WWF-România, filiala Maramureş anunță capturarea celui de-al patrulea exemplar de urs brun, în cadrul proiectului „Granițe deschise pentru urșii din Carpații României și Ucrainei”. Acesta e un mascul cu vârsta estimată între opt și zece ani, are aproximativ 230 kg, este un exemplar cu o stare fizică excelentă și cu dimensiuni aflate mult peste cele obișnuite la urșii capturați în România. Pentru scopurile științifice ale proiectului, el poartă codul WWF 11619, însă pentru noi se numește și Bardău, după numele Văii Bardăului din Maramureș, acolo unde a avut loc capturarea.
Cristian-Remus Papp, coordonatorul proiectului:
„Proiectul WWF este unul de conservare pe termen lung. Exemplarul capturat e piesa din puzzle de care aveam nevoie acum. Judecând după sexul, vârsta și mărimea lui, vorbim de un exemplar impunător, care are nevoie pentru deplasare, de un teritoriu vast și fără bariere de netrecut. Ne va furniza informații din zone inaccesibile până acum, din mai multe puncte de vedere. Ar putea chiar demonta ipoteze deja emise despre deplasarea urșilor bruni în Maramureș.”
Iată, pe scurt, cum decurg în mod obișnuit acţiunea de capturare și echiparea animalului cu aparatură GSM-GPS, realizate împreună cu Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice: capturarea propriu-zisă și tranchilizarea, scoaterea ursului din capcană și imobilizarea lui, lubrifierea ochilor cu un unguent oftalmic, monitorizarea temperaturii corpului, montarea colarului, efectuarea măsurătorilor biometrice şi colectarea de probe biologice, culegerea observațiilor generale despre exemplar, fotografiere, strângerea instrumentelor, injectarea de Antisedan, părăsirea imediată a locului, trezirea ursului, urmărirea lui.
De această dată, pentru că exemplarul capturat depășește 200 de kg, acțiunile enumerate mai sus au fost efectuate chiar în cușca de captură, pentru ca, deși anesteziat, animalul să fie cât mai puțin traumatizat și interacțiunea cu omul, minimă.
Acest tip de acțiune este nucleul proiectului transfrontalier „Granițe deschise pentru urșii din Carpații României și Ucrainei” desfășurat de filiala Maramureș a WWF-România împreună cu organizația RachivEcoTur din Ucraina și cofinanțat de Uniunea Europeană cu 937.834 euro prin Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat în Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2007-2013. Anul trecut, în lunile iulie și august au fost capturaţi trei urşi. Primul urs (WWF 11621) a fost un mascul de 6-8 ani şi 150 kg căruia, în afară de numărul de cod, i-am dat și numele Martin.
Şocul uciderii lui şi mai apoi lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor sunt încă greu de descris și rămân ca amintiri dureroase în istoria WWF-România. Presa, în schimb, a fost cu totul alături de noi şi subiectul a căpătat o faimă tristă, însă din care organizația noastră a înțeles că importanţa conservării şi a bunăstării speciei sunt cunoscute. Până în acest moment, ancheta declanșată în 2012 pentru pedepsirea celor vinovați de uciderea ursului nu a avut vreun rezultat. WWF-România își exprimă convingerea că asemenea evenimente și, în general, fenomenul braconajului vor fi în viitor sancționate strict și conform legii. Atragem atenția că, potrivit datelor organizației noastre, dar și conform mesajelor primite atât de la autorități cât și din partea publicului, braconajul este în România un fenomen amplu și una din cele mai serioase amenințări la adresa speciei urs brun, alături de restrângerea și fragmentarea habitatului. Reamintim în acest context că 45% din populația de urs brun din Europa (mai puțin Rusia) se găsește – încă – în România și Ucraina.
Bohdan Prots, manager de proiect în Ucraina, organizația RachivEcoTur:
„Noi considerăm Maramureșul o regiune și nu o simplă parte a unei țări și, spunând asta, mă gândesc la valorile naturale și culturale ale zonei. Vorbim de o cultură umană și o biodiversitate unice. Așa că unul din obiectivele echipei e să îndepărtăm cortina de fier, în primul rând pe aceea din mințile noastre și facem asta prin cooperare în domeniul științei, dar și al managementului de proiect. Scoatem la lumină pentru public, pentru guverne și pentru comunitatea internațională, problemele socioeconomice și de mediu ale regiunii transfrontaliere și arătăm cum se pot ele rezolva; e vorba de braconaj, comerț ilegal sau bariere artificiale între comunitățile rurale de pe malurile Tisei.”
Traseul și activitatea exemplarelor de urs brun care poartă în continuare dispozitive de monitorizare WWF sunt urmărite constant. WWF 11616 (Marina) este o femelă de 10-12 ani, iar WWF 11620 (Eugen) e un mascul de 7-8 ani şi 130 kg la momentul capturării.
Desfășurarea acestei din urmă capturi a fost filmată de directorul de imagine Cristian Ilea și, alături de alte momente similare, va face parte din documentarul „Ursul brun. Ultima graniță”, realizat de Cristian Ilea și Asociația Camera 4 Timișoara, cu sprijinul WWF-România. Vă invităm să citiți mai jos declarația lui Costel Bucur, directorul departamentului Păduri și Arii Protejate, despre momentul capturării:
„De când mă știu, am văzut câțiva urși. În general, nu am emoții când intru în inima codrului pentru că știu că urșii mă simt dinainte și nu-și pun mintea cu mine. Deși eram într-un loc pe care-l cunosc ca-n palmă, acum a fost altfel. Am primit telefon la 12.30, că ursul e în cușca de la Bardău (câțiva kilometri buni în amonte de Vișeu de Sus, pe valea Vaserului). Într-o oră se gonea din mai multe colțuri de țară spre marginea ei de nord.
Am ajuns în gara Căii Ferate Forestiere la ora 23.00 și, mulțumită Ocolului silvic Vișeu, o oră jumate’ mai târziu eram în stația Bardău. Vasile Vlad, șeful ocolului, ne aștepta afară, emoționat. Vorbeam puțin, cântărindu-ne bine cuvintele. Nu spunea nimeni de ce, însă știam cu toții că regele locurilor ăstora era 500 de metri în amonte. La ora 1.00 în noapte ne îndreptam spre el, să-l rugăm a ne ajuta să-i înțelegem drumurile. De la 300 de metri depărtare, prezența lui domina totul în jur. Când ne-am apropiat la 50 m și-a dres vocea o dată, făcând să dispară și ultimele șoapte dintre noi. Anesteziat, s-a așezat cu demnitate pe burtă, scoțându-și o labă în afara cuștii, pentru a se simți, probabil, măcar parțial, în libertate. Respira greu. Știam că ne vede și ne aude. I-am acoperit ochii, cerându-ne parcă iertare pentru tot ce făceam. Am ajutat la prinderea colarului cu o concentrare de care nu mă credeam în stare. Apoi i-am măsurat distanța între urechi. A fornăit o dată și asta mi-a înghețat sângele-n vine. Nu îmi venea să cred că ating creștetul regelui, pe domeniul lui, în toiul nopții. Mi-am înțeles însă, încă o dată, marea șansă, dar și micimea și nimicnicia. L-au trezit apoi și am plecat. În tăcere. Dimineața am revenit și am văzut c-a plecat, să ne arate drumul.
Îți mulțumim, Bardău, și promitem să nu-i lăsăm să vă ciuntească din regat!”
Primul urs care poartă dispozitiv de monitorizare a fost găsit mort, pe raza fondului de vânătoare Botiza. Buletinul de analiză emis de către Direcţia Sanitar-Veterinară Maramureş arată că ursul a fost împuşcat. Asociaţia care gestionează fondul de vânătoare Botiza nu are cotă de vânătoare pentru specia urs brun în acest an.
Cristian-Remus Papp, coordonatorul proiectului:
„Ursul împuşcat e victima unui sistem bolnav şi corupt de gestionare a carnivorelor mari din ţara noastră. Acest eveniment nefast trebuie să fie un mare semnal de alarmă pentru noi, pentru autorităţile şi organismele responsabile de gestionarea populaţiilor de urs brun din România, dar şi pentru Comisia Europeană, dacă ne gândim la valoarea şi importanţa speciei pentru ecosistemele forestiere din România şi din Europa. Se pare că, pe lângă reducerea şi fragmentarea habitatelor urşilor, trebuie să fim din ce în ce mai atenți la problematica braconajului, care periclitează pe termen lung conservarea speciei și afectează cercetarea ştiinţifică, extrem de necesară pentru definirea celor mai potrivite măsuri de gestionare a populaţiilor de urs brun.”
Deşi reprezentanţii WWF au adus la cunostinţa gestionarului de fond cinegetic faptul că ursul a fost găsit mort, acesta nu a anunţat poliția imediat, apelul de urgenţă venind tot de la echipa WWF. Conform contractelor de gestiune a fondurilor de vânătoare, gestionarul are obligaţia să asigure paza fondului cinegetic, să prevină şi să combată braconajul cinegetic. De asemenea, are obligaţia de a face demersurile legale pentru soluţionarea cazurilor de braconaj descoperite.
Anca Georgescu, ofițer de comunicare, WWF-România
VEZI AICI CUM A FOST UCIS LA BOTIZA URSUL MONITORIZAT PRIN GSP
