Angajaţii nu pot primi bani pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate decât în cazul încetării contractului de muncă. În schimb, zilele de concediu rămase de anul trecut pot fi luate în următorii trei ani.
În mod normal, concediul de odihnă trebuie efectuat în totalitate în cursul anului de drept, dar legea permite şi excepţii. Astfel, în cazul în care zilele restante nu sunt acordate în anul următor, angajatul nu îşi pierde dreptul la ele.
În primele luni ale anului, angajaţii îşi numără zilele de concediu şi se gândesc deja la vacanţa din vară. Mulţi îşi amintesc acum că au rămas cu zile de concediu neefectuate, de anul trecut. Unii spun că pur şi simplu nu au reuşit să se rupă de treburile zilnice de la birou sau că nu au planificat din timp şi s-au trezit că a trecut anul şi n-au plecat în concediu.
Situaţia aceasta nu ar trebui să existe, pentru că planificarea anuală a concediilor de odihnă este obligatorie atât pentru companiile care au un contract colectiv de muncă, dar şi pentru cele cu un număr mic de angajaţi, care nu au agreat un astfel de contract, dar multe companii nu cunosc acest detaliu.
Programările se pregătesc însă la sfârşitul anului pentru anul următor şi reprezintă documente obligatorii solicitate de inspectorii de muncă. Potrivit Codului Muncii, angajatorii trebuie să acorde zilele de concediu până la sfârşitul anului următor. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că dacă în anul următor concediul neefectuat nu a fost efectuat din diverse motive justificate, acest drept este pierdut de către angajat.
Legea prevede minimum de 20 de zile de concediu de odihnă într-un an. Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, precum şi persoanele cu handicap şi tinerii până la 18 ani beneficiază de cel puţin trei zile lucrătoare în plus.
Numărul zilelor de concediu de odihnă dintr-un an reprezintă clauză obligatorie în contractul individual de muncă. Acesta poate varia de la o companie la alta, în funcţie de politicile interne, însă niciodată mai puţin de cele 20 de zile prevăzute de lege.
Potrivit Codului Muncii, un angajat are dreptul la minimum zece zile lucrătoare de concediu neîntrerupt indiferent de tipul de programare, individuală sau colectivă, doar programarile individuale fiind limitate în privinţa perioadei maxime, aceasta fiind de trei luni.
Legea prevede însă că angajatul poate fi rechemat din concediu într-o situaţie de urgenţă sau forţă majoră, caz în care „angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă”. De asemenea, concediul de odihnă poate fi întreupt şi la cererea salariatului, „pentru motive obiective”.
