Religie
Ortodox = Sf. Andrei, Arhiep. Cretei; Cuv. Marta.
Romano-catolic = Sf. Elisabeta a Portugaliei.
Reformat(Calvin) = Berta.
Greco-catolic = Sf. aep. Andrei Cretanul.
Mozaic = 2. Tammuz 5771.
Musulman = al-‘ithnayn: 2. Shaban 1432.

Sărbători

SUA: Ziua națională
Evenimente
1534: Christian al III-lea este proclamat rege al Norvegiei și Danemarcei la biserica din orașul Rye. De domnia lui se leagă implementarea reformei protestante în această zon[.
1776: A fost adoptat documentul numit Declarație de independență a Statelor Unite ale Americii prin ratificarea sa de către Congresul Continental, prima entitate conducătoare a noului stat creat.
1827: Sclavia este abolită în statul New York
1864: Decret domnesc privind înființarea Universității din București, care reunea într-un singur corp facultățile de Drept, Științe și Litere. Primul rector a fost juristul Gh. Costaforu.
1876: S-a creat, la București, „Societatea națională de Cruce Roșie a României”. La 23 august același an, societatea a fost recunoscută de Comitetul Internațional al Crucii Roșii de la Geneva.
1928: Marea Britanie: Este acordat dreptul deplin de vot pentru femei
1946: România și Marele Ducat al Luxemburgului au reluat relațiile diplomatice la nivel delegație.
1950: Prima emisie a postului de radio Europa Liberă1954: Germania câștigă Campionatul Mondial de Fotbal din Elveția pentru prima dată – 3:2 cu Ungaria
1957: S-a înființat, la București, Arhiva Națională de Filme.
1960: A fost inaugurat noul steag american, în urma admiterii statului Hawaii ca cel de-al 50-lea stat al SUA, în august 1959 1970: România și Costa Rica au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă.
1997: Nava spațială americană Pathfinder a aterizat pe Marte

Nașteri
1546: Murat al III-lea, sultan otoman (d. 1595)
1715: Christian Fürchtegott Gellert, poet și romancier german (d. 1769)
1790: George Everest, geograf englez, S–a născut Sir George Everest, alpinist şi geodez britanic; a condus Serviciul geodezic al Indiei şi a realizat cartografierea ţării. În onoarea lui, cel mai înalt vârf de munte de pe Terra, Chomolunga din Munţii Himalaya, i–a purtat numele, din 1865 (m.01.12.1866).
1799: Oscar I al Suediei, rege al Suediei și Norvegiei (d. 1859)
1807: Giuseppe Garibaldi, general și om politic italian (d. 1882)
1854: Victor Babeș, bacteriolog și morfopatolog român, fondator al școlii românești de microbiologie, membru al Academiei Române (d. 1926)
1872: Calvin Coolidge, al 30-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (d. 1933)
1886: Alice Călugăru, poetă româncă (d. 1933)
1923: Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman, scriitor român (d. 2008)
1927: Gina Lollobrigida, actriță italiană

Decese
965: Papa Benedict al V-lea
1826: Thomas Jefferson, al 3-lea președinte al SUA (n. 1743)
1831: James Monroe, al 5-lea președinte al SUA (n. 1758)
1848: François-René de Chateaubriand, diplomat și scriitor francez (n. 1768)
1934: Marie Curie, om de știință de origine poloneză, laureat al Premiului Nobel (n. 1867)
1940: Robert Pershing Wadlow, american, deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume: 2,72 m. (n. 1918)
2003: Barry White, cântăreț american (n. 1944)

Personalitatea zilei
Giuseppe Garibaldi a fost una dintre cele mai marcante personalități ale Revoluției Italiene.
S-a născut pe data de 4 iulie 1807 la Nisa (în italiană Nizza). Deși părinții săi doreau ca fiul lor să devină medic sau preot, Garibaldi a ales drept drum în viață marea și călătoriile. Astfel, în timpul unei călătorii, acesta „face cunoștință” cu grupul secret Giovine Italia („Tânǎra Italie”), înființat în 1831 de Giuseppe Mazzini. Garibaldi se înscrie sub numele de Borel.
În tinerețe a fost angajat ca marinar pe vase comerciale care străbăteau Mediterana. În 1833 a devenit membru al organizației secrete „Tânǎra Italie”, condusă de Giuseppe Mazzini. Această organizație milita pentru eliberarea Italiei de sub dominația străină și unificarea acesteia. Dupa un an, a fost implicat în acțiunea de capturare a unui vas de război, fiind prins de poliție și condamnat la moarte. A reușit să evadeze și să fugă în America de Sud unde și-a petrecut următorii 12 ani. Aici a participat la revoltele organizate în Brazilia și apoi în Uruguay, remarcându-se printr-un neobișnuit talent militar.
A revenit în 1848 în Italia, pentru a participa la mișcarea revoluționară care se desfășura în țara sa ca și în multe alte state europene. În fruntea unei armate de 30 000 de voluntari s-a pus în slujba regelui Sardiniei pentru a lupta împotriva stăpânirii austriece în Lombardia. În 1849 a participat, alături de Giuseppe Mazzini, la apărarea Romei, proclamată Republică de către revoluționari. A putut să respingă timp de o luna asaltul armatei franceze asupra Romei. Superioritatea numerică a francezilor a determinat în cele din urmă retragerea lui Garibaldi, împreună cu 5 000 de susținători fideli. Cei mai mulți dintre aceștia vor pieri în lunile următoare în urma acțiunilor de „curățare“ întreprinse de armata austriacă în teritoriul italian pe care îl controla. Garibaldi a izbutit să fugă din nou din Italia, de această dată refugiindu-se în Statele Unite, țară în care a rămas până în 1854.
Întors în Italia, s-a stabilit în insula Caprera (aflată în nord-estul Sardiniei). Principalul său obiectiv a devenit lupta pentru unificarea Italiei în jurul regelui Victor-Emmanuel al II-lea de Savoia, conducătorul Sardiniei și Piemontului, și al primului sǎu ministru, Camillo Cavour. A participat în 1859 la războiul dus de Sardinia împotriva Austriei, luptând în Alpi. În 1860, în fruntea a 1 000 de oameni a întreprins o expediție în Sicilia (devenită celebră sub denumirea „Expediția celor 1 000 de cămăși roșii“) reușind să înlature monarhia locală și sǎ instituie un guvern provizoriu.
A cucerit Sicilia și Neapole, care s-au unit astfel cu regatul Sardiniei și Piemontului (1861) după care s-a retras în insula Caprera. În 1861, întreaga Italie, cu excepția Romei (aflată sub autoritatea Papei) și a Veneției (rămasă sub control austriac), a fost unificată. În 1862, Garibaldi a intrat în conflict cu Victor-Emmanuel al II-lea. În ciuda opoziției regelui, care încerca să evite un conflict cu Franța ale cărei trupe ocupau Roma, Garibaldi a constituit un grup de voluntari din Sicilia cu care intenționa să ocupe Roma pentru a o transforma în capitala Italiei. A fost înfrânt de trupele regale la Aspromonte (29 august 1862), capturat, dar eliberat puțin timp mai târziu.
În timpul războiului din 1866, în care Italia, aliată cu Prusia, a luptat împotriva Austriei, Garibaldi a condus din nou un corp de voluntari cu care a reușit să înfrunte cu succes în Tirol armata austriacă. La sfârșitul războiului, Veneția a devenit parte integrantă a Italiei unificate. După o nouă încercare nereușită de a cuceri Roma (1867), Garibaldi s-a retras în insula sa.
O dată cu anexarea Romei la Italia, în 1870, Garibaldi a devenit membru al Parlamentului italian.
Giuseppe Garibaldi este considerat una dintre figurile fundamentale ale Risorgimentului italian și este, poate, personajul istoric cel mai faimos și popular în Italia. Este cunoscut și cu numele de „erou al celor două lumi” pentru acțiunile militare îndeplinite atât în America de Sud, cât și în Europa în numele independenței și al libertății popoarelor.

Rubrică îngrijită de Grigore Ciascai