SĂRBĂTOAREA CREȘTINĂTĂȚII Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii va umple bisericile catolice, evanghelice sau reformate, Slujba de Înviere având loc în seara zilei de sâmbătă. Credincioșii vor lua parte la Liturghia solemnă de Paște, după care se vor îndrepta spre case, la mesele încărcate cu pască, miel și ouă roșii.
În fiecare an, prin celebrarea Sfintelor Paşti, catolicii retrăiesc patimile lui Iisus şi întâlnirea ucenicilor cu Hristos Înviat. Săptămâna pascală începe din Duminica Floriilor şi se finalizează cu sărbătoarea Învierii Domnului. Înainte de aducerea Darurilor (Ofertoriu), preotul săvârşeşte ritualul „spălării picioarelor“, dovadă de umilinţă şi de dragoste creştină.
Este un gest care aminteşte de cel făcut de Iisus pentru apostolii Lui. Preotul renunţă la veşmintele mov, de liturghie, purtate în semn de doliu pe timpul postului, şi spală picioarele a 12 bărbaţi din comunitate, aleşi indiferent de starea lor financiară. Este ajutat de ministranţi (paracliseri), care poartă un vas cu apă şi un prosop. După liturghie,creştinii catolici rămân până spre dimineaţă la rugăciunile de priveghere, aşa cum Hristos s-a rugat în Grădina Ghetsimani.
Papa Francisc va transmite tradiţionala binecuvântare „Urbi et Orbi“ în faţa pelerinilor adunaţi la Roma în prima zi de Paşte, la slujba de Liturghie. Papa Francisc va rosti „Hristos a înviat!“ în peste 60 de limbi, inclusiv în limba română. Încă de la începutul pontificatului său, Suveranul Pontif a dorit să-i ajute pe cei săraci şi pe tineri, motiv pentru care a şi celebrat mesa şi ritualul „spălării picioarelor“ din Joia Sfântă la o închisoare pentru minori.
Una dintre cele mai populare tradiţii ale catolicilor este stropitul de Paşte, care îşi are originea în Germania, iar majoritatea românilor din Ardeal l-au adoptat de-a lungul timpului. Iniţial, stropitul se făcea cu apă, ulterior fiind folosit parfumul. Stropitul este practicat de popoarele cu origine germanică în amintirea zeiţei fertilităţii şi primăverii, pe nume “Ostera”, denumire din care provine şi “Ostern” – Paşte.
Încondeierea şi dăruirea ouălor roşii simbolizează momentul în care Maica Domnului îşi plânge Fiul crucificat. Un alt obicei păstrat în anumite zone din Transilvania este cel în care băieții împodobesc brazii cu panglici colorate în Sâmbătă Patimilor, iar seara, la lăsarea întunericului, merg în curțile fețelor cu crengi de brad înfăşurate în panglici.
Paștile se sărbătorește în prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară. În Biserica Ortodoxă echinocțiul de primăvară este fixat pe 21 martie în calendarul iulian (care este ziua de 3 aprilie în calendarul gregorian), în timp ce Biserica Catolică ia în considerare echinocțiul real de primăvară. Această diferență duce, în plus, la o anumită periodicitate în diferența dintre zilele Paștilor. Specific, după doi sau patru ani în care diferența este 0-1 săptămâni, urmează un singur an în care diferența este de patru sau cinci săptămâni.
