putut rezista un adolescent propagandei naziste, care a sedus cu o forta impresionanta Germania si nu numai ?

Potrivit criticilor straini, Decojind ceapa este intr-adevar un frumos final pentru o viata dedicata scrisului si activismului politic, de o sinceritate poetica deconcertanta, un amestec de jurnal intim, bildungsroman si jurnal de scriitor. In ciuda sau poate tocmai datorita controverselor, cartea s-a vandut foarte bine in Europa si in SUA, fiind foarte apreciata de critici de notorietate. Prezentand viata lui Gunter Grass intre varsta de 11 ani (cand copilul culegea entuziasmat schije ramase in urma luptelor) pana la succesul adus de Toba de tinichea, in 1959, volumul se anunta ca o incantare stilistica. Momentele din copilaria autorului, cu evocari de o rara sensibilitatea, marturisirea tardiva privind inrolarea in Waffen SS si dramaticele lupte pe front, inversunarea cu care Gunter Grass a lucrat pentru a deveni un mare scriitor, sunt doar cateva dintre capitolele care si-au gasit loc aici. Sinceritatea cu care Grass isi marturiseste atasamentul pentru nazism, indoctrinarea fanatica la care fusese supus, juxtapusa pe emotionantele scene din copilarie si adolescenta, alcatuiesc un frapant contrast.

Titlul ales, desi cu o stranie sonoritate, s-a dovedit inspirat, pentru ca memoriile lui Gunter Grass tocmai asta fac : privind trecutul ca pe o sfera alcatuita din straturi, le indeparteaza unul cate unul, explicand ce a insemnat fiecare. Iar transpunerea intr-un cadru simbolic mai curand domestic, comun, cu o tenta de derizoriu, umanizeaza autorul si ii generalizeaza experientele. Stranie este insa alegerea lui Grass de a vorbi doar despre o parte din viata lui, e adevarat, definitorie. Cele doua decenii prezentate in carte vor oferi cu siguranta admiratorilor si biografilor multe informatii inedite, dar Grass a anunat deja ca un al doilea volum nu va exista.

Bibliografie:

Avantajele găinilor-giruetă,1956, poezii
Bucătăriile răului. O dramă, 1956, teatru
Inundațiile. O piesă în două acte, 1957, teatru
Unchiul, unchiul. O piesă în patru acte, 1958, teatru
Toba de tinichea,1959, roman, face parte din Trilogia Danzigului
Pisica și șoarcele, 1961, roman, face parte din Trilogia Danzigului
Ani de câine,1963, roman, face parte din Trilogia Danzigului
Plebeul de revoltă. O tragedie germană, 1966, teatru
Întrebat, 1967, poezii
Despre ce e evident. Discursuri-articole-scrisoare deschisă-comentarii, [[1968], eseuri
Anestezie locală, 1969, roman
Din jurnalul unui melc, 1972, eseuri și polemici politice
Cetățeanul și vocea lui. Discursuri-eseuri-comentarii, 1974, eseuri
Calcanul, 1977, roman
Denkzettel. Discursuri politice și eseuri 1965-1976, 1978, eseuri
Întâlnire la Tegte, 1979, proză scurtă
Rubrica nașteri sau germanii sunt pe moarte, 1980, proză scurtă
Studiu de rezistență. Discursuri politice 1980-1983, 1984, eseuri, polemici politice
Șobolanul, 1986, roman
Limba. Un jurnal din desene, 1988, jurnal
Apel către broasca râioasă, 1992, roman
Un câmp prea departe, 1995, roman
Secolul meu, 1999, roman
În mers de crab, 2002, roman
Decojind ceapa, 2006, roman
Caseta, 2008, roman
Călătorie în Germania, din Germania, 2009, roman

Rubrică realizată de Grigore Ciascai