O rîndunică avansată la gradul de colonel (fără să fi făcut armata) virează scurt prin căldura care ondulează clădirile și plonjează spre geamlîcul sediului de campanie. O încăpea, n-o încăpea? – ciripește ea către sine, privind cruciș, așa cum a văzut că-i face plăcere domnului Băsescu, la plicul din cioc. Trebuie să încapă, își zice păsăruica, au încăput ei și domnul Neamțu, și doamna Monica Macovei – să vezi la ăștia cioc!
Plicul cade cu un bufnet slab pe birou, la trei centimetri de capul ațipit al președintelui suspendat, între paharul gol și un exemplar ferfenițit din Levantul, așezat cu deschizătura la pagina 8 în jos. Băsescu tresare cu o iuțeală de planton trei, care-i amestecă ideile cu ultimele bruderschaft-uri. Din ochii lui, plini de lacrimile dimineții, se înalță o tristețe de final de mandat. Traian Băsescu nu mai beneficiază de comunicații speciale, de telefonul negru, de butonul roșu, de stenogramele mov, și de aceea se uită lacom la plic.
Serviciile nu l-au uitat, l-au trădat cu mărinimie. Plicul foșnește sub mișcarea tremurată a mîinilor sale, lua-l-ar dracu’ de sevraj! Încă douăzeci de zile fără informări complete, fără înregistrări ambientale, fără video, fără filaj, fără dialoguri editate, e nebunie curată.
În plic sînt doar cîteva pagini, dar ating punctele esențiale. Pe cînd se cufundă în lectura primului paragraf, în mintea președintelui suspendat încep să se deruleze imagini. În fundația de beton a unei clădiri bulgărești în construcție doarme neîntors, înghețat în beton, ca Ana lui Manole, Codruț Marta. E învelit cu un zîmbet mulțumit de sine, zîmbetul lui Blejnar. Zîmbetul e format din multe zerouri care urmăresc conturul buzelor umflate ale procurorilor și e întrerupt, ici-colo, de strălucirea de lingou a danturii.
La paragraful următor lucrurile stau și mai bine. În pozele de tinerețe, conversația juristului de întreprindere Zegrean cu organele de Securitate nu se vede prea clar, dar șeful Curții Constituționale nu are de unde ști și a trimis hîrtia către Ministerul de Interne exact așa cum i s-a cerut. Ce-și poate dori mai mult un președinte suspendat? Ți-a poftit suflețelul să fie pe liste și românii plecați, ți i-a pus președintele CCR. Apropo, ce-o mai face Adriana Săftoiu? N-am mai primit nici o înregistrare cu ea.
La pagina 2, se pierde cumva ritmul. Rus e un caz simplu, fără poze, tratat numai în scris, cu contracte de la Ministerul Educației, între 2010 și 2011. Pentru zece milioane de euro, pare să fi încurcat destul de convingător numărătoarea morților. Cui i se pare scump, aș vrea să nu uite cît au furat Falcă, Videanu, Udrea sau Flutur, rînjește președintele suspendat și își aprinde o țigară fără timbru.
Rapoarte cu chestorul Manoloiu, fotografii alb-negru cu Victor Paul Dobre, stenograme cu discuțiile liberalilor sau desfășurătorul convorbirilor Antonescu-Ponta nu e sigur că s-au aflat în plic, dar efectele lor s-au văzut în toată regula. Chiar punînd la socoteală greața, ziua nu începe rău.
Doru Bușcu
