Religie
Ortodox = + Sf. doctori fără de arginţi Cosma şi Damian.
Romano-catolic = +TOŢI SFINŢII.
Reformat(Calvin) = Marianna, Itala.
Greco-catolic = Sf. m. Cosma şi Damian, doctori fără plată.
Mozaic = 4. Kheshvan 5772.
Musulman = ath-thalatha’: 4. Dhu l-Hidjdja 1432.
Sărbători
Sărbătoarea Tuturor Sfinților (calendarul romano-catolic și anglican)
Ziua Radioului Național
Algeria: Ziua Națională. Aniversarea Revoluției (1954)
Ziua internațională a veganismului (vegetarismului).

Evenimente
333 î.Hr. : Bătălia de la Issos, a douăsprezecea victorie a lui Alexandru cel Mare asupra perșilor.
451 : Încheierea Conciliului din Calcedon (al 4-lea ecumenic).
1164 : Îngrijorat pentru viața sa, Thomas Becket, în noaptea de întâi spre doi noiembrie, s-a îmbarcat clandestin pentru Franța. De comun acord cu papa, Ludovic al VII-lea acordau transfugilor azil și protecție.
1337 : Regele Angliei Eduard al III-lea îl provoacă pe Filip al VI-lea de Valois : acesta este adevăratul început al Războiul de o sută de ani. (1337 – 1453) dintre Franța și Anglia.
1478 : Cu bula Exigit sinceræ devotionis papa acordă Regilor Catolici creierea Inchiziției spaniole.
1503 : Cardinalul Julien della Rovere este ales papă cu 37 de voturi din 38 de votanți, și a luat numele de Papa Iuliu al IIlea.
1512: Opera lui Michelangelo de pe plafonul Capelei Sixtine a fost aratată pentru prima dată publicului
1520 Fernando Magellan descoperă Strâmtoarea Magellan denumită „Estreito de Todos los Santos”
1599: Intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul (1599-1600). Transilvania intra sub stăpânirea domnului muntean
1755: Puternic cutremur de pământ în Portugalia, soldat cu moartea a 30.000 de persoane și distrugerea unei mari părți din orașul Lisabona
1834: A fost înființată prima școală de fete de la noi din țară. Fondatorul acestei instituții a fost Gheorghe Asachi
1835: A apărut, la București, prima revistă românească de teatru, Gazeta Teatrului Național, condusă de Ion Heliade Rădulescu
1864: A fost reînființat Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București, sub conducerea lui Alexandru Flechtenmacher (director: 1864-1869)
1894: Nicolae al II-lea devine noul Țar al Rusiei după ce tatăl său, Alexandru al III-lea, moare
1922: Ultimul sultan al Imperiului Otoman, Mehmed al VI-lea, abdică
1928: Inaugurarea Radio România
1928: Reforma alfabetului turc prin adoptarea caracterelor latine
1949: A apărut primul număr al publicației germane Frankfurter Allgemeine Zeitung
1950: Tentativă de asasinat la adresa președintelui american Harry Truman
1952: SUA au detonat în Insulele Marshall prima bombă cu hidrogen
1960: John F. Kennedy l-a învins pe Richard Nixon în competiția pentru funcția de președinte al SUA
A intrat în vigoare Tratatul de constituire a Benelux ca uniune economică, semnat de Belgia, Olanda și Luxemburg la 3 februarie 1958
1962: Din Rusia a fost lansată, pentru prima oară, o rachetă cosmică cu destinația planeta Marte. La bord era instalată stația automată interplanetară MARTE-1
1981: Antigua și Barbuda își câștigă independența față de Marea Britanie
1993 – A intrat în vigoare Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană. Tratatul a fost adoptat la reuniunea la nivel înalt a şefilor de stat şi de guvern din ţările Comunităţii Economice Europene, desfăşurată la Maastricht între 9 şi 10 decembrie 1991 şi semnat la 7 februarie 1992 tot la Maastricht. Acest tratat a fost înlocuit, la 2.10.1997, de Tratatul de la Amsterdam.
2000: În R.P. Chineză a început cel mai mare recensământ al populației din lume, în cadrul căruia au fost recenzate 350 de milioane de familii
2005: Astronomi ai NASA au anunțat că au descoperit încă doi sateliți ai planetei Pluto

Nașteri
1339: Rudolf al IV-lea, duce de Habsburg (1358–1365) (d. 1365)
1549: Ana de Austria, a patra soție a regelui Filip al II-lea al Spaniei (d. 1580)
1596: Pietro da Cortona, arhitect și pictor italian d. (1669)
1636: Nicolas Boileau, scriitor francez (d. 1711)
1757: Antonio Canova, sculptor italian (d. 1822)
1778: Gustav al IV-lea, regele Suediei din 1792 până în 1809 (d. 1837)
1815: Crawford Williamson Long, medic american, primul american care a folosit eterul ca anestezic într-o operație (d. 1878)
1823: Lascăr Catargiu, om politic român, prim-ministru al Principatelor Unite și al Regatului României (d. 1899)
1849: William Merritt Chase, pictor american (d. 1916)
1871: Stephen Crane, scriitor american (d. 1900)
1878: Carlos Saavedra Lamas, politician brazilian (d. 1959)
1889: Philip Noel-Baker, politician britanic, deținător al Premiului Nobel (d. 1982)
1903: Jean Tardieu, poet și dramaturg francez (d. 1995)
1908: Garabet Avakian, violonist și profesor român
1921: Harald Quandt, industriaș german (VARTA, BMW) (d. 1967)
1924: Ovidiu Bojor, inventator român, membru al Academiei de Științe Medicale
1934: Umberto Agnelli, industriaș italian (Fiat) (d. 2004)
1942: Larry Flynt, american
1942: Silvia Voinea, soprană româncă
1943: Salvatore Adamo, muzician belgian, compozitor și interpret
1946 – S–a născut poetul şi prozatorul Eugen Uricariu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (2001 – 2005). A fost distins cu Premiul Academiei Române pentru proză. A semnat şi scenarii de film: „Rug şi flacără” (Marele Premiu la Santa Rem, Portugalia), „Stare de fapt” (în regia lui Stere Gulea; Marele Premiu la San Marino şi Premiul „Victoria” la Bucureşti) (“Despre purpură”, „Mierea”, „La anii treizeci…”).
1950: Ionel Voineag, tenor român
1962: Anthony Kiedis, cântăreț american (Red Hot Chili Peppers)

Decese
1860: Charlotte a Prusiei soția Țarului Nicolae I al Rusiei (n. 1798)
1894: Țarul Alexandru III al Rusiei (n. 1845)
1903 – A murit scriitorul şi istoricul german Theodor Mommsen, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1902 (“Istoria Romei”, “Istoria monedei romane”, “Manual de antichităţi”) (n.30.11.1817).
1961 – A murit poetul expresionist Aron Cotruş („Horia”, „Rapsodie dacă”, „Rapsodia Iberica”) (n.02.01.1891).
1972: Ezra Pound, poet american, fondatorul imagismului (n. 1885)
1989: Mihaela Runceanu, solistă româncă de muzică ușoară (n. 1955)
2000 – A murit Rabinul Eliezer Shach, una dintre principalele figuri ale comunităţii ultra-ortodoxe iudeice din Israel (n.1898).

Personalitatea zilei – Theodor Mommsen

Theodor Mommsen ( n. 30 noiembrie 1817 Garding, în sudul provinciei Schleswig – d. 1 noiembrie, 1903) a fost un istoric și jurist german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1902.
Motivația Juriului Nobel
„Cel mai mare maestru în viață al timpului nostru în arta redării istoriei, luând în considerație mai cu seamă monumentala sa Istorie a Romei”.

S-a născut în anul 1817, la Garding, în Schleswig. Tatăl său, Jens Mommsen, a fost pastor luteran. Studiează dreptul la Kiel (1838 – 1843). După susținerea tezei de doctorat, își câștigă existența predând istoria și geografia la diferite licee din Hamburg. În același timp pune la punct și publică Die römischen Tribus in administrativen Beziehung (Districtele romane sub raport administrativ) care prevestea deja o puternică tendință interdisciplinară: studiul dreptului roman în strânsă legătură cu cel al istoriei antice și cu cel al filologiei. În felul acesta, era convins el, se reușea o reconstituire integrală a istoriei și a civilizației romane. Obține o bursă și pleacă mai întâi în Franța (Lyon, Montpellier, Nîmes), apoi în 1844 în Italia (Lucca, Florența), unde a început să cerceteze și să ilustreze Inscripțiile antice. A desfășurat această muncă de cercetare în colaborare cu G. Henzen și Giovanni-Batistta Rossi. La Roma a luat legătura cu Bartolomeo Borghezi, mare cunoscător al antichitații romane, de care se apropie cu admirație și căruia îi va rămâne îndatorat pentru îndrumările date. În 1846 a poposit la Venafra pentru o primă recunoaștere a epigrafiilor latine. Atunci a citit pentru prima oară Tabla Aquaria (descoperită la Cosmo De Utris), iar ulterior a publicat-o la Leipzig, în 1852, în „Inscriptiones Regni Neapolitani latinae”.
În anul 1847 se reîntoarce în țară, după studii și cercetări rodnice. Pentru scurt timp lucrează la Rendsburg, în redacția cotidianului Schleswig-Holsteiner Zeitung, după care, în toamna aceluiași an, este numit profesor de drept la Facultatea din Leipzig. Pentru că a luat parte la mișcarea democratică din 1848 este judecat, condamnat la nouă luni închisoare pe care nu le execută fiind grațiat dar și concediat.
Din primăvara anului 1852 Mommsen începe să lucreze la opera sa capitală, Die römische Geschichte (Istoria romană), publicată între anii 1854 – 1885. Marea realizare a lui Mommsen constă în acel acord unic în armonia lui, rezultat din cunoștințele acumulate de-a lungul anilor, ca urmare a unor studii de specialitate în domeniul juridic și economic. Negând romantismul lui Niebuhr, el a creat o uriașă panoramă evoluționistă a Romei, evocând-o într-un stil foarte modern, plin de culoare, până la cele mai mici amănunte, de la primele contururi ce se detașau din negura densă a tradiției până în clipa în care republica romană piere.
În anul 1854 i se oferă catedra de drept roman la Zürich, apoi la Breslau. Se afla într-o călătorie de studii, care i-a purtat pașii de la Viena în Transilvania, când îi parvine știrea că fusese numit profesor la Universitatea din Berlin (1857). În această calitate și-a asigurat, datorită competenței, talentului și forței sale de muncă, o reputație de savant.
La vârsta de 70 ani renunță la catedră, consacrându-se exclusiv expertizelor și muncii de cercetare. În anul 1902 i s-a conferit Premiul Nobel pentru literatură, fiind primul scriitor german căruia i s-a acordat înalta distincție.
Întreaga sa viață Mommsen a reprezentat aripa stângă a liberalilor și a rămas dușman declarat al politicii lui Bismarck, pe care îl considera oportunist. Adept al lui Kant, tinde să-și educe cititorul în sensul formării unei judecăți politice. Mommsen nu este doar autorul unei cuprinzătoare și valoroase opere istorice, ci și unul dintre primii organizatori ai științei istoriei. Sub conducerea sa a apărut începând din 1863 Corpus inscriptiones Latinarum (Corpul inscripțiilor latine). Tot el a editat Auctores antiquissimii (Autori foarte vechi) și numeroase alte lucrări de drept roman. A încetat din viață în 1903.

Lucrări traduse în limba română
Istoria romană, traducere Joachim Nicolaus, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987 (Vol. I – până la supunerea Cartaginei și a statelor grecești)
Istoria romană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988 (Vol. II – Revoluția)
Istoria romană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988 (Vol. III – Întemeierea monarhiei militare)
Istoria romană, Editura Enciclopedică, București, 1991, ISBN 973-29-0189-6 (Vol. IV – Provinciile și locuitorii de la Caesar până la Dioclețian)

Referințe critice
„Mommsen a fost primul care a îndrăznit să verifice istoria în lumina logicii faptelor și să postuleze rezultatul obținut datorită legilor inexorabile ale evoluției, chiar și în cazurile în care tradiția le prezenta confuz sau le pierduse complet din vedere. Pe scurt: opera lui Mommsen se situează în istoria gândirii istorice moderne, pe care o considerăm de câteva decenii drept istorism. În cadrul acestuia el n-a fost însă unul dintre cei mulți, ci a făcut, în sensul propriu-zis al cuvântului, epocă, deoarece a știut să conceapă istoria Romei luând în considerație specificul ei, condițiile ei caracteristice, ceea ce i-a asigurat un succes nemaicunoscut nici de predecesori nici de cei ce i-au urmat…” (Lother Wickert)
Pagină realizată de Grigore Ciascai