”…singurele metode eficiente de slăbire a forței acestor mașini de spălat o țară întreagă pe creier este boicotul economic masiv… Marile companii occidentale trebuie să înțeleagă că fiecare euro cheltuit cu aceste mașinării infernale finanțează nașterea unui model de țară ostil, care se va întoarce curînd împotriva lor.“ Așa scrie Dan Tăpălagă, unul din comisarii politici de la Hotnews, referindu-se, în principal, la grupul de presă Intact.
Tăierea banilor nu e o idee nouă. De fapt, e un ordin de zi pe unitate, pe care îl regăsești în planul de acțiuni PDL, încă de pe vremea Guvernului Boc II. Presa care te combate trebuie sugrumată la publicitate – e simplu. Sînt în măsură s-o atest, fiindcă, din ianuarie 2010 și pînă pe la sfîrșitul lui 2011, clienți majori ai revistei Academia Cațavencu (decedată azi) au fost avertizați de misiți ai puterii PDL să nu mai intre cu reclamă în revistă. Mari companii de telecomunicații, bănci, producători de bere și importatori auto, toți clienți tradiționali ai noștri, s-au conformat de frică.
Unii mi-au spus pe șleau, alții pe ocolite, alții m-au ocolit de tot. Tot în 2010, șeful unui important serviciu de informații i-a spus șefului unei importante bănci străine să nu se grăbească să facă bugetele de publicitate: în șase luni, media va fi total schimbată, a adăugat primul șef, clipind conspirativ.
Duminică seară, mai că nu i s-au cutremurat umerii de plîns președintelui, așa suferință răzbătea din discursul lui despre libertatea presei. În tot timpul ăsta, presa zăcea într-o rînă, umflată și învinețită de la numeroasele lovituri cauzatoare de moarte. Haita asmuțită de Băsescu asupra presei nu-i cuprinde doar pe jurnaliștii mîncători de căcat de la Hotnews, doar pe jurnaliștii sub acoperire de la B1, sau doar pe jurnaliștii proști de la Evenimentul zilei.
Ea îi cuprinde și pe ofițerii SRI care ascultă, ILEGAL, convorbirile private ale jurnaliștilor puși la index, pe ofițerii SRI care filează jurnaliștii ostili președintelui și pe șefii SRI care dispun aceste abuzuri. Haita o cuprinde și pe Laura Codruța Kövesi, fostul procuror general, care trimite, în rețeaua presei PDL, pe lîngă dosare ale adversarilor politici, stenograme EDITATE, FĂRĂ VREO LEGĂTURĂ CU CAZUL, dar legîndu-le de jurnaliști incomozi. Haita îl mai cuprinde și pe Theodor Stolojan, fostul contabil al Securității, care duce aceste stenograme abuzive la Bruxelles, ca să vadă din timp doamna Reding împotriva căror ticăloși trebuie susținut Băsescu.
Din haită face parte și contrabandistul de motorină Sorin Blejnar, care a prăvălit peste presa dușmănoasă comandourile ANAF și TVA-ul închipuit. DNA-ul e și el inclus în haită și arătat cînd și cînd, pentru intimidarea jurnaliștilor chemați la interogatoriu. Lista e lungă, fiindcă haita e mare, dar ceea ce vreau să subliniez aici, la mijlocul ei, e faptul că această înfricoșătoare ceată de javre politice nu s-a dat la namila de Voiculescu, ci la niște amărîți ca noi.
Noi, la vremea aia, nu eram pe nicăieri: nu voiam Poșta, nu voiam Sarea, nu aveam legături cu fosta Securitate și nici măcar cu soluția imorală. E drept, din cînd în cînd, mai arătam cît au furat fata, amanta sau partidul, dar o făceam cu atîta umor, încît nimeni nu credea nimic. Prin urmare, cînd mai spune că libertatea presei e sfîntă și vrea să înțeleagă la ce fel de presiuni ar putea fi supus potențialul infractor Voiculescu, Comisia Europeană ar face bine să dea un telefon la noi. Îi răspund eu cu vocea mieroasă a Monicăi Macovei.
L-am tratat întotdeauna pe Voiculescu așa cum trebuie tratată o fosilă a Securității, îmbogățită din privatizarea comunismului. Asta nu înseamnă că jurnaliștii grupului Intact trebuie intimidați, fugăriți sau lăsați pe drumuri, domnule președinte. Sînt sigur că și dvs., și Dan Tăpălagă, în numele libertății presei, îi urmăriți cu interes.
Doru Bușcu
