Răspunsul este legat de cristalele de gheaţă din care sunt compuşi fulgii de zăpadă. Cercetătorii americani nu ezită să caute întrebări la cele mai mici probleme cu care avem de a face.
De exemplu, ei se întreabă de ce atunci când cade din cer, zăpada este atât de silenţioasă, dar, în momentul în care se aşterne, iar mai apoi călcăm pe ea, începe să scârţâie sub bocancii noştri?
Răspunsul ni-l dau tot oamenii de ştiinţă americani, care ne spun că zăpada este formată din cristale de gheaţă. Mai mult decât atât, fulgii de nea nu sunt formaţi doar din gheaţă, care este un material solid, ci şi dintr-un strat de câţiva nanometri format dintr-o substanţă cvasi-lichidă. Deşi moleculele acestei substanţe au fost identificate de cunoscutul fizician Michael Farraday, încă din anii 1850, iar de atunci, cercetătorii le-au studiat în cele mai mici detalii, atât originea cât şi multe dintre caracteristicile lor nu se cunosc nici până acum cu exactitate.
Ceea se cunoaşte deocamdată este faptul că grosimea stratului depinde de temperatură. Astfel, în momentul în care zăpada are o temperatură mai ridicată, stratul de cvasi-lichid ce acoperă cristalele de gheaţă este mai subţire. Prin urmare, în momentul în care călcăm pe zăpadă, cristalele se compresează, iar cvasi-lichidul determină dispersiunea lentă a acestora.
În mod contrar, dacă zăpada are o temperatură mai scăzută, stratul de cvasi-lichid este mai gros, iar cristalele încep să se contracte. Astfel, atunci când păşim pe zăpadă, cristalele de gheaţă încep să se rupă, provocând sunetul pe care îl cunoaştem cu toţii.
