In timp ce bisericile istorice lasa marea trimitere din Marcu 16 doar pe seama preotilor, unii evanghelici au ajuns sa bagateliteze de-a binelea acest mandat. Recent am dat intamplator de o biserica moldoveneasca din Londra, care postase pe youtube cateva mesaje submediocre rostite de catre un predicator agramat rus, Dumitru Budac, despre care am aflat in urma unei minime cautari ca este poreclic “bufonul” (probabil datorita tinutei sale fizice supraponderale). Fara sa detina studii academice in domeniu, orice ascultator alert poate sa realizeze dilentantismul de care vorbitorul da dovada in expunerile sale kilometrice, care abunda in exemple si ilustratii de tot soiul.
La fel ca multi alti predicatori de duzina, Budac nu are nicio metoda consistenta de abordare a subiectelor pe care pretinde ca le “analizeaza”. Astfel, tanarul din fosta URSS isi incepe alocutiunea prin a pune o serie de intrebari retorice la text, dand impresia ca se cearta cu cineva din sala. In acest mod, predicatorul baptist invoca mai multe texte asupra carora arunca o umbra de indoiala, tipic ateilor care prin demersul lor intentioneaza sa submineze autoritatea Scripturii. “Ce inseamna a spune taine cu Duhul? Sa-mi spuna ei mie”, se ratoaie Budac la cei cativa enoriasi docili din sala, in fata carora se pare ca isi castigase titlul de “mare predicator”. Orice ascultator, avizat sau nu, s-ar astepta ca explicatia sa vina, cel putin in final, de la vorbitorul care lanseaza intrebarea. Adresandu-se vizibil unei anumite categorii de ascultatori, Dima Budac, repeta in mod sablonat aceeasi lozinca: “Tot ne-a fost dat pentru predicarea Evangheliei”. Pedaland pe aceasta idee, vorbitorul incearca sa-i convinga pe “fratii moldoveni” ca, inclusiv in Ziua de Rusalii, darul vorbirii in alte limbi a fost dat pentru predicarea Evangheliei, apostolii incepand sa predice toti deodata in multe limbi de pe glob, astfel incat cei prezenti au crezut ca apostolii sunt beti (in mod logic, predicarea, la fel ca si proroocia ar trebui sa aiba loc “pe rand”, nu toti deodata). Predicatorul rus mentioneaza de la inceput ca nu intelege versetul care spune ca cine vorbeste in alta limba se zideste pe sine si nu stie ce inseamna expresia“cu duhul spune taine”, desi Pavel spune ca in cazul rugaciunii cu “duhul” exista o comunicare directa cu Dumnezeu, duhul omului comunica direct dorintele omului, mintea fiind “fara rod”. Aceste afirmatii ale sfantului apostol il determina pe bufon sa faca bascalie de text, insinuand ideea ca Pavel a vrut sa spuna cu totul altceva decat ceea ce sta scris (concluziile lui Budac reies din doctrina baptista, nicidecum din text).
Folosind aceeasi atitudine de batjocura, Dumitru Budac recurge constant la “legendarele” sale exemple. “Daca-l iau pe un mut si-l duc doi ani de zile la voi, vreau sa vad daca mutul va vorbi in alte limbi”. De aici reiese clar atitudinea predicatorilor baptisti fata de semenii sai, contrar a ceea ce ne invata Scriptura. Daca omul are o deficienta fizica, potrivit logicii lui Dumitru Budac, persoana respectiva nu mai are demnitate, e ca un obiect pe care-l “iei” si-l duci tu cand si unde vrei.
Sa nu mai vorbim de subrezenia acestei logici. In Romani 10:10 ni se spune ca “Prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. Oare de cate ori ar trebui sa mearga o persoana cu deficiente de vorbire la biserica moldoveneasca din Leyton pentru a putea implini, literal, versetul de mai sus? (daca asa inteleg baptistii ca se interpreteaza textile biblice). Apoi, vorbitorul Dima citeaza versetul din Corinteni 14:2 “In adevar, cine vorbeste in alta limba, nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; caci nimeni nu-l intelege, si, cu duhul, el spune taine” si nu ezita sa explice celor cativa “gura casca” din sala ca “limbile” despre care spune Pavel ca nimeni nu le intelege sunt .. limbi intelese, anuland astfel tot rostul acestui verset din Biblie. “El vorbeste in limbi intelese pe care nimeni nu le intelege..”.
Astfel de exemple, tipice propovaduitorui sovietic, au fost si sunt invocate in mod sarcastic de catre atei, incercand sa submineze invatatura Scripturii.
Un alt element caracteristic predicatorilor falsi este lauda de sine. “Noi nu ne predicam pe noi insine”, spune sfantul apostol Pavel. In mod contrar Bibliei, rusul Dima de la Londra, aminteste in mod ostentativ faptul ca el predica constant pe strazi in fata multor musulmani in timp ce altii nu predica deloc. Desigur, elementul manipulator este prezent si aici. Daca in vechime “apogeul” predicatorii era pe strada, astazi nimic nu este mai usor decat sa zdrangani la chitara pe strazile unei metropole, sa incepi sa strigi dupa oameni cu versete biblice, protejat de legile Occidentului, ca apoi sa umbli din biserica in biserica sa te lauzi ce mare “street preacher” esti tu. Multi dintre noi stim ca majoritatea oamenilor care se convertesc in zilele noastre vin la credinta printr-un cunoscut, care adesea s-a ocupat de ei luni sau chiar ani in sir. E mult mai greu sa predici Evanghelia unor romani, rusi sau rromi din Anglia, sa aloci sute de ore, sa te sacrifici, decat sa iesi in strada si sa-ti culegi laurii in duminica urmatoare de la crestini lesne crezatori. Cazul Dima Budac arata clar cat de usor pot fi pacaliti membrii bisericilor romanesti din diaspora de catre unii impostori tupeisti si inculti care pretind ca-L predica pe Hristos dar prin viata si atitudinea lor ii tagaduiesc puterea.
