Tulburările de ritm cardiac sau aritmiile apar atunci când impulsurile electrice care coordonează bătăile inimii nu mai funcționează în mod corespunzător, rezultând astfel într-un ritm cardiac prea rapid, prea lent sau haotic.

De cele mai multe ori aceste schimbări pot fi datorate factorilor genetici, prezenței anumitor afecțiuni sau a leziunilor apărute la nivelul inimii sau a țesuturilor cardiace.

Chiar dacă anumite cazuri de aritmie pot fi asimptomatice, de obicei persoanele afectate pot simți bătăile neregulate ale inimii, unele dintre ele putând fi chiar acompaniate și de dispnee, stare de amețeală sau leșin.

Deoarece inima conține patru camere, doua superioare (atrii) și două inferioare (ventricule), aritmia sau tulburările de ritm pot fi de mai multe tipuri în funcție de locul în care apare anomalia.

Principalele tipuri de aritmie includ:

• Fibrilația atrială – caracterizată printr-un ritm cardiac rapid și haotic, aceasta reprezentând cea mai des întâlnită formă de aritmie;
• Tahicardia supraventriculara – caracterizată prin episoade de ritm cardiac rapid în stadiu de repaus;
• Bradicardia – ritm cardiac lent;
• Fibrilație ventriculară – un ritm cardiac rapid și mai rar întâlnit care poate duce la pierderea conștienței și chiar la deces dacă nu este tratat rapid.

Chiar dacă aritmiile pot apărea la oricine, indiferent de vârstă, fibrilația atrială tinde să fie mai prevalentă în rândul persoanelor vârstnice.

Cele mai frecvente mecanisme declanșatoare ale aritmiilor includ alcoolul, tutunul, băuturile cu un conținut mare de cafeină, anumite afecțiuni și așa mai departe.

Vestea bună însă, este că aceste tulburări de ritm beneficiază de multe opțiuni terapeutice, medicul specialist putând alege abordarea cea mai corectă în funcție de fiecare caz în parte.

4 metode de tratare a tulburărilor de ritm cardiac

Felul în care aceste tulburări sunt tratate depinde de tipul lor și de alte posibile afecțiuni care pot fi prezente cum ar fi, de exemplu, insuficiența cardiacă.

Opțiunile terapeutice care pot fi folosite pentru aritmii includ:

Tratamentul medicamentos

Multe medicamente sunt disponibile fie pentru a reduce rata apariției tulburărilor de ritm fie pentru a gestiona mai bine simptomele apărute.

În funcție de tipul tulburărilor de ritm medicul specialist poate alege medicamente cum ar fi betablocantele pentru a încetini ritmul cardiac, antiaritmicele pentru a menține ritmul cardiac în limite normale sau medicamente menite să prevină formarea cheagurilor de sânge.

Dispozitive implantate

În anumite cazuri aritmiile pot necesita dispozitive care să monitorizeze constant ritmul cardiac și să îl readucă în limite normale atunci când este cazul.

Această formă de tratament pentru dereglarea de ritm cardiac poate include dispozitive precum:

• Stimulatoare cardiace – dispozitive care sunt implantate lângă inimă și folosite de obicei pentru a trata bradicardia, acestea eliberând un impuls electric atunci când ritmul cardiac este prea lent.
• Defibrilator cardiac intern (ICD) – dispozitiv asemănător stimulatorului cardiac, folosit în special în cazurile în care aritmia poate opri complet inima, cum ar fi fibrilația ventriculară.

Ablația cardiacă

O intervenție minim invazivă prin care o porțiune a țesutului cardiac este distrusă, medicul folosindu-se de un cateter introdus la nivelul unui vas de sânge, care este apoi condus spre inimă și spre porțiunea dorită.

Utilizând căldura emisă printr-un electrod, medicul distruge o porțiune mică de țesut pentru a bloca semnalele electrice anormale care ar putea duce la apariția aritmiilor.

Procedura Maze sau Labirint

O procedură chirurgicală prin care chirurgul efectuează o serie de incizii la nivelul inimii pentru a crea un tipar de țesut cicatricial.

Deoarece țesutul cicatricial nu este un conductor bun de electricitate, această procedură este menită să întrerupă impulsurile electrice care pot cauza anumite tipuri de tulburări de ritm.

Chiar dacă această procedură are unele asemănări cu ablația cardiacă, cele două au însă numeroase diferențe, plecând de la abordările diferite de lezare a țesutului până la obiectivele finale ale acestor proceduri.

Toate aceste forme de tratament și multe altele pot fi disponibile în clinicile și spitalele specializate, medicii putând alege opțiunile corespunzătoare în funcție de fiecare caz în parte și de posibilele afecțiuni adiționale care ar putea exista.