Religie
Ortodox = Inainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sf. Prooroc Miheia. (Prohodul Maicii Domnului) (Post)
Romano-catolic = Sf. Maximilian Kolbe, pr. m.
Reformat(Calvin) = Özéb, Mikeás.
Greco-catolic = Pf. Micheia; [Sf. Maximilian Kolbe].
Mozaic = 26th of Av, 5772; Parashat Re’eh (in Diaspora).
Musulman = ath-thalatha’: 26. Ramadan 1433.
Sărbători
Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului
Pakistan: Ziua Independenței
Paraguay: Ziua steagului
Evenimente
0410: Alaric, rege vizigot, a ocupat Roma care va fi jefuită timp de trei zile.
1826: O comisie a Academiei verifică metoda descrisă de Jerome Balard pentru obținerea unui nou element: bromul. Rezultatele se confirmă.
1871 – Sărbătorirea a 400 de ani de la târnosirea mănăstirii Putna (amânată din 1869). Organizarea a fost făcută de către un comitet din care făceau parte M. Eminescu, A.D.Xenopol, I. Slavici. Au participat peste 3000 de persoane venite din toate provinciile româneşti. (14/26-15/27).
1893 – A fost emis primul permis de conducere din lume. Şeful poliţiei din Paris a prezentat „o referinţă prin care se certifică abilitatea de a opera un vehicul de transport cu un motor mecanic” unui şofer francez al cărui nume nu se mai cunoaşte.
1916: (14/27 august). A început războiul de eliberare şi întregire a patriei. Consiliul de Coroană al României a hotărât declanşarea stării de război. La ora 21, Armata Română a început ofensiva în Transilvania.
1941: Al doilea război mondial: Se semnează Carta Atlanticului, un document prin care Anglia și SUA și-au declarat țelurile politice comune. URSS a aderat la principiile cartei în septembrie 1941.
1980: Greva muncitorilor de la Șantierele navale din Gdansk. Apariția sindicatului liber polonez „Solidaritatea”.
Nașteri
1688: Frederic Wilhelm I al Prusiei (d. 1740)
1727: Prințesa Louise-Élisabeth a Franței, primul copil al regelui Ludovic al XV-lea al Franței (d. 1759)
1777: Hans Christian Oersted, fizician și chimist danez (d. 1851)
1815: Charles Naudin, biolog francez (d. 1899)
1840: Richard von Krafft-Ebing, psihiatru german (d. 1902)
1867: John Galsworthy, scriitor britanic (d 1933)
1865: Dmitri Merejkovski, scriitor rus (d. 1941)
1875: Mstislav Dobujinski, pictor rus (d. 1957)
1876: Sibilla Aleramo, scriitoare italiană (d. 1960)
1921 – S-a născut Giorgio Strehler, unul dintre cei mai compleţi oameni de teatru ai secolului XX. După ce montează în Elveţia (în timpul războiului) şi în Italia pentru mai multe companii, fondează la Milano împreună cu Paolo Grassi, Piccolo Teatro (1941), inaugurat cu „Azilul de noapte” de Gorki. A semnat afişele a circa 200 de spectacole, unele reluate în decursul anilor. Printre ultimele spectacole se numără „Elvira o la passione teatrale”(1987) şi „Faust fragmente” (1991) unde avea rolul titular. În 1968 fondează Teatro Azione, unde realizează „Cântecul călugăriţei lusitane” de P. Weiss – anticipînd teatrul sărac – şi „Sfânta Ioana a abatoarelor” de Brecht (m.25.12.1997).
1933: Bryce Courtenay, scriitor australian
1944: Dumitru Ichim, poet, prozator și eseist român
1945: Steve Martin, actor american de comedie
1965: Emmanuelle Beart, actriță franceză
1976: Florentina Marilena Toma, politician român
1983: Mila Kunis, actriță americană
Decese
1784: Michael Hißmann, filosof german din Transilvania
1941: Paul Sabatier, chimist francez, laureat al Premiului Nobel în 1912 (n. 1854)
1956: Bertolt Brecht, poet, dramaturg și regizor german. Unul dintre cei mai importanţi dramaturgi şi teoreticieni ai teatrului din secolul XX. Gînditor marxist, Brecht a exercitat o influenţă considerabilă atît ca poet, cît şi ca editor de proză scurtă didactică. În anul 1949, pune bazele companiei de teatru „Berliner Ensemble” („Opera de trei parale”, „Sfînta Johanna a abatoarelor”, „Omul cel bun din Sechuan”) (n.10.02.1898).
1958: Frédéric Joliot-Curie, fizician francez, laureat al Premiului Nobel (n. 1900)
1972 – A murit scriitorul francez Jules Romains (pseudonimul lui Louis Farigoule) (“Oameni de bună-voinţă” – 27 de volume, “Dr. Knock sau triumful medicinei”, “Dictatorul”) (n.26.08.1885).
1984: Vasile Lovinescu, eseist, dramaturg român (n. 1905)
1994 – A murit Elias Canetti, romancier şi dramaturg bulgar, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1981 (n.25.07.1905).
1996: Sergiu Celibidache, dirijor și compozitor român stabilit în Franța, membru de onoare (1992) al Academiei Române (n. 1912)
2004 – A murit Czeslaw Milosz, laureatul Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1980 (n.30.06.1911).
Personalitatea zilei
Sergiu Celibidache (n. 28 iunie 1912, Roman, județul Neamț, România; d. 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franța) a fost un dirijor și compozitor român, membru de onoare al Academiei Române.
S-a născut la Roman. Primii ani după liceul absolvit în orașul natal și i-a petrecut la Iași, unde ia lecții de pian și compoziție, apoi se înscrie la cursurile de filosofie și matematică ale Universității din București.
În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl și Heinz Tiessen (compoziție), Fritz Stein (arta dirijatului). În același timp audiază cursurile de filosofie ale lui Eduard Spranger (psihologie) și Nicolai Hartmann (metafizică).
Abia sfârșite studiile, devine în 1945 dirijor pro tempore al faimoasei Orchestre Filarmonice din Berlin, întrucât directorul acesteia, Wilhelm Furtwängler, fusese suspendat din funcție, fiind suspectat de a fi colaborat cu regimul nazist. Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine șef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepțională exigență artistică, totuși nu totdeauna comod ca stil de dirijare pentru componenții orchestrei dirijate . Suferă o mare deziluzie când aceștia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler.
Pentru un timp, nu mai are o funcție permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Națională din Paris (Franța), Orchestra Simfonică Radio din Stockholm (Suedia). Între 1960 și 1962 ține cursuri de perfecționare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai târziu la Fontainebleau (Franța) și la München (Germania) pentru tineri dirijori selecționați cu multă severitate.
În 1979 primește funcția de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume.
Sergiu Celibidache a fost un mare interpret al muzicii post-romantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special pentru varietatea tempo-urilor: astfel, cu cât pasajul muzical era mai bogat și mai complex, cu atât tempo-ul devenea mai lent, un stil care dădea un efect deosebit în sala de concert. Din acest motiv, Celibidache a refuzat înregistrările pe discuri.
Printre alte compoziții, Sergiu Celibidache este autorul unui impresionant Requiem, a patru simfonii și al unui Concert pentru pian și orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite.
Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincții, printre care: cetățean de onoare al orașului München (1992), membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al Universității din Iași (1992), Ordinul Maximillian pentru Știință și Artă (Germania, 1993).
A murit la 14 august 1996, la reședința sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (în apropiere de Paris).
Rubrică realizată de Grigore Ciascai
