Religie
Ortodox = + Sf. Ap. şi Ev. Matei (Post)
Romano-catolic = Ss. Margareta a Scoţiei; Gertruda, fc.
Reformat(Calvin) = Ödön.
Greco-catolic = Sf. ap. şi ev. Matei.
Mozaic = 19. Kheshvan 5772.
Musulman = al-‘arb`a’: 19. Dhu l-Hidjdja 1432.

Sărbători
Sf. Apostol și Evanghelist Matei
Ziua Trupelor de Căi Ferate și Transporturi Militare
Ziua internațională pentru toleranță

Evenimente
1849: Un tribunal rus l-a condamnat pe Fiodor Dostoievski la moarte pentru activități anti-guvernamentale; execuția lui a fost anulată în ultimul moment, pedeapsa fiind comutată în exil în Siberia
1855: Exploratorul britanic David Livingstone e primul european care ajunge la cascada Victoria (Mosi-oa-Tunya)
1878: S-a constituit la Sibiu, Reuniunea Română de Muzică sub conducerea cărturarului Zaharia Boiu
1881: La București a fost înființată Facultatea de Teologie ortodoxă
1885: George Eastman, fondator al companiei Kodak, a inventat în SUA pelicula de nitroceluloză pentru a imprima imagini
1907: Oklahoma devine cel de-al 46-lea stat american. Toți indienii din stat au devenit cetățeni americani
1916 – Primul razboi mondial. A început “batalia pentru Bucuresti”, cea mai mare operatiune militara contraofensiva a armatei române din anul 1916, condusa de generalul Prezan, prin care se încerca oprirea înaintarii fortelor inamice înspre vest si nord-vest si ocuparea Capitalei. Armata româna, coplesita numeric, a fost nevoita sa se retraga, iar la 23.11.1916 trupele germane intrau în Bucuresti.
1920: S-a încheiat revoluția din Rusia, începută în primăvara anului 1918
1945: Constituirea UNESCO – Organizatia Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. La data de 16 noiembrie 1945 reprezentanții a 44 de state participante la Conferința de la Londra au semnat Actul constitutiv al UNESCO; a intrat în vigoare pe 4 noiembrie 1946
1957: Începe la Moscova, consfătuirea reprezentanților partidelor comuniste din 64 de țări. Se adoptă o declarație care condamnă „revizionismul” în general, iar în mod special „revizionismul” iugoslav
1979: S-a dat în folosință, experimental, primul tronson al magistralei 1 a metroului din București între stațiile Timpuri Noi și Semănătoarea
1988: A fost adoptată Declarația de suveranitate a Republicii Estonia, prin care se recunoștea supremația legilor estoniene asupra celor unionale
1988: Benazir Bhutto este aleasă în funcția de prim ministru al Pakistanului, pe care a deținut-o în legislaturile 1988-1990 și 1993-1996, fiind prima conducătoare politică a unei țări musulmane
2000: Bill Clinton devine primul președinte american care vizitează Vietnamul
2001 – Celebrul alpinist Constantin Lacatusu a pornit, alaturi de americanul Michael Hodges, într–o expeditie în Antarctica vizând escaladarea vârfului Mount Vinson (5 140m); expeditia, încheiata cu succes la 10.12.2001, facea parte din proiectul numit „Top 7” ce avea ca scop escaladarea celor mai înalte vârfuri de pe cele sapte continente.

Nașteri
42 î.Hr.: Tiberius, al doilea împarat roman, fiul adoptiv al lui Cezar August (d. 37 d.Hr.)
1717: Jean le Rond d’Alembert, matematician și enciclopedist francez (d. 1783)
1766: Rodolphe Kreutzer, violonist și compozitor francez (d. 1831)
1816: Andrei Mureșanu, poet, traducător și eseist român (d. 1863)
1835: Eugenio Beltrami, matematician italian (d. 1899)
1880: Alexandr Blok, poet rus (d. 1921)
1903 – S–a născut Dumitru Staniloaie, profesor de teologie, membru al Academiei Române, considerat unul dintre cei mai de seama gânditori crestini din lume; a fost închis de regimul comunist în perioada 1958–1963 (“Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos”, “Teologia dogmatica ortodoxa”); în anul 2003, UNESCO a înscris în calendarul aniversarilor culturale si numele teologului român Dumitru Staniloaie, marcând 100 de ani de la nasterea celui numit „teologul dragostei crestine” (m.04.10.1993).
1922: José Saramago, scriitor portughez, laureat al Premiului Nobel (d. 2010)
1944: Radu Nunweiller, fotbalist român
1967: George Cristian Maior, politician român

Decese
1272: Regele Henric al III-lea al Angliei (n. 1207)
1364: Nicolae Alexandru, domnitor al Țării Românești (1352 – 1364)
1632: Gustavus Adolphus, rege al Suediei (n. 1594)
1797: Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei (n. 1744)
1852: Nicolae Bălcescu, istoric român (n. 1819)
1909: Augustin Bunea, istoric și academician român
1960 – A murit actorul de film Clark Gable, supranumit „The King”, laureat al Premiului Oscar în anul 1934 („Văduva veselă”, „S-a întîmplat într-o noapte”, „Pe aripile vîntului”) (n.01.02.1901).
2000: Laurențiu Ulici, critic literar român (n. 1943)
2001 – A murit pianistul american de jazz Tommy Flanagan. A cîntat în compania unor personalităţi ale genului, precum John Coltrane, Miles Davis, Ella Fitzgerald (n.16.03.1930).

Personalitatea zilei – José Saramago

José Saramago (n. 16 noiembrie 1922, Azinhaga, Portugalia – d. 18 iunie 2010, Lanzarote, Insulele Canare, Spania, a fost un scriitor portughez. În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
Saramago reușește să construiască pe teme deseori suprarealiste (de exemplu desprindera peninsulei iberice de continentul european), romane cu o acțiune și cu protagoniști foarte din realitate. Romanul Ensaio sobre a cegueira („Eseu asupra Orbirii sau Orașul Orbilor”) conține în detaliu aspectele pshihologice și sociologice ale comportamentului uman, într-o anumită situație.
O parte din romanele lui descriu diferite epoci istorice ale Portugaliei, însă nu sunt în primul rând romane istorice, ci caracterizări, uneori ironice, alteori triste, de destine umane.
Saramago a fost ateu și comunist.
José Saramago s-a născut în 1922 într-un sat din provincia Ribatejo, unde apare în registrul de nașteri ca José de Sousa Saramago. În 1924 pleacă cu părinții, José de Souse și Maria da Piedale, la Lisabona. Aici moare fratele lui, Francisco. Deoarece părinții nu-l pot ține la gimnaziu, face o școală tehnică și lucrează doi ani ca mecanic. În 1944 se căsătorește cu Ilda Reis.
În 1947 apare primul volum de proză. Până în 1966 nu publică nimic, ajungâd la concluzia că … nu are nimic ce merită să fie spus. După aceea publică poezii și critici. În anul 1969 intră în Partidul Comunist Portughez (pe atunci interzis). Se desparte de soție și are o relație cu scriitoarea portugheză Isabel da Nóbrega până în 1986.
Din 1975 lucrează numai ca scriitor. După divergențe privind romanul său Evanghelia după Hristos, se mută definitiv pe insula Lanzarote.
Saramago a murit în casa sa de la Lanzarote, în Insulele Canare în ziua de 18 iunie 2010.
Stilul narativ al lui Saramago, uneori comparat cu cel al lui Kafka, cu fraze lungi, deseori cuprinzînd o pagină întreagă, cu reguli de punctuație proprii, cu propoziții scurte, ritmice, aproape ca într-o poezie, este puternic expresiv, clar, detaliat, cititorul este legănat ca într-o barcă pe un rîu liniștit, și rămâne apoi melancolic, cu un zâmbet pe față.
Scriitorul american John Updike a descris stilul lui Saramago ca fiind „relaxat, dezarmant de direct, care dovedește un interes pentru viața cotidiană, caracterizat de respect pentru viață și plin de spirit critic. Proza sa nu este străină de speculații filosofice și psihologice, dar are și o doză de înțelepciune populară nepretențioasă.”
Criticul literar britanic James Wood i-a descris stilul astfel: „[Saramago] are abilitatea de a părea în același timp înțelept și ignorant… Deseori folosește ceea ce poate fi numit un stil neidentificabil, liber, indirect… de parcă [cartea] n-ar fi povestită de scriitor ci de către un grup de bărbați înțelepți și oarecum limbuți, grup din care face parte și povestitorul. Acestei comunități îi plac truismele, proverbele, clișeele.”
Într-un editorial intitulat „Omnipotenţa (presupusă) a naratorului”, publicaţia oficială a Vaticanului îl critică virulent pe Saramago, laureat al premiului Nobel pentru literatură, care era marxist şi ateu.
Astfel, L’Osservatore Romano îl cataloghează pe scriitorul portughez drept „un ideolog antireligios, un om şi un intelectual care nu admite niciun fel de metafizică, închis complet în încrederea sa adâncă în materialismul istoric, adică în marxism”.
„Spunea că nu poate să doarmă numai la gândul cruciadelor şi Inchiziţiei, uitând de gulaguri, epurări, genocide şi samizdaturi (mijloace folosite în fosta URSS pentru difuzarea operelor interzise de cenzură, n.r.) culturale şi religioase”, mai scrie cotidianul de la Vatican.
Editorialul respectiv mai spune despre Saramago că era „un populist extremist” care „se lua cu o mare comoditate” de „un Dumnezeu în care el n-a crezut niciodată, în virtutea omnipotenţei şi omniscienţei Sale”.
Saramago a provocat furia Vaticanului şi a Bisericii Catolice cu romanul său „Evanghelia după Isus Cristos” (1992), în care îl prezintă pe Iisus Hristos pierzându-şi virginitatea cu Maria Magdalena.
Scriitorul a mai trezit mânia catolicilor şi când a publicat ultimul său roman, „Cain” (2009), unde personajul biblic omonim, asasinul fratelui său, Abel, este personificarea răului şi, totodată, prezentat ca un om nici mai rău, nici mai bun decât alţii, în timp ce Dumnezeu este descris ca nedrept şi invidios.
Când şi-a prezentat această carte, Saramago a calificat Biblia drept „manual de rele moravuri”.
Scriitorul portughez José Saramago, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1998, a încetat din viaţă, vineri, 2010, la vârsta de 87 de ani, în insula spaniolă Lanzarote, după mai mulţi ani de boală.
Guvernul portughez a decretat două zile de doliu naţional şi a aprobat depunerea trupului neînsufleţit al scriitorului în clădirea Primăriei Lisabonei. Sicriul cu trupul scriitorului a fost transportat din Lanzarote la Lisabona, cu un avion în care au fost prezenţi soţia lui Saramago, Pilar del Rio, rude şi prieteni, precum şi ministrul portughez al Culturii şi biograful autorului.
Reprezentanţii Fundaţiei „José Saramago” au declarat, că trupul neînsufleţit al scriitorului va fi incinerat la cimitirul Alto de Sao Joao din Lisabona. Ulterior, cenuşa sa va fi împărţită: jumătate va fi dusă în satul natal al lui Saramago, Azinhaga, iar cealaltă jumătate va fi depusă la rădăcina unui măslin din grădina reşedinţei scriitorului de la Lanzarote, unde acesta şi-a petrecut ultimii 17 ani de viaţă.
José Saramago s-a născut la 16 noiembrie 1922, la Azinhaga, în provincia Ribatejo, într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu obţinerea premiului Nobel pentru Literatură în 1998. În 1992, el a publicat „Evanghelia după Isus Cristos”, cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Iisus. O cotitură în universul tematic al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni alegorice începută cu „Pluta de piatră” (1986) şi urmată de „Eseu despre orbire” (1995), „Toate numele” (1997), „Peştera” (2000), „Omul duplicat” (2002), „Eseu despre luciditate” (2004) şi „Intermitenţele morţii” (2005).
Saramago locuia în Lanzarote din 1993, împreună cu soţia sa, jurnalista Pilar del Rio. Acesta s-a autoexilat în urma polemicii create în Portugalia de publicarea romanului „Evanghelia după Isus Cristos”, cenzurat de autorităţi.

Traduceri în limba română

Ridicat de la pamint. Ed. Polirom, 1980
Pluta de piatra. Ed. Polirom, 2002
Toate numele. Ed. Polirom, 2002, 2008, 2011
Anul mortii lui Ricardo Reis. Ed. Polirom, 2003, 2009
Evanghelia dupa Isus Cristos. Ed. Polirom, 2003,2012
Istoria asediului Lisabonei . Ed. Polirom, 2004
Eseu despre orbire. Ed. Polirom, 2005, 2008
Memorialul minastirii. Ed. Polirom, 2007
Intermitentele mortii. Ed. Polirom, 2007, 2009
Omul duplicat. Ed. Polirom, 2009
Pestera. Ed. Polirom, 2009
Eseu despre luciditate. Ed. Polirom, 2008
Farime de memorii. Ed. Polirom, 2009
Calatoria elefantului. Ed. Polirom, 2010
Manual de pictura si caligrafie. Ed. Polirom, 2010
Caietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 – martie 2009. Ed. Polirom, 2010
Calatorie prin Portugalia. Ed. Polirom, 2011
Caietul. Texte scrise pentru blog: martie 2008 – noiembrie 2009. Ed. Polirom, 2011
Cain. Ed. Polirom, 2012

Pagină realizată de Grigore Ciascai