Religie
Ortodox = +) Sf. Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul (Post)
Romano-catolic = Ss. Apolinar, ep. m.; Ilie, profet; Aurel, ep.
Reformat(Calvin) = Illés (Ilie), Éllas.
Greco-catolic = Sf. pf. Ilie Tesviteanul.
Mozaic = 18. Tammuz 5771.
Musulman = al-‘arb`a’: 18. Shaban 1432.

Sărbători
România:
Ziua aviației și a apărării antiaeriene (pionierii aviației românești au ales, în 1913, ca „patron” al aviației pe Sf. Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul). NOTĂ: La 17 iunie se sărbătorește „Ziua aripilor românești”, pentru a marca primul zbor efectuat, în anul 1910, de către Aurel Vlaicu cu un aparat construit de el
Ziua energeticianului, marcată din 1992 de lucrătorii din sectorul energetic în ziua de Sf. Ilie
Columbia: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1810)
Sfântul Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul – calendarul ortodox
• Târgul de fete de pe Muntele Găina (se organizează în cea mai apropiată duminică de 20 iulie).

Evenimente
1810: Cetățenii din Bogotá, Columbia declară independența față de Spania.
1848: Manifestație de protest pe câmpia de la Filaret („Câmpia Libertății”) împotriva încălcării teritoriului țării de către armata otomană pe 19 iulie (20 iulie/1 august)
1885: A fost legalizat fotbalul profesionist în Marea Britanie.
1896: A apărut ziarul „Liga ortodoxă”, sub conducerea lui Alexandru Macedonski.
1927: La numai cinci ani, Mihai I devine Regele Românilor în urma morții regelui Ferdinand I.
1940: Danemarca părăsește Liga Națiunilor.
1944: Al doilea război mondial: Adolf Hitler supraviețuiește complotului de la 20 iulie într-o încercare de asasinat condusă de Claus von Stauffenberg.
1944:La Bombay, India, autoritățile anunță o epidemie holerică care a ucis 34.000 de oameni în trei luni.
1952: Ceremonia de deschidere a celei de-a XV-a ediție a Jocurilor Olimpice la Helsinki, Finlanda.
1969: Primul pământean, astronautul american Neil Armstrong, membru al echipajului „Apollo–11″, coboară pe suprafața Lunii, la 10:56 PM, și rostește cuvintele „este un pas mic pentru un om, dar un salt gigantic pentru omenire”
1976: Nava spațială americană „Viking–1″ a atins suprafața planetei Marte
1992: Václav Havel demisionează din funcția de președinte al Cehoslovaciei.

Nașteri
0356 î.Hr.: Alexandru cel Mare, rege macedonean (d.323 î.Hr.)
1304: Francesco Petrarca, poet italian (d. 1374)
1847: Max Liebermann, pictor german (d. 1935)
1864: Erik Axel Karlfeldt, scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1931)
1868: Miron Cristea, primul patriarh al BOR (d. 1939)
1902: Sabba S. Ștefănescu, geofizician român (d. 1994)
1906: Călin Alupi, pictor și profesor de pictură român (d. 1988)
1912: George Johnston, scriitor australian (d. 1970)
1919: Edmund Hillary, alpinist neo-zeelandez, primul care a escaladat Everestul (d. 2008)
1927: Matilda Caragiu Marioțeanu, lingvist român, membru corespondent al Academiei Române
1934: Uwe Johnson, scriitor german (d. 1984)
1940: Dan Voiculescu, compozitor român
1943: Adrian Păunescu, poet, prozator, jurnalist, politician român, membru de onoare (2010) al Academiei de Științe a Republicii Moldova (d. 2010)
1947: Gerd Binnig, fizician german, laureat al Premiului Nobel

Decese
985: Antipapa Bonifaciu al VII-lea
1031: Regele Robert al II-lea al Franței (n. 972)
1514: Gheorghe Doja, conducătorul războiului țărănesc de la 1514, din Transilvania (ucis)
1524: Claude a Franței, soția lui Francisc I al Franței (n. 1499)
1903: Papa Leon al XIII-lea (Vincenzo Gioacchino Pecci) (n. 1810)
1927: Ferdinand I, rege al României (n. 1865)
1937: Guglielmo Marconi, fizician italian, laureat al Premiului Nobel (n. 1874)
1945: Paul Valéry, poet francez (n. 1871)
1990: Serghei Paradjanov, regizor georgian de film (n. 1924)
2004: Antonio Gades, renumit dansator și coregraf spaniol de flamenco (n. 1936)
2007: Kai Siegbahn, fizician suedez (n. 1918)

Personalitatea zilei
Majestatea Sa Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia–Castelul Peleș) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 și 1927 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.
Născut în Sigmaringen în sud-vestul Germaniei, Prințul romano-catolic Ferdinand Viktor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen a fost fiul Prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și a Infantei Antónia a Portugaliei, fiica reginei Maria a II-a și a regelui Ferdinand al II-lea, prinț de Saxa-Coburg și Gotha.
Tânărul Ferdinand a devenit moștenitor al unchiului său, regele Carol I al României, în noiembrie 1888, după ce mai întâi tatăl său a renunțat în 1880 și apoi fratele său mai mare, Wilhelm, în 1886. În 1889, Parlamentul României îl recunoaște ca prinț al României. Guvernul român nu a cerut convertirea sa de la catolicism la ortodoxism, însă a cerut ca viitorii copii să fie ortodocși, religia de stat a României.
În 1893, după o idilă cu poeta Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a Reginei Elisabeta (relație întreruptă la intervenția Consiliului de Miniștri, care a reamintit Principelui că nici un membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu Principese de origine străină), Prințul Ferdinand s-a căsătorit la 10 ianuarie 1893 cu Prințesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Au avut împreună trei fii și trei fiice, cel mai mare băiat, botezat Carol, urmând să devină Regele Carol al II-lea al României.

Deși rudă cu familia imperială ce conducea Germania, Hohenzollern, Ferdinand a acceptat, în Consiliul de Coroană din 14/27 August 1916 și în special datorită reginei Maria intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Germaniei și Austro-Ungariei, realizând astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului României Mari.
În 1914, Ferdinand a devenit Rege al României, la 49 de ani, depunând juramântul solemn și promițând că va fi „un bun român”. În timpul războiului mondial, regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, și, în 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroană în cadrul căruia s-a luat o hotărâre dramatică: intrarea României în război împotriva țării sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul românilor, situația de pe câmpul de luptă nu a fost favorabilă, o bună parte din teritoriul României fiind ocupat de către trupele Puterilor Centrale. Ferdinand și întregul guvern român s-au refugiat, în noiembrie 1916, la Iași. Pentru rege și familia sa a fost o perioadă extrem de grea, perioadă în care toate planurile păreau să se năruie. În plus, în 1917, murea de febră tifoidă, la numai 4 ani, principele Mircea, cel de-al șaselea copil al cuplului regal. Deși familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborându-se steagul de doliu, Ferdinand nu și-a pierdut speranțele. Astfel, el a refuzat să ratifice pacea separată între Puterile Centrale și România. În cele din urmă, situația avea să se schimbe. În cursul anului 1918, anul de naștere al României Mari, Ferdinand s-a întors la București în fruntea armatei, trecând pe sub Arcul de Triumf, întâmpinat fiind de populația entuziastă.

Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari printr-o ceremonie spectaculoasă, în ziua de 15 octombrie 1922 la Alba Iulia.
Viața politică internă în timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal condus de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea Transilvaniei a lărgit însă baza electorală a opoziției, a căror partide principale s-au unit în ianuarie 1925 – octombrie 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc.

Regele Ferdinand nu a fost însă scutit de necazuri. Fiul său cel mai mare, moștenitorul tronului, trăia o viață scandaloasă și, încălcând ordinea monarhică, s-a căsătorit clandestin, la Odesa, cu Ioana Lambrino. Tribunalul Ilfov a anulat însă căsătoria, iar Ioana Lambrino a fost exilată împreună cu fiul nelegitim al lui Carol. Principele a fost trimis într-o lungă călătorie, în jurul lumii, pentru „a o uita” pe Ioana Lambrino. La 10 mai 1921, Carol s-a căsătorit, la Atena, cu Elena, fiica Regelui Constantin I al Greciei.
În 1921, Ferdinand va avea bucuria să trăiască nașterea nepotului său, Mihai, fiul lui Carol și al Elenei. Cu toate acestea, mariajul dintre Carol și Elena nu avea să reușească, moștenitorul tronului părăsindu-și soția și fiul, fugind la Paris împreună cu amanta sa, Elena Lupescu. În cele din urmă, cu inima tulburată, regele îl desemnează ca urmaș la tron pe nepotul său, Mihai, dezmoștenindu-l, în același timp, pe fiul său Carol.
Ferdinand a murit în 1927, de cancer intestinal și a fost urmat la tron de nepotul său Mihai, sub o regență formată din trei persoane, din care făcea parte și cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, Prințul Nicolae.
Dupa o domnie ilustra de 13 ani, Ferdinand s-a stins la Sinaia, la numai 62 de ani, in umra unei lungi suferinte, pricinuite de un cancer de colon. In timpul vietii sale, Regele a vazut faurindu-se Romania Mare, a infaptuit reforma agrara, impartind pamant taranilor, capatand pentru aceasta si numele de „Rege al Taranilor”, a promulgat Constitutia din 1923, lege fundamentala liberala si democratica. A fost inmormantat la Curtea de Arges, alaturi de unchiul sau, Regele Carol I, si Regina Elisabeta, pe lespedea sa de mormant stand scris:
„Aici odihneste robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Rege al Romaniei, nascut la 24 august 1865, rapostat la 20 iulie 1927 la castelul Pelisor. Luand carma tarii la 11 octombrie 1914, a tras sabia la 15 august 1916 pentru dezrobirea romanilor de peste vechile hotare, infaptuind intregirea neamului si incoronandu-se la 15 octombrie 1922 la Alba Iulia ca primul Rege al tuturor romanilor”

Rubrică realizată de Grigore Ciascai