Religie
Ortodox = Sf. Sfinţit Mc. Miron; Sf. Mc. Straton, Ciprian şi Tirs. (Post)
Romano-catolic = Sf. Iacint, pr. LN
Reformat(Calvin) = Anasztáz (Anastasie).
Greco-catolic = Sf. m. Miron. LN
Mozaic = 29th of Av, 5772; Parashat Re’eh (in Diaspora).
Musulman = al-jum`a: 29. Ramadan 1433.
Sărbători
Gabon: Ziua independenței (1960)
Indonezia: Ziua independenței (1945)

Evenimente
1896: În Londra, Bridget Driscoll este prima victimă care a decedat ca urmare a unui accident de circulație, în care a fost implicat un automobil.
1942: Forțele aeriene ale Statelor Unite ale Americii, USAAF, zboară primul raid aerian în timpul celui de-al doilea Război Mondial în Europa.
1945: Proclamarea independenței Indoneziei. Sărbătoare națională.
1960: Proclamarea independenței Gabonului. Sărbătoare națională.
1977: Spărgatorul de gheață sovietic „Arktica” atinge Polul Nord la suprafață.

Nașteri
1872: Traian Vuia, inventator, constructor de avioane şi motoare, membru de onoare al Academiei Române. A fost primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, având capacităţi proprii de decolare şi propulsare (m.03.09.1950).
1892: Mae West, actriță, scenaristă americană (d. 1980)
1893: Walter Karl Friedrich Noddack, chimist german
1894: Radu Cernătescu, chimist român (d. 1958)
1905 – Ada Falcon, „împarateasa tangoului”.”Mica bijuterie argentiniana”, cum era alintata cântareata la debut, a cunoscut consacrarea în 1923, când a devenit cea de-a treia cântareata de tango din Argentina, alaturi de Azucena Maizani si Rosita Quiroga (m.04.01.2002).
1940: Cornel Hațegan, fizician român
1941: Stere Adamache, fotbalist român (d. 1978)
1943: Robert De Niro, actor american
1951: Mihai Chiuaru, pictor român
1953: Herta Müller, scriitoare și traducătoare germană originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009.
1959: Jonathan Franzen, scriitor american
1960: Sean Penn, actor american
1977: Thierry Henry , fotbalist francez

Decese
1786: Frederic al II-lea al Prusiei (n. 1712)
1886: Aleksandr Butlerov, chimist rus (n. 1828
1925: Ioan Slavici, nuvelist, romancier, memorialist, dramaturg şi gazetar („Moara cu noroc”, „Popa Tanda”, „Mara”, „Fata de birău”) (n.18.01.1848).
1955: Fernand Léger, pictor francez (n. 1881)
1964: Mihai Ralea, psiholog, sociolog, eseist, estetician, filosof român (n. 1896)
1969: Otto Stern, fizician germano-american, laureat al Premiului Nobel în 1943 (n. 1888)
1973: Conrad Aiken, scriitor american (n. 1889)
1987: Mihail Davidoglu, dramaturg român (n. 1910)
1990: Béla Abody, scriitor, critic literar, traducător, redactor maghiar (n. 1931)

Personalitatea zilei
Herta Müller (n. 17 august 1953, Nițchidorf, Regiunea Timișoara) este o scriitoare germană de limbă germană și română, originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009.
Tatăl ei a fost un șvab bănățean și, ca mulți alți cetățeni români de naționalitate germană, a fost înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS, iar după război își câștiga existența fiind șofer de camion. După venirea la putere a comunismului în România, a fost expropriat de autoritățile statului comunist român.
Mama scriitoarei, ca marea majoritate a populației de naționalitate germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniștilor la putere, a fost deportată[4] în 1945 în Uniunea Sovietică. Acolo a fost deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei.
În romanul ei Atemschaukel (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009, Herta Müller a prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din România în Uniunea Sovietică. Acest roman, care prin „Fundația Robert Bosch” a fost nominalizat pentru Deutscher Buchpreis (Premiul german al cărții), a ajuns la 16 septembrie în finala celor șase.
Herta Müller a făcut studii de germanistică și de limbă și literatură română la Universitatea din Timișoara, în perioada 1973–1976.
Prietenia cu membrii Aktionsgruppe Banat (în românește: „Grupul de Acțiune Banat”), format din studenți și scriitori de etnie germană din România, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul comunist, a adus-o în atenția Securității.
Un grup de zece tineri poeti au debutat cu versuri în antologia de poeme tradusă în 1982 în limba română, „Vînt potrivit pînă la tare”, alături de colegii săi Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, etc. Ca urmare a refuzului ei de a colabora cu Securitatea, Müller a fost concediată și expediată pentru reeducare într-un „mediu muncitoresc sănătos”, la întreprinderea „Tehnometal”, unde a lucrat ca traducătoare. Ulterior și-a câștigat traiul lucrând în calitate de profesoară suplinitoare în diferite școli, între altele în Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara și la câteva grădinițe, precum și acordând ore particulare de germană. Biografia ei este prezentată în volumul „Regele se înclină și ucide”.
Volumul de debut, „Niederungen” – „Ținuturile joase”, a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura care i-a „defrișat” simțitor manuscrisul, volumul fiind totodată premiat de Uniunea Tineretului Comunist la secțiunea „lucrări în limbile naționalităților conlocuitoare”. Peste doi ani cartea a fost publicată și în Republica Federală Germania, exact așa cum fusese scrisă de autoare. Reacția autorităților din România a fost dură: i s-a interzis să mai publice.
În anii 1970 este apropiată de Aktionsgruppe Banat, un grup de intelectuali români de origine germană, care era supravegheat îndeaproape de Securitate. Müller făcea parte și din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-Guttenbrunn”, cenaclu afiliat Asociației Scriitorilor din Timișoara.
Ca membru al cenaclului „Adam Müller-Guttenbrunn”, Franz Thomas Schleich a raportat Securității că prima carte scrisă de Müller, „Niederungen” („Depresiuni”), conține „orientări anti-statale”. Concret, într-o notă datată 16 martie 1982, „Voicu” scria: „Critică, și iar critică, o critică atât de destructivă, încât te întrebi, ce rost au aceste texte?!” Această notă a fost folosită de Securitate ca dovadă justificativă pentru începerea dosarului de urmărire informativă (D.U.I.) al lui Müller.
Începând cu 1984, i se permit trei vizite în Germania Federală, din care se reîntoarce în România.
Ca urmare a interdicției de a publica, Müller a emigrat în 1987 în Republica Federală Germania, împreună cu soțul ei de atunci, scriitorul Richard Wagner. De altfel, Wagner a avut o influență puternică asupra prozei scriitoarei.
Din 1995 este membră a Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung (Academia Germană pentru Limbă și Poezie).
În anul 1999 Müller a fost propusă de guvernul german la Premiul Nobel pentru Literatură.
În anul 2008 Müller a fost propusă pentru a doua oară, din partea Germaniei, pentru acest premiu.
După ce a fost nominalizată pentru a treia oară, la 8 octombrie 2009 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură 2009, pentru „densitatea poeziei și sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaților”, fiind a douăsprezecea femeie care primește acest premiu. Valoarea premiului este de 10.000.000 coroane suedeze, ceea ce corespunde cu 972.000 Euro. În realitate un asemenea premiu nu poate fi însă cuantificat, el aducând posesorului o valoare uriașă, un capital și o autoritate simbolică. Ceremonia de înmânare a premiului a avut loc la 10 decembrie 2009 la Stockholm. Odată cu primirea prestigioasei distincții, Műller intră în rândul celor mai mari scriitori de limbă germană, alături de Thomas Mann, Herman Hesse, Heinrich Böll, Günter Grass sau Elfriede Jelinek, toți laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură.
Ca o premoniție, într-un interviu publicat în „Observator cultural” la 27 septembrie 2007, Stefan Sienerth declara: „… cred că dacă Herta Müller ia mâine Premiul Nobel, literatura română și dicționarele de literatură română o vor accepta subit.”
În ziarul „Frankfurter Rundschau” din 17 iulie 2008, adresându-se lui Horia-Roman Patapievici, Müller a protestat împotriva invitării foștilor colaboratori ai Securității Sorin Antohi și Andrei Corbea Hoișie de către Institutul Cultural Român la Berlin la conferința organizată la 19 – 25 iulie 2008. Într-un articol publicat în revista „Die Zeit”, ediția din 23 iulie 2009, sub titlul „Die Securitate ist noch im Dienst“ (Securitatea este încă în serviciu) a descris mașinațiile la care a fost și la care mai este supusă până în prezent de către lucrători ai serviciilor secrete românești.

Distincții: 1981: Premiul literar „Adam-Müller-Guttenbrunn” al cercului de literatură din Timișoara , 1982: Premiul UTC-la secțiunea „lucrări în limbile naționalităților conlocuitoare”, 1985: Premiul literar al orașului Bremen , 1987: Premiul literar „Ricarda Huch” al orașului Darmstadt , 1989: Premiul de limbă germană, împreună cu Gerhardt Csejka, Helmuth Frauendorfer, Klaus Hensel, Johann Lippet, Werner Söllner, William Totok, Richard Wagner , 1989: Premiul literar „Marieluise-Fleißer-Preis” al orașului Ingolstadt , 1990: Medalia comemorativă „Roswitha” a orașului Bad Gandersheim , 1991: Premiul literar „Kranichsteiner”, 1993: Premiul criticii pentru literatură, 1994: Premiul literar „Kleist”, 1995: Premiul european pentru literatură „Prix Aristeion”, 1995/96: Declarată „scriitor al orașului Bergen”, 1997: Premiul literar al orașului Graz , 1998: Premiul literar „Ida-Dehmel”, 1998: Premiul literar internațional „Literary Award” – IMPAC Dublin (pentru romanul „Herztier”), 1999: Premiul literar Franz Kafka, acordat de Societatea Literară Franz Kafka din Austria , 2001: Premiul „CICERO”, 2002: Medalia Carl-Zuckmayer a landului Rheinland-Pfalz , 2003: Premiul literar Joseph-Breitbach (împreună cu Christoph Meckel și Harald Weinrich), 2004: Premiul literar al Fundației Konrad Adenauer, 2005: Premiul literar al orașului Berlin , 2006: Premiul „Würth” pentru literarură europeană, 2006: Premiul literar „Walter Hasenclever” al orașului Aachen , 2007/08: Stipendiul „Internationales Künstlerhaus Villa Concordia” în Bamberg , 2009: „Heine-Ehrengabe” al asociației Heinrich-Heine din Düsseldorf , 2009: Premiul Nobel pentru Literatură, pentru „densitatea poeziei și sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaților”, 2009: Premiul Franz Werfel pentru Drepturile Omului, 2010: Premiul literar Hoffmann von Fallersleben
Rubrică realizată de Grigore Ciascai