Religie
Ortodox = +Sf. Sfinţit Mc. Elefterie; Sf. Mc. Antia şi Suzana (Dezlegare la ulei şi vin)
Romano-catolic = Sf. Silvia, fc.
Reformat(Calvin) = Detre, Albina.
Greco-catolic = Sf. ep. m. Elefterie.
Mozaic = 19. Kislev 5772.
Musulman = al-khamis: 19. Muharram 1433.
Evenimente
687: Sf. Sergiu I devine Papă
1840: Rămășițele pământești ale lui Napoleon I, au fost aduse în Franța de pe Insula Sfânta Elena, locul în care a murit, și depuse în Domul Invalizilor din Paris
1860: Împăratul Austriei, Franz Joseph I, hotărăște alipirea Banatului la Ungaria fără a ține seama de cererea românilor bănățeni de a se înființa în Banat un „Căpitănat român”
1868: Concertul inaugural al „Societății Filarmonice Române”, sub bagheta lui Eduard Wachmann, primul director al orchestrei. În program au fost lucrări de Mozart, Haydn, Beethoven, Mendelssohn Bartholdy
1876: A luat ființă Cercul Militar al ofițerilor din garnizoana București, actualul Cerc Militar Național; Construcția Palatul Cercului Militar Național, sediu de astăzi al instituției, a început în anul 1911 și s–a încheiat în 1923
1885: Apare, la București, revista modernistă „Analele literare”, editată de Mircea C. Demetrescu (până 1888)
1887: Apare primul număr al publicației lunare „Revista Nouă”, condusă de Bogdan Petriceicu Hasdeu
1938: Memorandumul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu Mare, Maramureș), semnat de Iuliu Maniu, Mihai Popovici și încă 48 de fruntași ai PNȚ, este prezentat regelui Carol al II–lea. În document se cerea „o schimbare de regim radicală” și respectarea principiilor democratice conform hotărârilor de la Alba Iulia din 1918
1938 – La Atlanta a avut loc premiera filmului „Pe aripile vântului”, în regia lui Victor Fleming, avându–i ca protagoniști pe Vivien Leigh și Clark Gable
1944: Reapare la București, zilnic, ultima serie a revistei „Bilete de papagal”, director Tudor Arghezi (16 dec. 1944 – 12 feb. 1945)
1945: Generalul Douglas MacArthur emite în calitate de comandant suprem al Forțelor Aliate în Pacific un ordin prin care shintoismul nu mai este religie de stat în Japonia
1948: Este înființată Opera Maghiară de Stat din Cluj
1964: Oficialitățile canadiene au arborat pentru prima dată actualul lor steag, reprezentând o frunză roșie de arțar
1965: Navetele spațiale americane „Gemini 6” și „Gemini 7” au realizat prima întâlnire în spațiu
1970: Naveta spațială rusească Venera–7 efectuează prima aterizare a unei sonde pe planeta Venus
1994: Este lansat Netscape Navigator 1.0
1995: Madrid: La Conferința Uniunii Europene, șefii de stat și de guvern au convenit asupra noii monede europene. Aceasta a fost denumită „EURO” și a înlocuit moneda națională din Germania, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Spania, Portugalia, Austria, Irlanda, Finlanda, Grecia la 1 ianuarie 2002
1999: Germania acceptă să plătească 10 milioane de mărci drept compensații persoanelor care au fost supuse la muncă forțată în timpul nazismului
2000: A fost închisă definitiv centrala atomoelectrică rusă de la Cernobîl
2001: A fost redeschis, pentru public, Turnul din Pisa, închis în 1990 pentru consolidare
2002: Pentru prima dată, România a fost nominalizată în cadrul galei Premiilor MTV Europa (Barcelona) prin introducerea secțiunii „Cel mai bun artist român”; câștigătoare a fost trupa „Animal X”
Nașteri
37: Nero (Claudius Drusus Germanicus Caesar), împărat al Imperiului Roman (d. 68)
1613: François de la Rochefoucauld, scriitor și moralist francez (d. 1680)
1802: Janos Bolyai, matematician maghiar (d. 1860)
1832: Gustave Eiffel, inginer și arhitect francez (Turnul Eiffel) (d. 1923)
1852: Antoine Henri Becquerel, fizician francez, laureat al Premiului Nobel (d. 1908)
1859 – S-a născut Lejzer Ludwik Zamenhof, supranumit ”Doktoro Esperanto”, medic şi lingvist polonez. Este recunoscut drept creatorul limbii esperanto, limbă artificială, bazată pe o gramatică schematizată şi pe un vocabular împrumutat din cele mai răspîndite limbi europene, inventată cu scopul de a deveni limbă internaţională. În 1887, a publicat (în limba rusă), sub numele de Doktoro Esperanto, volumul ”Limba internaţională. Prefaţă şi manual complet” (m.14.04.1917).
1860: Niels Ryberg Finsen, medic danez, laureat al Premiului Nobel (d. 1904)
1887: Cella Delavrancea, prozatoare, pianistă și fiica scriitorului Barbu Delavrancea (d. 1991)
1926 – S–a născut medicul Mircea Olteanu, unul dintre primii chirurgi oftalmologi din lume care a operat sub anestezie generală nou născuţi sub două săptămâni; lui i se datorează înfiinţarea, în România, a unui centru de transplant de cornee, în care s–au realizat peste 3 500 de astfel de operaţii.
1928: Friedensreich Hundertwasser, pictor austriac (d. 2000)
1947: George-Mihail Pruteanu, lingvist, eseist și politician român (d. 2008)
1948: Cornel Nistorescu, prozator, publicist
1951: Ioan Luchian Mihalea, fondatorul grupurilor „Song”, „Minisong” (d. 1993)
1955: Paul Simonon, basist englez (The Clash)
1973 – S-a născut Constantin Popescu, scenarist, regizor şi producător la casa de producţie cinematografică „FILMEX”. În anul 2002 a debutat la editura Cartea Românească cu romanul „Mesteci şi respiri mai uşor…” (Premiul de debut „Radu G. Ţeposu” şi cel al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, precum şi premiul Prometheus al Fundaţiei Anonimul).
Decese
1675 – A murit pictorul olandez Jan van der Vermeer, unul dintre cei mai mari pictori ai secolului al XVII–lea ale cărui lucrări, reprezentând cel mai adesea scene de interior, se disting prin claritatea culorilor şi prin esenţializarea compoziţiei (n.31.10.1632).
1740: Georg Haner, teolog sas (n. 1672)
1885: Regele Ferdinand al II-lea al Portugaliei (n. 1816)
1958: Wolfgang Pauli, fizician atomist austriac, laureat al Premiului Nobel (n. 1900)
1966: Walt Disney, producător, desenator și regizor american (n. 1901)
1989: Knut Kolsrud, etnolog norvegian (n. 1916)
2008: Anghel Rugină, economist american de origine română (n. 1913)
2010: Blake Edwards, regizor, producător de filme și scenarist american (n. 1922)
2011: Christopher Hitchens, scriitor englez (n. 1949)
Personalitatea zilei – Johannes Vermeer
Johannes Vermeer, cunoscut mai ales ca Jan Vermeer van Delft (botezat 31 octombrie, 1632, Delft, Țările de Jos, d. 15 decembrie 1675, Delft, Țările de Jos) a fost un pictor olandez, unul din cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului baroc. În timp, reputația lui Vermeer a crescut tot mai mult, astăzi el fiind considerat unul dintre cei mai mari pictori olandezi ai vârstei de aur[1], fiind cunoscut mai cu seamă ca un maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată autentică, cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multe reprezintă scene de fiecare zi sau alegorii.
Se cunosc puține amănunte din viața sa sau despre înfățișărea sa, Vermeer nu a pictat nici un autoportret. Fără a se ști exact data nașterii, este fapt documentat că a fost botezat pe 31 octombrie 1632 în Nieuwe Kerk („Biserica Nouă”) din Delft. După ce frecventează cursurile academiei conduse de pictorul catolic Rietwijk și atelierul lui Leonaert Bramer, Vermeer este primit pe 29 decembrie 1653 în breasla pictorilor Sint-Lukasgilde. O influență asupra stilului lui Vermeer a exercitat-o cu siguranță și Pieter de Hoch, el însuși autor al unor fine tablouri cu scene din viața zilnică.
Vermeer se întoarce la Delft și în primăvara anului 1659 se căsătorește cu Catharina Bolnes, o tânără provenind dintr-o familie catolică, după ce pictorul – care era protestant – trece la catolicism. În repetate rânduri, în anii 1662, 1663, 1669 și 1670 va fi staroste al breslei pictorilor din Delft. Va fi o prezență obișnuită în cercurile sculptorilor, negustorilor, pictorilor de faianță, editorilor-tipografi și țesătorilor.
Vermeer picta puțin – în medie două tablouri pe an – rezultă însă că era bine plătit, pentru a putea face față necesităților familiei sale, care în 1675 (anul morții pictorului) număra 11 copii. Ține mult la independența sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar – cu timpul – și inevitabile greutăți materiale. Cei mai cunoscuți clienți ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten și tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra și ca expert în verificarea autenticității unor tablouri, devenind consilierul colecționarilor de artă.
În ultimii ani ai vieții, situația lui financiară se înrăutățeșe, fiind obligat să facă multe împrumuturi și să vândă din tablourile sale cu un preț sub valoarea lor reală. O lovitură cruntă pentru artist este războiul, invazia armatelor regelui Franței, Ludovic al XIV-lea, atrăgând după sine declinul economiei olandeze.
În anul 1675, Vermeer se îmbolnăvește brusc și moare în decurs de câteva zile. Pe 15 decembrie 1675 este înmormântat în cripta familiei din Oude Kerk („Biserica Veche”) din Delft.
Primele sale tablouri — în comparație cu operele de mai târziu — au un format mai mare și reprezintă scene religioase sau istorice. Vermeer pictează și două tablouri cu vederi din orașul său natal: Vedere din Delft (1660) și Străduța (1657-1658).
O altă categorie o reprezintă tablourile pe teme așa zise moralizatoare: Proxeneta (1656) și Fată dormind (1657), probabil după consumul unei cantități exagerate de vin.
Cele mai multe tablouri cu fete tinere sau femei mature au un caracter narativ, în relație cu instrumente muzicale sau obiecte casnice. Unele dintre ele au caracterul unui portret, cum ar fi Femeie citind o scrisoare la fereastră (1657) sau Fata cu un cercel de perlă (1665), unul din cele mai cunoscute și mai populare tablouri ale lui Vermeer. Forța de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului.
Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: Alegoria credinței (1671) și Alegoria picturii (sau În atelier, 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-și astfel anonimitatea. Ca model servește o femeie tânără, într-o rochie albă, cu o coroană de frunze pe cap, reprezentând probabil muza Clio, protectoarea istoriei.
Jan Vermeer a fost la timpul său un precursor al principiilor compozițiilor configurative. Structura geometrică a tablourilor joacă un rol important. Folosirea efectelor de lumină dau impresia unor scene în aer liber, nefolosind niciodată tonuri închise în redarea umbrelor. Mult timp ignorat, Vermeer se bucură astăzi de mare popularitate, expoziția retrospectivă din Haga (1995-1996) având 460.000 de vizitatori în 14 săptămâni.
Pagină realizată de Grigore Ciascai
