Domnia lui Patapievici, Mihăieş şi a celorlalți sinecurişti ai lui Traian Băsescu la ICR e la un pas de a lua sfârşit.
Institutul Cultural Român va fi trecut în subordinea Senatului, potrivit unei ordonanţe de urgenţă pregătite de Guvernul Ponta. Astfel, preşedintele instituţiei va fi numit prin votul membrilor Senatului.
Ordonanţa cuprinde modificarea componenţei Consiliului de Conducere al ICR, ai cărui membri ar urma să fie desemnaţi dintre reprezentanţii organizaţiilor şi uniunilor de artişti şi scriitori la propunerea Senatului României.
Preşedintele ICR ar urma să fie numit prin votul membrilor Senatului. Până acum, acesta era numit de către preşedintele României. Procedura actuală de desemnare a preşedintelui ICR datează din 2003, din perioada guvernului PSD condus de Adrian Năstase.
Reamintim că din momentul în care Traian Băsescu a devenit preşedintele României şi i-a numit la şefia ICR pe doi dintre intelectualii săi de curte, Horia – Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş, acest institut a cărui principală atribuţie se referă la promovarea culturii româneşti în lume a devenit o vacă de muls pentru toţi sinecuriştii regimului. Tismăneanu, Avramescu, Cărtărescu şi soţia, Pleşu şi restul găştii, toţi aceştia şi-au scos cărţi pe cheltuiala ICR şi tot pe banii ICR au bătut lumea în lung şi lat pentru a-şi promova operele.
Ca să nu mai vorbim despre numeroasele scandaluri care au zguduit ICR-ul: scandalul poneiului roz cu svastica tatuată pe fund expus la ICR NewYork sau cel al simbolurilor religioase evreieşti batjocorite în cadrul aceleiaşi expoziţii de la ICR New York, premiile acordate de ICR Budapesta unor scriitori maghiari care în opera lor au călcat în picioare demnitatea poporului român, şi lista poate continua.
Iată de ce această măsură a Guvernului Ponta de a schimba starea de fapt de la ICR este bine-venită, numai că ea trebuie dusă până la capăt, în sensul că schimbarea conducerii şi a subordonării institutului nu e suficientă fără un audit extins şi anchete amănunţite în privinţa modului scandalos în care ICR-ul a tocat zeci de milioane de euro nu pentru a promova cultura română, ci pentru a îndestula prietenii intelectuali ai preşedintelui Traian Băsescu.
