Religie
Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei; Sf. Alexandru (creștin-ortodox)
Sf. Fecioara Maria de la Guadalupe; Ss. Conrad; Vincelin (romano-catolic)
S. Spiridon Taumaturgul (greco-catolic)

Evenimente
1787: Pennsylvania a devenit cel de-al doilea stat american care a ratificat Constituția SUA
1864: Episcopia ortodoxă de la Sibiu a fost ridicată la rangul de mitropolie, având în subordine episcopiile de Arad și de Caransebeș; Andrei Șaguna a fost numit mitropolit
1868: Înființarea agenției diplomatice române la Viena
1896: Guglielmo Marconi a făcut, la Londra, prima demonstrație publică a radioului
1913: Pictura „Mona Lisa” a lui Leonardo Da Vinci a fost recuperata, la Florența, dupa doi ani de la furtul ei din Muzeul Luvru din Paris
1924: În Austria intră în folosință șilingul drept nouă monedă națională, înlocuind astfel vechea coroană
1927: S-a înființat Asociația Presei Sportive din România
1941: Al doilea război mondial: La insistențele guvernelor german și italian, România declară război Statelor Unite. Între cele două țări nu au loc operații militare directe, momentul marcând ruperea relațiilor diplomatice
1944: Bunurile Teatrului Național din București au fost cedate rușilor, în contul despăgubirilor de război reglementate de Convenția de Armistițiu semnată la Moscova, la 12 sept. 1944.
1963: Kenya își proclamă independența față de Marea Britanie.
1991: Curtea Supremă de Justiție, Secția militară, i–a declarat nevinovați pe foștii membri ai Comitetului Politic Executiv al PCR.
1992: A luat ființă formația de muzică folk–pop „Pasărea Colibri” avându–i ca membri pe: Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Florian Pittiș, Vladi Cnejevici.
1999: În urma unor puternice furtuni ce au avut loc în Europa de Vest, totalul pagubelor fiind evaluat la peste 5 miliarde euro, petrolierului Erika a naufragiat în largul coastelor Bretania; mai multe sute de kilometri de plajă de pe coasta Atlanticului au fost invadate de „mareea neagră” provenită de pe petrolier
2002: Uniunea Europeană a invitat zece țări candidate la aderare – Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru și Malta – să i se alăture începând cu data de 1 mai 2004. Numărul membrilor UE crește astfel de la 15 la 25. Pentru România și Bulgaria a fost fixat ca termen al aderării anul 2007

Nașteri
1574: Ana a Danemarcei, soția lui Iacob I al Angliei (d. 1619)
1791: Arhiducesa Marie Louise a Austriei, a doua soție a lui Napoleon (d. 1847)
1821: Gustave Flaubert, scriitor francez (d. 1880)
1863: Edvard Munch, pictor norvegian (d. 1944)
1866: Alfred Werner, chimist elvețian, laureat al Premiului Nobel (d. 1919)
1893: Edward G. Robinson, actor american de origine română (d. 1973)
1903: Yasujirō Ozu, regizor japonez (d. 1963)

1915 – S-a născut Frank Sinatra (Francis Albert), actor şi cântăreţ american, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul „From Here to Eternity”. Între anii 1951-1957 a fost căsătorit cu Ava Gardner. Printre cele mai cunoscute melodii ale sale sunt: „Strangers in the Night”, „My Way”, „I’ve Got You Under My Skin”(d. 1998).
1929 – S–a născut John Osborne, dramaturg, producător britanic de film; piesa sa “Priveşte înapoi cu mânie” –1957– a marcat momentul apariţiei generaţiei “tinerii furioşi” (m.24.12.1994).
1936 – S–a născut atleta Iolanda Balaş Söter, campioană olimpică la Roma în 1960) şi Tokio, preşedinte al Federaţiei Române de Atletism din 1990; în 1993 a înfiinţat Fundaţia Atletismului Românesc.
1939: Tudor Octavian, scriitor și publicist român
1946: Don Gummer, sculptor american
1953: Dan C. Mihăilescu, istoric și critic literar, traducător, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, cronicar literar român
1955: Sorin Ilieșiu, operator și regizor de film român

Decese
1711: Gheorghe Brancovici, cronicar, autorul unei cronici în limba română și a alteia în limba sârbă, care cuprinde și date despre români
1795: András Adányi, scriitor, poet și călugăr iezuit maghiar (n. 1715)
1843: Regele William I al Olandei (n. 1772)
1877: José de Alencar, scriitor brazilian (n. 1829)
1962: Felix Aderca, prozator, poet, estetician și eseist român de origine evreiască (n. 1891)
1963: Yasujirō Ozu, regizor japonez (n. 1903)
1983 – A murit actorul Amza Pellea. Reprezentant al Promoţiei de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, unde s-a impus ca unul dintre actorii cei mai dotaţi ai scenei româneşti. Activitatea artistică a fost completată de cea pedagogică (profesor IATC) şi de cea administrativă. Creatorul lui ”Nea Mărin”, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i-a relevat atît de bine disponibilităţile pentru comedie, Amza Pellea a interpretat atît personaje istorice (Vlădica Hariton din ”Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, ”Voievodul Basarab din ”Croitorii cei mari din Valahia” de Al. Popescu, rolurile din ”Tudor”, ”Răscoala”, ”Haiducii”, ”Dacii”, ”Columna”, ”Mihai Viteazul”), cît şi personaje contemporane (Ailinicii din ”Secunda 58” de Dorel Dorian, Manole din ”Somnoroasa aventură” de T.Mazilu), dar şi personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din ”Fîntîna turmelor” de Calderon, Horaţiu din ”Hamlet”, Platonov din ”Un Hamlet de provincie” de Cehov) (n.07.04.1931).
2001: Jean Richard, actor francez (n. 1921)
2011: Mălina Olinescu, cântăreață româncă (n. 1974)

Personalitatea zilei – Gustave Flaubert

Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset) a fost un scriitor francez. Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori pe plan mondial. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary (1857).
Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1854 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din „Doamna Bovary”.
Mama scriitorului, Anne-Justine-Caroline Fleuriot, de origine pur normandă, fiică de medic, orfană de timpuriu, a îmbrățișat de la început concepțiile soțului ei și a rămas toată viața cea mai apropiată de Gustave. Achille Flaubert, fratele mai vârstnic cu nouă ani a lui Gustave, l-a urmat în carieră pe tatăl său, dar nu s-a ridicat la înălțimea acestuia. Relațiile dintre cei doi frați au fost destul de reci. Caroline Flaubert, sora mult îndrăgită de Gustave, mai tânără decât el cu trei ani, s-a măritat în 1845 cu Émile Homard; moartea ei, survenită la nașterea unei fetițe, care va fi crescută de Gustave și de doamna Flaubert, a fost una dintre cele mai adânci dureri încercate de scriitor.
Atmosfera sumbră a spitalului unde și-a petrecut copilăria, neliniștile tatălui hărțuit de responsabilitate și doborât de trudă, disecțiile la care asistă mai mult în secret, toate acestea își vor spune cuvântul în cristalizarea unui caracter înclinat spre pesimism și melancolie, dar vor imprima duritate, migală și exactitate viitoarei munci scriitoricești.
În luna februarie 1832 Gustave intră ca extern la liceul din Rouen, căruia îi păstrează o tristă amintire pentru o anume educație romantică, desuetă, care împingea mulți elevi la viciu și adesea la sinucidere. Supraîncărcarea volumului de materii predate, învățarea mecanică îl dezgustă pe adolescent, care reface trăirile de atunci în pateticile pagini ale „Memoriilor unui nebun”: „Mă mai văd așezat, pe băncile clasei, absorbit în visele mele de viitor[…] în timp ce pedagogul râdea de versurile mele latinești, iar colegii mă priveau batjocoritor”. Citește cu pasiune pe Byron, Goethe, Shakespeare, Cervantes. În 1825? scrie primele povestiri: „Un parfum de mirodit”, „Ciumă la Florența”, „Turbare și neputință”, istorii de certă influență byroniană, de factură pesimistă.
Flaubert o cunoaște la Trouville pe Elisa Schelesinger, soția (nelegitimă mult timp) a unui afacerist, în vârstă de 26 de ani, femeie de o cinste și de o puritate ireproșabile, care rămâne toată viața marea pasiune a scriitorului; episodul întâlnirii este povestit amănunțit în „Memoriile unui nebun”, unde tânăra doamnă se numește Marie; ea va deveni modelul lui Marie în „Educația sentimentală”.
„Memoriile unui nebun”, roman terminat în 1838, este un jurnal al crizei sentimentale pe care o traversează un adolescent exaltat; este vizibilă influența „Confesiunilor” lui J. J. Rousseau, a „Confesiunii unui copil al secolului” a lui A. de Musset (apărută chiar în același an), iar ecourile ei se vor răsfrânge tardiv în „Confesiunea lui Claude”, primul roman a lui Émile Zola.
În 1837 publică povestiri fantastice („Vis de infern”, Quidquid volueris”), romanul „Pasiune și virtute”, în care se schițează portretul doamnei Bovary, iar în 30 martie, apare în revista „Colibri”, „O lecție de istorie naturală”, povestire care aduce un ton nou, satiric, antiburghez caracteristic întregii creații realiste flaubertiene.

Opera
1857: Doamna Bovary („Madame Bovary”), operă capitală, pentru literatura secolului al XIX-lea;
1862: Salammbô, roman ce evocă un episod din istoria Cartaginei;
1870: Educația sentimentală („L’Éducation sentimentale”), roman ce dezbate tema iluziilor pierdute în viață;
1874: Ispitirea sfântului Anton („La Tentation de Saint Antoine”), caracterizată printr-un realism halucinatoriu;
1881: Bouvard și Pécuchet („Bouvard et Pécuchet”), roman neterminat, apărut postum, satiră la adresa stupidității umane.

Pagină realizată de Grigore Ciascai